Ultima oră

Nicolae Moldoveanu: poveste de pozar din regimul comunist

Fotoreporterul Nicolae Moldoveanu a lucrat peste trei decenii la ziarul “Milcovul” realizînd zeci de mii de fotografii u Nicolae Moldoveanu i-a pozat pe soţii Ceauşescu spunînd că era foarte dificil să-i surprindă u dictatorul gesticula prea mult, iar pozele erau retuşate la greu, după cum spune Moldoveanu, în timp ce Elena Ceauşescu ţinea mîinile în zona ruşinoasă u mulţumită secretarului de partid Simion Dobrovici a fotografiat Focşaniul şi Vrancea din elicopter u bătrînul pozar nu a renunţat nici acum la pasiunea de a face fotografii

Născut în 1935, în Oodobeşti, Nicolae Moldoveanu şi-a dedicat întreaga viaţă artei fotografice. Dogar de meserie, Moldoveanu a avut încă din tinereţe o atracţie pentru aparatul de fotografiat pe care îşi aminteşte că îl ţinea agăţat în poartă, iar cei care voiau să se imortalizeze pe o bucăţică de hîrtie veneau la el acasă şi îi spuneau să le facă poze. Pasiunea lui s-a dovedit a fi de ajutor încă din Armată, cînd superiorii săi l-au însărcinat să facă fotografiile pentru carnetele militarilor. “Eu pozez de cînd eram tînăr şi chiar şi acum, la peste 75 de ani, mai fac fotografii. Chiar de curînd m-a rugat cineva să îi fac nişte fotografii cu Odobeştiul. Meseria asta am deprins-o de la un maghiar foarte bun, Ioşca Zameş.

Din 1963 am devenit corespondent Agerpres, fiind trimis în regiunea Hunedoara, unde am stat vreo trei ani. După aceea am fost trimis la Iaşi, dar fiind din Vrancea am cerut să pot lucra în judeţul meu, ceea ce s-a şi întîmplat”, ne-a spus Moldoveanu. Fotograful îşi aminteşte că pentru a mai cîştiga un ban se ducea şi făcea fotografii pe la nunţi, nu de puţine ori fiind “ciripit” de colegi şefilor, chiar dacă aparatele foto erau ale sale. Pe 25 mai 1968 începe probabil cea mai prodigioasă periodă a fotografului, Moldoveanu angajîndu-se ca fotograf la ziarul de casă al regimului comunist şi anume “Milcovul”.

“Ceuşescu era greu de pozat, nevastă-sa imposibil”

În ciuda faptului că ziarul era unul de propagandă, chiar de imbecilizare şi că odată cu stima de sine tot mai mare a lui Ceauşescu, paginile gazetei erau umplute de mizerii ideologice scrise într-un limbaj de lemn de esenţă tare, pozarul spune că atmosfera era una plăcută şi că s-a înţeles bine cu mai toată redacţia. “Erau vremuri bune. Eu îmi făceam pozele şi le predam la redacţie, iar colegii mei făceau de obicei legendele foto. Atmosfera redacţională era bună, dar într-o redacţie dacă nu eşti om de omenie şi nu te înţelegi cu colegii, nu ai ce căuta acolo”, ne-a mai spus Nicolae Moldoveanu. Nu de puţine ori, o fotografie înainte de a intra în ziar trebuia aprobată de o sumedenie de şefi, uneori chiar de cei de la Bucureşti. Ca fapt divers, dacă în presa de azi fiecare reporter îşi face pozele cu care să ilustreze articolele redactate, pe vremea aceea Moldoveanu era singurul care făcea fotografii, motiv pentru care, dacă veţi citi vreodată ziarul “Milcovul”, la legenda fotografiilor nu veţi vedea decît numele său. În 1978, la vizita dictatorului în Focşani, Nicolae Moldoveanu a fost prezent în balconul Prefecturii, imortalizîndu-l pe Ceauşescu  vorbind către popor în Piaţa Unirii. “Ceauşescu era greu de pozat pentru că gesticula într-una şi ieşeau pozele neclare, ori acesta trebuia să iasă perfect. Dacă aţi şti cît de mult era retuşată o fotografie de-a lui… Mulţi dintre corespondenţii Agerpres delegaţi la astfel de vizite de lucru erau timoraţi cînd trebuia să îl pozeze pe Nicolae Ceauşescu, tremurau cînd îl aveau în faţă pe dictator. Eu unul, l-am pozat chiar de lîngă el, dar vă spun era foarte greu de fotografiat. De Elena nici nu mai zic, nu puteam să îi fac fotografii decît tip bust pentru că ţinea mîinile în zona… şi nu dădea bine în poză”, şi-a amintit fotograful. De asemenea, Elena avea un stil vestimentar care, hai să spunem, nu cadra deloc cu funcţia pe care o avea. Despre cuvîntările uriaşe ale “Fiului Iubit” din paginile ziarului, Nicolae spune franc că erau nişte inepţii. “Ca şi acum, şi atunci erau texte de umplutură. Dar fiind vorba despre Ceauşescu nu aveam ce face, oricum nu cred că citea cineva cunoscutele cuvîntări ceauşiste”, mai spune Moldoveanu.

Secretarul de partid Simion Dobrovici era şi el pasionat de fotografie

Fostul secretar de partid Simion Dobrovici din anii 1970, originar din Galaţi, nu se număra printre comuniştii cei mai îndoctinaţi, manifestînd o afinitate pentru arta fotografică, fapt ce la ajutat pe Moldoveanu să realizeze nişte fotografii superbe. “Dobrovici era înnebunit după fotografii, îi plăceau foarte mult şi am profitat de ocazie şi i-am cerut să îmi pună la dispoziţie un elicopter  pentru a putea face poze de ansamblu prin oraş şi prin judeţ. I-am spus că trebuie să prind şi vreme bună pentru acest lucru, pentru că degeaba eşti cu elicopterul în aer dacă nu este senin afară, nu îţi ies pozele. Eu am fotografiat autogara din aer cam cînd a fost inaugurată”, şi-a mai amintit fotograful. Cu toate că avea o relaţie bună cu Dobrovici, Moldoveanu nu şi-a permis nici măcar să schiţeze un gest la o glumă de-a prim secretarului. “Aveam la un moment dat un aparat nou şi i l-am arătat lui Dobrovici. Acesta nu a ştiut să îl folosească în ciuda faptului că avea un mecanism  simplu. După ce i-am arătat cum merge, a început să rîdă şi a zis «uite mă că ăştia au făcut aparate şi pentru proşti». Era de rîs, dar era totuşi primul secretar, nu îmi permiteam”, ne-a mai spus Moldoveanu, rîzînd abia acum de momentul de atunci. Nu în ultimul rînd, întrebat ce a făcut în seara lui 22 decembrie 1989, fotoreporterul ne-a spus că a fost la muncă. “Voiam să mă duc acasă pentru că erau ape tulburi, dar n-am putut. Redactorul şef m-a trimis pe teren, aşa că a trebuit să mă duc să fac poze”, a mai rememorat pozarul ziarului “Milcovul”. (Sorin TUDOSE)

Unde este arhiva foto de la ziarul Milcovul?

În peste 30 de ani ca fotoreporter, timp în care aparatul Rollerflex a fost una dintre piesele de bază ale muncii lui Moldoveanu, acesta a făcut zeci de mii de fotografii despre care spune că nu ştie ce s-a întîmplat cu ele. Importanţa fotografiilor ca mărturii ale trecutului este colosală, dar nimeni nu pare interesat să le scoată la lumină. Cel care le-a făcut spune că ar exista mai multe locaţii în care acestea ar putea fi… dacă mai există. “Nu ştiu ce s-a întîmplat cu fotografiile şi îmi pare rău că este toată munca mea acolo. Eu nu mai am decît foarte puţine. Ar putea fi la Monitorul de Vrancea, ajungînd la ei după ce au cumpărat ziarul nostru, ar putea fi luate de foştii colegi sau la Muzeul de Istorie Vrancea. Dacă nu cumva au fost aruncate la gunoi”, a mai spus Moldoveanu. Cei care deţin arhiva fotografică a ziarului “Milcovul” ar face un gest frumos dacă ar introduce fotografiile în circuitul public.

---