FINANTE BANCI:FT: Un protectorat strain pentru Grecia care sa colecteze taxele in locul Guvernului elen?
deea protectoratului strain a fost amintita luni si de ziarele spaniole, speriate oarecum de o asemenea perspectiva. Banuind de ineficienta cronica organismul elen de colectare a taxelor, finantatorii internationali au pus pe tapet aceasta solutie, ingrijorati de deprecierea monedei unice si de deteriorarea sentimentului investitorilor care nu mai au incredere in capacitatea guvernului local de a gestiona situatia. Presa elena este optimista.
O asemenea idee a functionat la un moment dat si in Romania, asa cum opera la fel de bine in urma cu multi ani in special in teritoriile colonializate, unde statele ocupante se ocupau personal de incasarea taxelor si impozitelor. Deocamdata insa nu a fost luata nicio decizie finala, unul din scenariile care circula vorbind doar despre o incercare de a-i face astfelmai eficienti pe greci in colectarea banilor destinati platii datoriilor acumulate.
*Cum au aparut deficitele in istorie?
Imprumuturile de stat nu au aparut acum, o data cu criza. Se faceau bine mersi si in epoca medievala, Italia fiind una din tarile-campioane la astfel de instrumente. In secolele 16-17, Olanda a "rafinat" acest tip de imprumuturi, instituind pentru prima data un control public al acestor imprumuturi si aducandu-le mai aproape de modul in care le stim astazi. In Anglia medievala, Parlamentul se ocupa de venituri, in vreme ce cheltuielile publice erau la discretia Regelui.
Pentru cele mai multe tari din Europa modernă timpurie, imprumuturile publice erau in mare masura limitate la avansurile pe termen scurt obtinute de la bancheri (luate de regula de la italieni). Printii medievali sau monarhii nu aveau alt acces la finanÃare si acceptau sa se imprumute frecvent la rate ridicate ale dobanzilor.
în unele cazuri, aceste credite au fost contractate de la bancheri cu reºedinÃa in afara jurisdicÃiei monarhului, binecunoscute fiind creditele luate de britanici de la bancherii din Italia cu ajutorul carora a fost finantat Razboiul celor 100 de ani (1337-1453). Principalul dezavantaj al respectivelor imprumuturi erau costurile mari; istoricii vorbesc de rate ale dobanzii de 50% pe an, ceea ce ne aminteste de perioada 1994 din Romania "democrata" .
Mai era o forma de imprumut, semi-public. Sefii cetatilor ii obligau pe cei cu averi mari sa se imprumute in numele lor. Statul lua creditele, iar latifundiarii (sa le spunem mogulashii vremii) plateau dobanzile. In conturile nationale, totuil era ok, numai ca de la o vreme, pentru a evita asemenea credite, mogulashii isi ascundeau averile sau si le mutau in alte jurisdictii fiscale. Si a mai aparut o mizerie. Cand domnitorii vedeau ca nu mai au de unde plati, li se inventau bogatilor diverse culpe penale pentru a li se confisca averea. Cu o parte isi achitau datoriile iar cu ce ramanea, garantau pentru noi imprumuturi. Ca sa dau numai un exemplu, expulzarea evreilor din Anglia de către Edward I a permis confiscarea proprietăÃilor lor ºi contractarea de noi imprumuturi. In mod similar, Filip al IV al FranÃei in 1307 a dizolvat Cavalerii Templieri (masonii de azi), iar Coroana franceza a imprumutat sume semnificative in baza garantiilor luate cu japca de la masoni.
* InovaÃii in indatorarea Statelor
Primele inovatii au venit de la italieni. Prin 1262, cand Venetia era in prag de faliment, iar Banca lui Trichet nu exista inca pentru a negocia bailoutul, Marele Consiliu Venetian a decis sa aloce toate incasarile din accize pentru achitarea datoriilor. în sec 14, guvernul veneÃian a luat din ce in ce mai multe masuri pentru a rambursa datoriile, creand pentru prima si intaia oara o piaÃă secundară pentru datoriile sale. Proprietarii datoriei guvernamentale puteau vinde creditele de către părÃi terÃe cu un anumit discount.
Precedentul Olandez
Olandezii ne-au dat noua nu numai "dutch disease" invocat intr-o vreme de profesorul Daianu, ori morile de vanturi sau ING-ul, ci si primul sistem modern de control legislativ al datoriei publice. Targurilor locale li s-a permis in urma unor reforme fiscale sa imprumute bani la dobanzi joase, pe termen lung. Aceasta "revolutie" avea in spate o chestiune foarte simpla: apărarea de o posibila invazie militară din FranÃa. împăratul habsburg Charles V se certase prin 1500 (pentru pretentiosi, 1520) cu FranÃa, ceea ce a necesitat cheltuieli militare considerabile in vederea constituirii unor rezerve.
Citeste alte amanunte aici
IniÃial, atunci cand veniturile s-au dovedit insuficiente pentru a acoperi cheltuielile, monarhia habsburgică a imprumutat fonduri de pe piaÃa monetară la rate care au variat de la 6,25 la sută pana la 15 la suta pe an. In 1522, căutand un mijloc alternativ de finanÃare, Charles V a convins mai multi apropritari sa cumpere titluri garantate de autoritati, purtatoare de randamente frumoase.
Ca urmare a dificultăÃilor cauzate de revolta targurilor olandeze, Statul a suspendat plata datoriilor pe scurt in 1575, dar a marit semnificativ nivelul de impozitare pe cap de locuitor. Hart (1997) si altii confirma ca cetăÃenii olandezi au fost impozitati
mai mult decat omologii lor francezi ºi britanici.ExperienÃa cu imprumuturile publice din Olanda au arată că un ansamblu de mici targuri au fost in măsură să stabilească o mai mare credibilitate ca un debitor cum era formidabila monarhia habsburgică.
Notez in treacat ca aceasta capacitate de a imprumuta la rate scazute ale dobanzii s-a dovedit cruciala in arena politică.
Anglia
Anglia a fost un caz mai special. De regula se imprumuta pe termen scurt de la bancheri, dar atunci cand o facea pe maturitati mai mari se obligau sa faca reforme. Garantau cu veniturile viitoare din taxe, pe care se obligau sa le colecteze eficient. După cum am citi prin Fryde ºi Fryde (1963), accesul pe termen scurt imprumuturi pentru monarhi a fost mult facilitat de faptul că de la sfarºitul secolului al XIII-lea, Edward a avut stabilit un sistem unificat de colectare a veniturilor vamale. Mai mult decat atat, Anglia a avut incasari abundente datorită veniturilor din taxele vamale la exportul de lană pe continentul european. Despre Razboiul de 100 de ani am mai scris, iar in cazul altor monarhi cum era celebrul Henry al VIII-lea, confiscarea proprietăÃilor bisericeºti si a bunurilor unui grup de oameni instariti s-au dovedit a fi un mijloc "convenabil" de evitare a crizei financiare.
de DP HotNews.ro
