Revolta vrânceanului Ionuț Anghel | Bolnav de plămâni într-un sistem mai bolnav decât mine!
Am decis să-mi expun frustrarile și nu, nu este din cauza că sunt sătul de faptul că sunt legat permanent de un aparat de oxigen sau o butelie, zi și noapte. Sunt sătul de faptul că în ultimul an, am făcut o sumedenie de analize, ba chiar și recuperări. Nu am ce zice decât că am tot respectul pentru domnii doctori, dumnealor nu cred că au nicio vină.
Sunt sătul de faptul că acei care ne conduc nu ne ascultă, nu ne ajută cu nimic...
Boala mea se inrautateste, treptat si sigur. Timpul nu ma pune pe ,,pauza" ... nu asteapta si nu iarta pe nimeni.
Asist in ultima perioada cu stupefactie la ce se afla despre "afacerea ANT". Oare acesti oameni care s-au invartit acolo si au gestionat totul ca pe o afacere n-au frica de Dumnezeu? Nu stiu ca in aceasta lume, totul se plateste? Nu s-au gandit oare ca sunt copiii, parinti sau bunici care asteapta cu infrigurare sa le sune telefonul in speranta gasirii unui donator compatibil care le va salva viata?
Voi realizati prin ce trecem noi cand vedem un apel de la un numar ce nu-l cunoastem? Amalgamul de sentimente care ne incearca?
In ultimele 4 luni am avut exact 10 zile in care nu am luat antibiotice. Mi s-a zis clar ca pana nu fac transplantul pulmonar, tot o sa ma chinui astfel deoarece focarul de infectie se afla in plamani. Stau si ma intreb cat o sa ma mai ajute ficatul si restul organelor! O sa mai faca fata? Cat timp? O sa ajung sa am nevoie si de un transplant hepatic? Se va termina vreodata sau pur si simplu se asteapta ca noi sa murim!?
Cu speranta caut noutati despre transplantul pulmonar de la noi din tara (pentru ca in afara nu ne primesc) dar cu dezamagire si tristete nu gasesc nimic!
Ce se intampla? S-a sistat programul de transplant pulmonar?
Ni se cere rabdare! Cand ceasul ticaie si stii ca deadline-ul nu pare a fi prea departe realizezi ca rabdarea este sinonim cu gandurile pentru vesnicie ...
In ianurie mi s-a spus ca sufar si de deficienta de imunoglobulina si ca trebuie sa fac cure cu aceasta din urma insa nu reprezinta un impediment pentru transplantul pulmonar. Fapt pentru care nu mi se recomanda urmarea tratamentelor in spitale deoarece eu sunt ca un burete care agata toate infectiile. Astfel eu trebuie sa-mi achizitionez medicatia pentru a ma trata acasa, pentru a nu-mi pune viata in pericol si a nu lua alti germeni, bacterii, etc pentru a-mi periclita sansele la transplant. Ultima cura de antibiotic a fost de Tazocin 4,5 g/6 ore timp de 14 zile dupa care urmeaza sa schimb antibioticul in functie de antibiograma. (Un tratament de 14 zile cu Tazocin de 4,5 g costa 1280 de lei, tratament ce trebuie achizitionat si nu numai Tazocinul).
Majoritatea companionilor de suferinta cu care am stat in spital tot pentru probleme pulmonare, au murit! Am aflat ca oameni care erau mult mai bine fizic decat mine s-au stins mult mai rapid sperand sa aiba o sansa la transplant oriunde, ca si mine.
Inca incerc sa-mi alimentez speranta ca se va intampla ceva.
Dupa moartea lui Calin Farcas, lucrurile pareau ca incep sa se miste pana la inceputul acestui an cand parca totul s-a sistat.
Eu nu vreau sa fiu un nou caz cum a fost Calin, chiar e nevoie sa murim rand pe rand ca transplantul pulmonar sa fie o normalitate si in tara noastra?
Nu sunt donatori? Atunci de ce nu se semneaza un acord cu Eurotransplantul?
Ma aude si pe mine cineva? Mi se ingaduie si mie sa mai sper ca intr-o buna zi imi va suna telefonul chemandu-ma la transplantul ce-mi va prelungi viata?
Text informații + foto:Ionut Anghel
Citiți și:Întrebarea soției tânărului vrâncean Ionuț Anghel care suferă de o boală de plămâni deosebită;
