Demolarea acestei clădiri deosebite a stat în pixul inginerului Popovici Constantin, datorită căruia putem și afla, nu doar vedea, descrierea pe larg a acestui edificiu comercial.

„Hala era o construcție tip parter, de 93,45 m/14,72m, cu un subsol, parțial sub partea centrală a clădirii, iar zidurile exterioare, din cărămidă, aveau o grosime de cca 50 de cm.  Acoperișul era constituit din ferme metalice de 1,5 m deschidere așezate pe două rânduri de stâlpi metalici interiori, cu două deschideri laterale mai joase. Învelitoarea se compunea din  tablă ondulată. Planșeul peste subsol se prezenta format din bolțisoare de cărămidă de 1,1 m deschidere, rezemate pe grinzi metalice transversale din profile. Grinzile transversale se rezemau pe grinzi principale longitudinale. Pardoseala subsolului era din asfalt, așternut pe un strat de beton, iar cea de la parter din plăci mozaicate (pe porțiunea centrală) și din mozaic turnat (în părțile laterale). Tâmplăria era în general metalică, cu excepția unor uși interioare la încăperile anexă care erau confecționate din lemn. În interior, pereții se înfățișau în majoritate placați cu faianță, iar la unele încăperi tavanele erau vopsite în ulei. Jumătate din subsol a fost amenajat ca depozit frigorific pentru carne, iar restul era folosit ca depozit de zarzavat și legume. La parter, în fața boxelor s-au construit mese pe picior de zidărie tencuite spre interior și placate spre exterior cu plăci Cesarom. Blatul mesei fusese realizat din beton armat mozaicat.”

Din informațiile culese de inginer, a rezultat că această clădire data de prin anii 1876-1877, fiind executată de o firmă franceză. Inițial, pardoseala parterului a fost din dușumele de lemn, fiind înlocuită ulterior cu o pardoseală de mozaic prevăzută cu pante și canale pentru scurgerea apelor provenite din spălarea pardoselilor. Aceste canale, acoperite cu tabla perforată, conduceau apele până la ușile de acces din capetele clădirii sau cele laterale, de unde erau evacuate la canalizare prin scurgeri din tuburi de fontă. Starea clădirii se înfățișa în general bine, fiind întreținută și nici nu prezenta decât unele defecțiuni locale. Inginerul a propus atunci și păstrarea vechii hale, cu condiția unor reparații corecte, dar anticipează că, din motive tehnico-economice, poate fi și demolată, așa că insistă pentru menținerea unor elemente din vechea construcție, care să folosească la o construcție similară.

Această concluziune nu a ajuns la sau nu a mai contat pentru mințile luminate ale regimului comunist, care au decis prin studiul arhitectului Solon Ileana ce este de făcut în continuare, adică demolarea totală a halei vechi a orașului. S-a propus construirea într-o singură etapă a unei noi zidiri cu dotări complexe, ample, moderne din toate punctele de vedere ca spațiu, ca forme de vânzare, ca utilități ce se vor amplasa pe actualul teren al pieței agroalimentare a orașului Focșani. 

În vederea realizării acestui nou obiectiv au participat 6 beneficiari anume, O.C.L Alimentara, titularul de investiție, precum și I.L.F, .I.A.S, U.J.C.A.P, U.J.C.M. și Administrația Pieței cu rol în comercializarea produselor alimentare, nealimentare și de alimentație publică, preparate din carne, lactate și păsări tăiate, vin, băuturi naturale, legume, fructe, precum și cojoace, tricotaje, lenjerie, confecții etc. Dar despre noua hală a Focșaniului este inutil să reluăm de prin documente detalii mai multe, ea fiind cunoscută tuturor, și bătrâni și tineri, întrucât poate fi analizată și de ce nu chiar și admirată în continuare de fiecare.  

Florin Marian Dîrdală

Florin Marian Dîrdală este cercetător la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale.