Foto | Dialog de la distanță cu scriitoarea vrânceancă Mariana Vicky Vârtosu
Interviu realizat de profesor Nina Elena Plopeanu
Nina Elena Plopeanu: Numele dumneavoastră, de fapt, este Victoria Vârtosu. Mariana Vicky Vârtosu este pseudonimul literar. Cum s-a ajuns la acesta?
Mariana Vicky: Mai întâi, bună ziua, doamnă profesor Nina Elena Plopeanu; Apoi, mulțumesc pentru atenția îndreptată asupra mea, prin aceste întrebări. Numele meu este Victoria Vârtosu, numele de botez este Mariana. Vicky este prescurtarea americană de la Victoria. Vicky am fost" botezată" de Elena Fluture, ilustrator al primei mele cărți „Jurnalul unui ticălos".
Nina Elena Plopeanu: Sunteți focșăneancă prin naștere. Ați urmat studiile primare, gimnaziale și liceale în orașul natal. Sunt amintiri care se întipăresc pe retină și devin indelibile. Ce vă amintiți din școala focșăneană a anilor 70. Ce profesori v-au marcat existența în general și pe cea literară în particular?
Mariana Vicky Vârtosu: La întrebarea nr. 2, sunt obligată să fac o întoarcere în timp. Nu mi-este ușor, sunt încă copleșită de lumea marocană, călătoria vieții mele, timp care m-a influențat, m-a schimbat.Dar, da, în anii '70 cochetam cu proză scurtă, destul de timid, primind îndrumări de la prof. Petrache Dima. Chiar îmi amintesc o întâmplare hazlie. Am avut „îndrăzneala” să dau încercarea mea de atunci, profesoarei de latină, nu-mi amintesc numele, parcă Naubauer, și a fost extrem de contrariată că nu vorbesc despre idila dintre un tractorist și o ceapistă. M-a dezarmat. Dar n-am renunțat.
Nina Elena Plopeanu: După absolvirea Facultății de sociologie și psihologie din cadrul Universității București, ați locuit o perioadă la Galați, unde ați și debutat editorial în revista Pax Aura Mundi. Tot aici v-ați lansat primele patru cărți. Ce scriitori ați cunoscut și cum s-a realizat interacțiunea dumneavoastră cu aceștia ?
Mariana Vicky Vârtosu: Da, debutul editorial s-a produs la Galați, cu volumul de versuri „Jurnalul unui ticălos”. Îi datorez acest lucru soțului meu care a avut inspirație de moment, încredere în mine, și a prezentat manuscrisul, scriitorului și jurnalistului editorului Mircea Ionescu. Pe vremea aceea socializam, în afară de regretatul scriitor Mircea Ionescu, deci socializam cu (alt regretat) prof. doctor Constantin Frosin, o mare personalitate a lumii culturale gălățene. Am fost și sunt prietenă cu Speranța Miron, cu Cezarina Victoria Adamescu ( a și scris despre cărțile mele). Împreună cu editorul nostru am cutreierat prin liceele gălățene, ne-am prezentat și am fost prezentate împreuna cu cărțile noastre. Am participat la lansări de carte, am fost protagonista unora, unde m-am bucurat de o bună primire.
Lumea mea literară în viață gălățeană s-a sfârșit, întâmplător, la primirea unui premiu pentru critică, în cadrul Festivalului de la Dragosloveni. Premiul mi-a fost înmânat de scriitorul gălățean Sterian Vicol. Care, a și făcut o glumă: „Cui înmânez premiul, gălățencei noastre, sau vrâncencei voastre?” Valabil ambele variante, am zis eu, deși la momentul acela nu știam că voi reveni acasă, la Focșani.
Nina Elena Plopeanu: Anul 2001, primul an al secolului XXI, a fost de bun augur. V-ați întors în Orașul de pe Milcov. Cum s-a rescris destinul dumneavoastră literar?
Mariana Vicky Vărtosu: Am revenit la Focșani în anul 2001, an care mi-a transformat radical viața. Imediat de la reîntoarcerea mea pe meleaguri vrâncene, l-am cunoscut pe scriitorul Gheorghe Andrei Neagu. Eram cu George Costin, scriitor pe care-l știam de la Salonul Dragosloveni, grație lui Corneliu Fotea. Scriitorul care-mi va gira prima carte editată în Vrancea, la Editura Salonul literar. Vorbesc despre volumul de proză scurtă „ Talisman de buzhnar”.Dar, mă întorc la Gheorghe Neagu, la cenaclul fondat, la Asociația Culturală Duliu Zamfirescu, la revista Oglinda literară, la toate unde am fost co-fondator. Viața mea plină, viața mea frumoasă, viața mea în dezvoltare spirituală. Aici am învățat să ascult și să interpretez texte; să scap de surplusul textelor mele; să apreciez, să corectez, să admir colegi de condei. Să-mi fac prieteni.
Nina Elena Plopeanu: Ați debutat editorial cu versuri, „Jurnalul unui ticălos”. Ați scris și versuri pentru copii, „Jucării pentru Noemi”. După aceste volume v-ați orientat în forță către proză și ați scris din 2001 până în prezent nu mai puțin de 12 romane. Ați avut o perioadă prolifică. Ați scris, de asemenea, proză scurtă și literatură pentru copii. Ce satisfacții personale au adus aceste cărți scriitoarei Mariana Vicky Vârtosu?
Mariana Vicy Vârtosu: La Galați mi-au fost tipărite primele patru cărți. La Focșani au urmat cam... încă vreo zece, restul au fost girate de prietenul și editorul meu George A. Stroia. Este vorba de Editura „Armonii Culturale."Aici mi-au apărut și cărțile pentru copii. Una dintre marile mele bucurii, a fost cea trăită în Danemarca. În toamna anului 2023 am fost învitată la Festivalul Internațional Cultural de la Förvang, de prietena mea, Laura Dachin, profesor de limba româna, la cinci școli din Danemarca. A fost una dintre satisfacțiile personale. Altminteri, fiecare carte a însemnat bucurie, de fiecare dată având feedback - ul dorit de la cititori. Sigur, am fost premiată, am primit diplome, sigur referințe, dar nu cred că am urmărit acest lucru. Cea mai mare bucurie, repet, a fost Cenaclu, întâlnirile de fiecare luni a săptămânii, de la ora cinci. Asta îmi lipsește, și chiar foarte mult.
Nina Elena Plopeanu: Sunteți președintele LSR (Liga Scriitorilor din România)- filiala Vrancea. Care este rolul acestei organizații literare la nivel național, dar în Vrancea?
Mariana Vicky Vârtosu: Despre calitatea mea de președintă a LSR /filiala Vrancea, ce pot să spun? Există un număr de membri, comunicăm, participăm la evenimente inițiate sau în colaborare. Am semnat împreună un număr de antologii, pe care le-am coordonat. Așa cum am zis, am colaborat la diverse evenimente, iar printre colaboratorii constanți aș aminti Biblioteca jud. Duiliu Zamfirescu, Liga Scriitorilor vrânceni, manageriată de scriitorul Ioan Culiță Ușurelu. Am colaborat chiar și cu Cenaclu „Dimitrie Dăscălescu”, manageriat de scriitorul Petrache Plopeanu. Am colaborat cu multe școli, și am avut realizări împreună. Dar, cea mai lungă colaborare a fost cu Asociația Culturală „Duiliu Zamfirescu”. Ne-a susținut înființarea, colaborarea, Participare peste tot, încurajând-ne, promovând-ne.
Nina Elena Plopeanu: De o bună bucată de timp, scriitoarea Mariana Vicky Vârtosu își împarte existența între două continente. Cum v-a schimbat această nouă lume exotică, diferită de a noastră, personalitatea, dar și modul de a scrie?
Mariana Vicky Vârtosu: De o vreme îmi împart timpul între Europa și Asia. Sigur, stilul de viață, obiceiurile, tradițiile total diferite m-au influențat. Schimbat. Asta se va vedea în cartea în lucru, curând va vedea lumina tiparului, carte pe care am numit-o „Ierni emirate e”. Interacțiunea cu lumea arabă, în speță, cu lumea emirată, mi-a influențat construcția cărților mele. A influențat modul meu de viață.
Nina Elena Plopeanu: Sunteți născută în zodia taur (21aprilie-21 mai). Femeia Taur este profundă, determinată, perseverentă și încrezătoare în sine. Ce alte calități, dar și imperfecțiuni are Mariana Vicky Vârtosu?
Mariana Vicky Vârtosu: Sunt Tăuroaică, și încă una tenace. Perseverență. Calități? Știu și eu? Ar trebui să întrebați dușmanii mei. Deși, m-am purtat în așa fel încât să nu-mi fac dușmani. Mi-a m dorit mereu să fiu un om bun, un sprijin la nevoie. Dacă am reușit, este doar meritul vostru, al acelora care ați ajutat să fiu cine sunt.
Nina Elena Plopeanu: Dacă ar trebui să spuneți cuiva Mulțumesc. Către cine s-ar îndrepta gratitudinea dumneavoastră?
Mariana Vicky Vârtosu: Cui ar trebui să mulțumesc? Lista e cam lungă. În primul rând lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat, tot ce mi-a luat, și tot ce-mi va mai dărui.Apoi, dv pentru încrederea acordată mulțumesc Cenaclului „Duiliu Zamfirescu”, lui Gheorghe Neagu, și fiecărui membru în parte. Mulțumesc criticilor; m-au ajutat să fiu altfel. Dacă regret ceva? Da! Că nu am putut( nu am vrut?) să fiu mamă.
Nina Elena Plopeanu: Mulțumesc, stimată doamnă, pentru amabilitate. Pentru că în luna aprilie va fi ziua dumneavoastră, vă urăm de pe acum La mulți ani, multă sănătate, multe bucurii literare și să ne vedem cu bine!
