Colțul elevului:Cuziștilor le pasă!
Săptămâna „Global Media and InformationLiteracyWeek” a fost pentru noi, cuziştii, şi un prilej de a așeza pe hârtie gânduri şi trăiri cu privire la realități care dor.Mai întâi, ne-am asumat răspunderea de a fi reporteri, iar apoi ne-am simțit datori să ne transformăm în vocea comunității.
Ştirea apărută în Ziarul de Vrancea, care informa despre Târgul de Adopție a câinilor fără stăpân, a fost primită cu interes de către colegii mei, elevi în clasa a X-a E la Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza”. Ne-am mobilizat şi am reuşit să cumpărăm 80 de kilograme de hrană uscată.
Am pornit spre adăpost cu inima strânsă. Nu era prima dată când mergeam acolo. Gândul că nu ne permiteam să adoptăm nicio ființă de acolo nu era tocmai prietenos. Le duceam doar mâncare şi mângâiere. Cerul era mohorât, iar frunzele se aşterneau peste tot, veştede, acoperind drumul pietruit. Peste imaginea dezolantă a drumului pietruit s-a adăugat imaginea deprimantă a adăpostului. Am fost primiți bine, poate cu o uşoară stinghereală din partea gazdelor.
Chiar dacă porțile adăpostului erau deschise deja de două ore, la 11:30 eram primii vizitatori. Îngrijitorii ne-au ajutat să descărcăm sacii cu mâncare şi am mers să vedem cățeii. Din spatele gratiilor, ne urmăreau priviri triste, resemnate. Erau şi boticuri umede, care cerşeau o mângâiere, dar şi suflete ce se zbăteau în cuşcă, încercând să rupă gratiile ce le despărțeau de libertate.Simțeam că am dinții strânşi şj sufletul încleştat de neputință. I-aş fi eliberat pe toți. Pentru o fracțiune de secundă, i-am visat la casele lor, fericiți, adoptați. M-a trezit imaginea câinilor care tremurau pe cimentul ud, proaspăt spălat – a mărturisit cu glasul trist Ștefan Alexe, fotograful clasei noastre.
De ce nu au măcar paie în cuşcă? De ce nu era plină curtea padocului cu oameni, care să le ofere hrană, mângâiere, casă? De ce nu s-a popularizat evenimentul mai mult? De ce trebuie să ne urmărească imaginea disperării după o vizită la acest adăpost? Câte drepturi au aceste animale? Puține! Câte dintre drepturi le sunt respectate? Puține! Cine veghează la respectarea drepturilor animalelor? Puțini! Acestea sunt întrebările retorice pe care cuziștii au simțit nevoia să le formuleze. Ați putea crede că acestea sunt întrebările unui adolescent care vrea să transforme lumea. Dar cine n-ar dori, așezat față-n față cu o astfel de realitate dureroasă, să aibă puterea de a schimba radical măcar ceva?
Din spirit civic, din dorința de a faceo faptă bună, de a ne simți implicați, din dragoste pentru animale - noi am fost acolo, la Adăpostul Public pentru câini de la Goleşti. Puteți merge şi voi, copii, adulți, cu hrană uscată, pâine, conserve, prosoape, cearşafuri, pături vechi sau doar cu o mângâiere. O vizită la adăpost este o posibilă lecție de viață şi ne poate releva întrebări la care, mai apoi, să căutăm răspunsuri. Un astfel de îndemn nu trebuie ignorat!
Ana Otilia Mărgărit-Clasa a X-a E
Precizare: Articolul este scris ca aplicație practică a proiectului național “ Predau educația media”. derulat de Centrului pentru Jurnalism Independent ,în care Colegiul Național “Al.ICuza” este partener , alături de alte școli din țară .Colegiul National “Al.I.Cuza”, Focșani organizează în perioada 25 octombrie-1 noiembrie o serie de activități în cadrul Global Media and Information Week, eveniment UNESCO.Citiți mai mult despre acest subiect în: Săptâmana educației media sărbătorită la CNAIC
Citiți și:Colţul elevului: A fi boboc la CNAIC;
Cuziștii au dezbătut, cu argumente pro și contra, rolul adevărului în presa contemporană;
Săptâmana educației media sărbătorită la CNAIC
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
