Ziua martirilor năsăudeni
Creştinii ortodocşi îi pomenesc astăzi pe apărătorii Bisericii Ortodoxe din Transilvania martirizaţi de trupele generalului austriac Bukow pe 12 noiembrie 1763. Este vorba despre sfinţii Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile Dumitru din Mocod, Marin Grigore din Zagra şi Vasile Oichi din Telciu, patru ţărani români care au refuzat să treacă la Uniaţie şi să slujească în solda împăratului de la Viena. Amăgiţi de Curtea din Viena, care în schimbul înrolării în regimentele grănicereşti le-a promis eliberarea din robie, cei patru năsăudeni, în frunte cu bătrânul Atanasie Todoran, au acceptat să intre în solda împăratului. Văzând că au fost înşelaţi şi se urmărea şi trecerea lor la catolicism, Atanasie i-a sfătuit pe năsăudeni să iasă din regimentele de grăniceri şi să nu mai slujească împăratului. Pentru aceasta, cei patru au fost arestaţi, Atanasie tras pe roată şi sfârtecat în bucăţi, iar Vasile Dumitru din Mocod, Marin Grigore din Zagra şi Vasile Oichi din Telciu, spânzuraţi. Pentru a frânge rezistenţa românilor, trupele generalului Bukow au ucis în bătaie şi câteva zeci de capi din comunele din jurul Năsăudului, iar tunurile au distrus din temelii câteva zeci de biserici româneşti de pe arcul carpatic. Motivul era doar apartenenţa românilor la credinţa ortdoxă şi legăturile lor cu românii din Moldova şi Ţara Românească. Aceasta este o pagină din marea carte a suferinţei românilor din Ardeal sub austrieci, când în pieţele centrale ale burgurilor transilvane, românii care refuzau să se supună împăratului erau aduşi în lanţuri, biciuiţi, umiliţi şi traşi pe roată ca martirii în primele secole ale creştinismului. Culmea, nu de un împărat păgân, ci de unul care se închina Aceluiaşi Dumnezeu, iar pedepsirea românilor cu moartea se făcea de fiecare dată în prezenţa episcopului catolic al locului, care îi trata pe români ca pe eretici şi prin aceste pedepse încerca să-i determine pe români să treacă la catolicism. (Valentin MUSCĂ)