Memento: Gheorghe Burada (1831-1870): Puţini se mai apleacă azi asupra muzicii scrise de familia odobeştenilor Burada
Urmaş ai unei saga de preoţi odobeşteni, a căror istorie se confundă cu istoria vieţii religioase din Oraşul viilor domneşti, Gheorghe Burada a avut şansa să crească într-un mediu în care muzica, arta şi literatura erau omniprezente. Casa familiei odobeştenilor mutaţi în Iaşi era în acei ani un adevărat salon cultural, sală de concert pentru pianiştii aflaţi în trecere şi loc inconturnabil pentru toate minţile luminate din capitala Moldovei. Dacă tatăl - Tudorache Burada, fiul preotului Radu şi al presviterei Elena, este considerat unul din primii memorialişti români, iar fratele său – Tudor T. Burada se numără printre ctitorii muzicologiei româneşti, Gheorghe T. Burada a fost un mare animator al vieţii muzicale şi al coralelor din Iaşi. Având în vene simţul cromatic al muzicii psaltice, ca urmaş al mai multor generaţii de slujitori ai altarului, pe Gheorghe Burada de tânăr l-au pasionat corurile bisericeşti, înfiinţând pe rând mai multe corale. În 1864 a înfiinţat corala care va deveni în curând Corul Mitropoliei Moldovei, una din cele mai longevive instituţii muzicale din România. Ştim că acest lucru nu prea interesează pe galonaţii animatori muzicali din Vrancea, care se împopoţonează cu doctorate luate cu vin din Podgorie şi diplome la Zilele Oraşului X sau Y şi pun în scenă numai lucrări de compozitori străini ca să dea bine la public. Dar în atâţia ani de muzicăreală pe banul cetăţeanului vrâncean să nu te apleci asupra muzicii scrise de familia Burada şi să nu prezinţi vrâncenilor un repertoriu cu muzică originală, compusă de celebrii urmaşi ai preoţilor odobeşteni o considerăm, ca simpli spectatori ai fenomenului cultural focşănean, o adevărată lipsă de gratitudine faţă de istoria şi oamenii de la Carpaţii de Curbură ! (Valentin MUSCĂ)