Foto | Tradiţii şi obiceiuri pe meleaguri vrâncene de Izvorul Tămăduirii
În prima vineri după Paşti, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii, un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de minunile săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului. Potrivit tradiţiei, Leon cel Mare, cu puţin timp înainte de a ajunge împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. Acolo a întâlnit un bătrân orb care i-a cerut apă şi să-l ducă în cetate. Leon a căutat un izvor în apropiere, dar nu a găsit. Atunci a auzit-o pe Maica Domnului spunându-i: „Nu este nevoie să te osteneşti căci apa este aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apa tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”. Urmând îndemnul Maicii Domnului, Leon a găsit izvorul din care i-a dat orbului să bea, apoi i-a spălat faţa, iar orbul şi-a recăpătat vederea. De atunci, se spune că de Izvorul Tămăduirii se sfinţesc apele.
În satele de munte, în această zi sfântă, tot satul vine la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasma Mică. După ce sfinţeşte apa, preotul îi stropeşte pe credincioşi cu aghiazmă.
„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea... Şi acum trimite harul preasfântului şi de viaţă făcătorului tău duh care sfinţeşte toate şi sfinţeşte şi apa aceasta..., Amin!” spune părintele Iulian Măciucă, preotul bisericii cu hramul Sf. Nicolae şi Sf. Ilie, din satul Spulber de pe Vale.
După ce preotul face semnul crucii în vasul cu apă, întreaga suflare cântă, de trei ori, ca la sărbătoarea Învierii Domnului, „Cristos a înviat din morţi / Cu moartea pe moarte călcând / Şi celor din morminte,/ Viaţă dăruindu-le.
Cu agheasmă luată de la biserică, gospodarii stropesc animalele de povară, să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la pădure, sau la câmp.
- Ce animale aveţi? întreb un gospodar.
„Avem cal, avem vacă, viţei, capre. Cu calul lucrăm la pădure. Aşa ne-am născut, aşa ne-am învăţat, aşa ne-am obişnuit”, spune omul privindu-şi cu drag animalele din gospodărie.
Pentru a avea un an bogat, credincioşii stropesc în această zi, cu apă sfinţită şi păşunile, livezile şi grădinile.
- Azi nu-i sărbătoare? întreb o gospodină care greblează uscăturile din fâneaţă.
„La noi tradiţia în ziua de Izvorul Tămăduirii este să facem curat în grădină, să curăţăm pomii şi să dăm cu Agheazmă Mică, de la Izvorul Tămăduirii, ca recolta să fie foarte bună.”
Bătrânii spun că pe vremuri cine lucra în această zi era lovit de o boală din care nu-şi mai revenea până la moarte.
„ În această zi, care este o sărbătoare foarte mare, nu se coase, nu se calcă. Nici de ţesut nu se ţese, pentru că în pânza ţesută în această zi nu se-mbracă nici mortul, care n-ar fi primit nici pe lumea asta, nici pe lumea cealaltă şi ar deveni strigoi. Cine respectă tradiţia, va avea un loc sigur în rai,” spune o doamnă care poartă un frumos costum tradiţional.
Alexandra, care este foarte tânără ştie deja ce anume e păcat în această zi.
„De la bunici ştiu că de Izvorul Tămăduirii nu se fac lucruri rele, nu se vorbeşte de rău cineva, deoarece acel rău se întoarce împotriva celui care-l face.”
Tot astăzi se dă cep apelor.
„De Izvorul Tămăduirii se obişnuieşte ca fântânile să fie curăţate, pentru ca izvorul care-o alimentează să aibă apă din belşug. Ştiu acest lucru de la mama, care a împlinit de Paşti 93 de ani.”
Profesorul Ion Ghinoiu spune că fetele care s-au legat surate ( în a doua zi de Paşti ) îşi reînoiesc jurământul de Izvorul Tămăduirii. ( Janine VADISLAV )
Articol republicat în Ziarul de Vrancea
Prima publicare-luna aprilie 2022
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
