Revenind la sătucul Tișita, pentru toată lumea este vorba de locul situat la intersecția dintre Focșani- Bacău cu ruta Panciu Tecuci, unde un monument impunător, STATUIA VICTORIEI , va demonstra și peste veacuri măreția poporului român si anume spulberarea dorințelor de cucerire ale armatelor Puterilor Centrale coordonate de către Feld maresalul Mackensen în fierbintele an 1917.

Aici, în acest punct simbolic și pe câmpul  imens din jur au fost împroprietăriți vrâncenii din zona de munte, atât supraviețuitorii conflictului mondial,  dar și urmașii lor (văduvele și orfanii de război) . Pentru că se aflau la mare distanță de satele lor de baștină,  împroprietăriții și- au ridicat căsuțe chiar în punctul Tisita , pentru a  administra cât mai bine pământurile primite, pe merit, pentru sacrificiul lor. 

Astfel au apărut zeci de case unde veteranii sau familiile lor rămâneau pe întreaga perioadă a muncilor agricole și își  efectuau activitățile specifice fără a mai pierde timpul  cu deplasarea la zeci de km unde locuiau de obicei ( Soveja, Tulnici, Câmpuri etc )

Cu toate acestea nemilosul și abuzivul regim comunist nu a vrut să fie de acord . Pentru el funcționa o singura deviză: tot pământul trebuia redat agriculturii.  Așa că între anii 1977-1980 ,tișițenii au primit ordin să -și demoleze căsuțele și să se mute, cu tot calabalâcul, ori la ei la munte ori în vatra orașului Mărășești, situată puțin mai departe, ceea ce nefericiții au făcut în grabă și fără a protesta ,știind că nu au nicio șansă de izbândă.  Problema nu era doar aceea  că- și distrugeau casele  ridicate cu trudă, ci și faptul că pământul primit  pentru sângele vărsat fusese și acesta  bine colectivizat,  așa că pe bună dreptate se întrebau mirați- Oare pentru ce muriseră ,suferiseră și se schilodiseră, atâta amar de lume , dacă pământul acordat la împroprietărire de către stat fusese luat tot de stat ?! 

Această întrebare,  probabil că i-a măcinat până când au căzut dictatorii Ceaușescu și și- au primit înapoi terenurile  conform Legii fondului funciar 18/1991, asta dacă  le -au primit cei îndreptățiti și nu băieții  fâșneți ai tranziției . Despre norocoșii  postdecembriști se poate vorbi mult si bine , fiecare dintre noi având varianta proprie , dar nu mai merită atenția , cel puțin nu  a oamenilor onești. Mai potrivit ar fi ca în conformitate cu evidențele de arhivă  ale  celor demolați la Tișita și în alte numeroase puncte ale județului, pentru bunul mers al agriculturii centralizate,aceștia  să fie despăgubiți așa cum trebuie măcar în prezent , dacă acest lucru nu s-a putut face timp de 30 de ani .