Foto | Tradiții și obiceiuri din Joia Mare la Vintileasca
Joia Mare, numită şi Joia Patimilor, este ziua în care gospodinele vopsesc ouăle în roşu, galben, verde, albastru sau mov. Culoarea roşie este cea mai folosită deoarece reprezintă sângele lui Iisus Cristos, răstignit pe cruce, pentru mântuirea omenirii. Legenda spune că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lângă cruce şi acestea s-au înroşit de la sângele care picura din rănile lui Iisus. Domnul, văzând că ouăle s-au înroşit, ar fi spus celor de faţă: „De acum înainte să faceţi şi voi ouă roşii şi împestriţate, întru aducere aminte de răstignirea mea, după cum am făcut şi eu astăzi”. Conform tradiţiei, ouăle se înroşesc în Joia Mare. Joimăriţa este spaima fetelor care se grăbesc să toarcă toata cânepa şi să înroşească toate ouăle, ca să nu le prindă această zi cu treburile neisprăvite.
La Vintileasca, unde tradiţiile se păstrează cu sfinţenie de sute şi sute de ani, două meşteriţe vestite sunt pregătite să dezvăluie ucenicelor cum se încondeiază ouăle de Paşti, cum se pregătesc culorile din plante puse la uscat din vară. Nu oricine poate deprinde încondeiatul ouălor care cere talent, un simţ al culorii special, dar mai ales multă răbdare. Acest obicei este transmis din generaţie în generaţie, de sute de ani. Cea mai pricepută este tanti Paraschiva, care potriveşte culorile ca nimeni alta, iar modelele folosite sunt toate inspirate din natură.
„Aşa-i tradiţia din bătrâni. Aşa am apucat, să le încondeiem în Joia Mare, să fie proaspete pentru Paşti”, spune tanti Paraschiva Trestianu.
Din păcate, nu toate femeile fac ouă încondeiate, doar cele care au apucat de-au învăţat de la bunicile şi mamele lor.
„Modelele sunt din vechi. Mai facem şi mai noi, dar facem mai multe din cele vechi”.
Gospodinele din zonă îşi fac singure culorile, doar din plante, aşa cum au văzut la bunicile şi mamele lor.
„Noi folosim pentru îngălbenirea ouălor coajă de măr pădureţ. O cojim de pe cracă, o fierbem, punem puţină piatră acră în ea, băgăm ouăle în zeama călduţă, le lăsăm jumate de oră. De-acolea avem frunză de măr roşu. Frunza o amestecăm şi cu sovârf, aşezăm în ceaun un rând de frunză de aia cu sovârf, punem un rând de ouă galbene, un rând de frunză, un rând de ouă..., că dacă nu le facem galbene, nu se fac nici roşii...”
Se umple apoi ceaunul cu apa călduţă şi se fierbe la foc potrivit. Când sunt gata, ouăle se scot fierbinţi, ca să se şteargă ceara, se lasă apoi la răcit, după care se dă luciu cu puţin ulei.
Minunatele modele, care acoperă coaja oului, se fac cu un condei cu păr de porc, care se ţine strâns de condei cu câlţi, să steie ceara în el.
- Care a fost modelul dumneavoastră preferat? întreb.
„Am mai multe, da: fierul plugului, codiţa rândunicii, Luceafarul”, mai spune tanti Paraschiva.
Vicuţa Fifere, renumită pentru modele pe care le foloseşte la încondeiatul ouălor, spune că secretul este în ceară, care nu trebuie să fie nici prea fierbinte, nici prea rece.
„Dacă e fierbinte curge, iar dacă e rece nu merge, nu scrie... condeiul”, spune Vicuţa.
Meşterițele au ucenice pricepute, pe fetele şi nepoatele lor. Nicoleta a început la 6 ani când i-a cerut bunicii Paraschiva s-o înveţe şi pe ea.
„În zona noastră există multe modele: unghia caprei, copita calului, Luceafarul, care poate fi făcut în mai multe moduri, fierul plugului, codiţa rândunicii, colţul porcului”, spune Nicoleta.
- Tu de la cine ai învăţat?
„Am învăţat să încondeiez de la bunica mea. Ea încondeia şi mie mi-a plăcut”.
Fata spune că nu a numărat câte ouă a încondeiat, dar sigur a trecut de 100. În timp a devenit o pasiune pentru ea. Modelul preferat este Luceafărul.
„După Luceafăr s-au ghidat cei 3 magi atunci când au vrut să-l găsească pe Mântuitorul Iisus Cristos”, spune Nicoleta.
Bunica Stănica a fost meşteră în sat la tinereţea sa, dar n-ar da înapoi nici acum, la 81 de ani. Ea spune ca încondeiatul ouălor la Paşti este una dintre cele mai frumoase tradiţii de peste an.
„Făceam ouă încondeiate de mică. Când m-am măritat, am mai învăţat de la soacra mea”.
- Se mai păstrează tradiţia? Se mai păstrează şi ar fi frumos să se păstreze în continuare”, spune bunica Stănica.
Cel mai greu model - „calea rătăcită - îl face Vicuţa, ea singură din tot satul.
- Ce semnifică acest model? întreb.
„Calea rătăcită semnifică drumul pe unde a umblat Maica Domnului ca să caute locul unde să-l nască pe Iisus Cristos”.
Modelul, o linie care porneşte dintr-un punct şi trebuie să se întoarcă în acelaşi punct, fără să se întretaie, este transmis acum fiicei sale, Ana.
„ Ana e foarte talentată la desen, toată ziua ar desena. Când se apropie Sărbătorile Pascale, se ştie, mă întreabă, când începem să facem?”, mai spune Vicuţa Fifere, din satul Vintileasca.
Ouăle frumos încondeiate sunt duse de gospodine la biserică în noaptea de Înviere. Ele sunt podoaba coşului cu bucate care vor fi binecuvântate de preot.( Janine VADISLAV )
Articol republicat în Ziarul de Vrancea.
Prima publicare 29 aprilie 2021
