Lectii de la un referendum ratat
Au votat la ora asta toţi oamenii săraci, trişti, ca o vecină de a mea de la Sinaia care mi-a spus, plîngînd, că pe lîngă că are mama în spital, i s-au defectat iremediabil frigiderul si masina de spalat. I se paruse, in acest sir de rele vointe ale destinului, ca a merge la vot si a vota pentru suspendare era singurul lucru care ii era la indemina. Stia si ea ca e o forma de aparare foarte departata, un foc in vint, o lovitura de sabie in apa. Dar altceva nu era la indemina ei. Face parte din acele milioane de oameni care sint carnea de tun a reformelor si care nu au unde pleca. Fac, cu umilinta, curat la unii care lasa bancnotele de euro pe noptiera si umplu terasele in loc sa mearga la vot.
La ora asta stiu deja ca vecina mea si-a pierdut vremea. Si ma intreb daca ii va cere iertare cineva: Basescu, pentru care a votat de doua ori, ca a dezamagit-o? Guvernantii actuali, ca au scos-o din casa si i-au dat iluzii degeaba? Masa de propagandisti, care s-au grabit sa insulte oamenii simpli, ca ea, ca de ce nu stau acasa, cind ei nu faceau decit sa-si exercite un drept? Istericii care au racnit toata ziua ca votul va fi masiv fraudat?
Pina una alta, asteptind - sint sigura, degeaba - ca Basescu sa ceara scuze pentru Elena Udrea, ca Ponta sa ceara scuze pentru plagiat, ca Antonescu sa ceara scuze ca l-a demis pe Avocatul Poporului, eu am apucat sa-i spun vecinei mele ce rau imi pare. Ca oricite clase in plus ai avea, si chiar daca, ironia sortii, ai o carte de vizita ca a mea, pe care scrie profesor de democratie, nu poti spera sa explici vreodata convingator de ce nu doar viata, ci si democratia e atit de teribil de nedreapta si de inutila in a repara lucrurile care s-au stricat.