Informații de interes major în zona Vrancea: Reguli noi pentru includerea blocurilor cu risc seismic în programul de consolidare
Blocurile de apartamente cu risc seismic vor putea intra în programul de consolidare a construcțiilor mult mai ușor decât în prezent. Autoritățile au decis să simplifice regulile care permit asociațiilor de proprietari să ia o decizie în acest sens. Județul Vrancea este situat în epicentrul celei mai puternice zone seismice din România, iar seismologii avertizează că în orice moment s-ar putea produce, aici, un cutremur major, cu magnitudine mai mare de 7, la adâncimi între 60 şi 180 km.
În orașul Focșani, dar și în celelalte orașe din Vrancea, ca în toată țara, cele mai multe clădiri de blocuri sunt contruite în urmă cu mai bine de 50 de ani. Iar acest lucru înseamnă că au ieșit din perioada de garanție pentru structura de rezistență. Cu toate acestea foarte puține au fost expertizate din punct de vedere tehnic, pentru a se stabili gradul de rezistență la cutremur.
Un nou proiect de act normativ stabilește că hotărârile asociațiilor de proprietari din clădirile cu risc seismic, prin care aceștia își exprimă acordul privind participarea la programul de consolidare, se vor adopta cu acordul a doar jumătate plus unu din numărul membrilor. În prezent, legea impune ca astfel de hotărâri să se adopte în unanimitate, iar multe asociații nu pot mișca un deget deoarece nu au toate semnăturile becesare.
Astfel, pentru consolidarea unei clădiri de locuințe, de la proiectare și până la lucrările de intervenții, nu va mai fi nevoii de acordul tuturor deținătorilor de apartamente. Orice decizie va fi luată cu majoritate simplă.
Noua regulă este propusă prin proiectul care va modifica și completa Legea 212/2022 privind unele măsuri pentru reducerea riscului seismic al clădirilor.
Aceeași regulă se va aplica și în cazul în care proprietarii nu sunt constituiți în asociații. Introducerea în program, proiectarea și execuția lucrărilor de intervenții la clădirile cu risc seismic se va face cu acordul scris al jumătate plus unu din numărul proprietarilor.
Clădirile eligibile pentru subprogramul privind proiectarea și execuția lucrărilor de intervenții sunt cele încadrate, prin raport de expertiză tehnică, în clasa de risc seismic Rs I sau Rs II.
Consolidarea se va face pe banii statului, programul de finanțare fiind lansat la începutul anului. Drept urmare simplificarea procedurii de adoptare a deciziilor va duce la creșterea numărului de clădiri la care se vor putea demara astfel de lucrări.
Proiectul de lege mai propune și un calendar al evaluării clădirilor din punct de vedere al riscului seismic, conform căruia clădirile de locuințe vor trebui evaluate vizual până în anul 2026.
De asemenea, se introduce interdicția de închiriere a apartamentelor în clădiri cu bulină roșie, dar și pe cea de a organiza activități sau evenimente cu mulți participanți în imobilele cu risc seismic.
Proprietarii sunt reticienți la expertizarea blocurilor
Mulți proprietari de locuințe, din Focșani, și nu numai, sunt reticienți la expertizarea locuințelor și încadrarea lor într-o clasă de risc seismic și e opun unei astfel de proceduri, deși le-ar oferi informații vitale despre nivelul de rezistență în cazul unui cutremur major.
Motivul este simplu: evaluarea tehnică și încadrarea într-o clasă de risc seismic duce la scăderea valorii apartamentelor pe piața imobiliară. Puțini sunt cei interesați să cumpere o locuință într-un bloc cu bulină roșie, încadrat într-o clasă de risc seismic. Or, nici un proprietar de apartament nu-și dorește acest lucru.
Ei preferă să-și fure singuri căciula deoarece dacă o clădire nu este încadrată într-o clasă de risc seismic, nu înseamnă că nu va avea de suferit la un eventual cutremur. În plus, fără o expertiză tehnică clădirea nu va putea intra într-un program de consolidare.
Pe de altă parte, ca să compenseze lipsa expertizei, sunt perpetuate tot felul de mituri, cele mai multe false – unele datând din perioada comunistă – despre rezistența clădirilor.
Un cumpărător interesat de achiziția unui apartament situat într-o clădire mai veche de 50 de ani, ar trebui să fie circumspect la astfel de teorii. Căci, vânzătorii, fie că sunt proprietarii direcți sau agenții imobiliari intermediari le spun ceea ce doresc să afle, ca să-i liniștească, fără să-și susțină ipotezele cu documente sau expertize.
Mituri pe seama rezistenței clădirilor construite după 1977
Se știe că în anii ’60 – ’80, Nicolae Ceaușescu a pus în practică un amplu program de construire de blocuri destinate „oamenilor muncii”. În epocă erau numite „cutii de chibrit” dat fiind suprafața lor foarte mică, raportat la nevoile unei persoane. Soluția cea mai la îndemână, pentru construcții, a fost ridicarea unor imobile cu multe etaje și, implicit, mai multe apartamente pe care să le ocupe toți cei ce aveau nevoie de locuință. Doar că, după cutremurul din 1977, foarte mulți oameni se temeau să locuiască la un nivel superior, de teamă că, în caz de seism, și-ar putea sfârși viața sub dărâmături.
Pentru a liniști îngrijorările și pentru a-i convinge să accepte repartițiile în blocurile turn, cu 10 etaje sau mai mult, autoritățile comuniste au început să răspândească tot felul de povești legate de rezistența construcțiilor. Multe s-au perpetuat până în zilele noastre.
Unul dintre aceste mituri susține că blocurile foarte înalte erau construite pe o fundație la baza căreia se afla un sistem cu bile care le făcea mai flexibile și preluau mișcarea în caz de cutremur. Este doar un mit, fără nici o legătură cu situația reală.
O altă legendă care circula în epocă și s-a perpetuat spunea că unele construcții ar fi fost proiectate pentru un număr mai mare de etaje, dar din motive financiare, constructorii s-ar fi oprit la un nivel mai jos.
De exemplu, se spunea că o clădire ar fi fost proiectată cu 15 etaje, cu structura de rezistență aferentă, însă au fost construite doar 10 etaje deoarece nu au fost suficiente fonduri ca să o finalizeze. Dar, spuneau cei ce răspândeau povestea, clădirea este mai rezistentă deoarece a fost proiectată pentru 15 etaje.
Specialiștii nu cred în astfel de teorii deoarece din punct de vedere economic nu s-ar justifica. Nimeni nu se oprește cu construcția la jumătate pentru că acest lucru ar însemna pierderi financiare. Cel mult, dacă nu sunt bani pe moment, lucrările se amână.
Mitul clădirilor făcute să reziste la seisme de 8 – 9 grade
Alt mit era legat de structura de rezistență a blocurilor construite să facă față unor cutremure de 8 – 9 grade pe Richter. La un astfel de seism, spun experții în cutremure, catastrofa ar fi de proporții colosale. Aproape nimic nu mai rezistă în picioare și, în nici un caz, o clădire, indiferent cât de bine ar fi proiectată.
De altfel, specialiștii în construcții spun că nu se pot proiecta astfel de clădiri deoarece există o mulțime de factori care trebuie luați în considerare, iar acoperirea tututor ar duce la creșterea foarte mare a costurilor.
E drept că s-au îmbunătățit normele de siguranță pentru construcția de clădiri, după 1977, dar nu într-atât de mult încât să acopere toate riscurile. Dar, Nicolae Ceaușescu era interesat să construiască un număr cât mai mare de blocuri, iar în același timp să facă economii la materiale de construcții, bani etc. Drept care constructorilor li se cerea, cu prioritate, nu să respecte normele de siguranță, cât să facă economii și să grăbească termenele de predare.
Iar în multe situații s-au folosit soluții de contrucții improvizate, fără a fi verificate. Blocurile comuniste ascund, sub tencuială, multe astfel de improvizații care, la un moment dat, pot avea consecințe asupra nivelului de rezistență a clădirii.
Deci, în concluzie, nimeni nu poate garanta acum, că o clădire mai veche de 50 de ani, ieșită din garanție, va rezista unui cutremur major.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
