Ultima oră

O vrânceancă a obţinut finanţare europeană pentru păstrarea tradiţiei populare

Timp de doi ani, 12 fete de la Soveja vor desprinde tainele ţesutului, cusutului şi brodatului de la Ţica Geană, aşa cum făceau bunicile şi străbunicile lor. Ooportunitatea a venit cu ajutorul unei finanţări obţinută printr-un grup de acţiune locală dedicat micilor investiţii din mediul rural. "Am fost foarte supărată când am aflat că lâna nu mai are căutare şi nici preţ, că ciobanii o aruncă pe apă... M-am gândit să cumpăr lâna nespălată şi s-o pregătesc eu", spune meşterul popular de la Soveja.

Ţica Geană, din comuna Soveja, în familia căreia arta ţesutului s-a transmis din generaţie în generaţie, a obţinut bani europeni, în jur de 12.000 de euro, de pentru a duce acest nobil meşteşug mai departe. Timp de doi ani, 12 fete din sat vor deprinde tainele ţesutului, cusutului şi brodatului, aşa cum făceau bunicile şi străbunicile lor în vremurile în care hainele şi obiectele de decor nu se cumpărau de la magazin. Meştera populară Ţica Geană povesteşte că şi-a început ucenicia la 8 ani, pe când toate femeile din sat aveau un război de ţesut la loc de cinste în casă. Acum a rămas singura care duce mai departe această adevărată artă tradiţională. Ca să nu se piardă atâta frumuseţe, tanti Ţica este pregătită să insufle această dragoste fetelor care, cu puţin noroc şi interes din partea lor, ar putea face din ţesut o sursă frumoasă de venit. Meşteriţa spune că toate aceste modele vechi pot fi adaptate la portul de azi, prin crearea iilor care pot fi purtate şi la blugi.

Tradiţia se asortează cu ... blugi

Tanti Ţica Geană are un adevărat cult pentru războiul de ţesut din casă, vechi şi el de mai bine de 100 de ani, la care a ţesut bunica, apoi mama sa care, mai târziu, i-a predat ştafeta. „Aveam un război de ţesut pe prispă, unul în salon şi unul în bucătăria de iarnă. Bunica şi mama mea ţeseau pânză, toată casa se îmbrăca cu pânza ţesută în război, aşa erau timpurile", ne spune gospodina. Întrebăm dacă mai face cineva pânză în război. "Nu mai face nimeni. Pe atunci nu se găsea panză, iar cea de casă era mai bună, era din bumbac sută la sută, nu transpirai în ea. Cămaşa era mai rezistentă”, spune meştera populară.        

În copilăria ţesătoarei, lucra în război toată suflarea femeiască a satului, iar acum, din păcate, se cumpără totul de la oraş. Tanti Ţica nu a renunţat lucrând în război cu aceeaşi pasiune ca în prima tinereţe deşi, spune ea, dacă ar face socoteala cât câştigă din ce vinde, i-ar ieşi cam 20 lei pe zi....

„Mi-a plăcut întotdeauna tradiţia populară şi lâna de oaie care dă căldură. Vreau ca şi tineretul să prindă gustul acesta al lânii şi respectul pentru obiectele lucrate din lână. Am fost foarte supărată când am aflat că lâna nu mai are căutare şi nici preţ, că ciobanii o aruncă pe apă... M-am gândit să cumpăr lâna nespălată  şi s-o pregătesc eu, s-o spăl s-o scarmăn, s-o dărăcesc şi s-o torc... Din lâna toarsă vreau să fac, cu fetele pe care le pregătesc, covoare, pături şi îmbrăcăminte. Am cumpărat şi lână merinos, să fac jacheţele şi botoşei pentru copiii mici. Mamele lor nici nu ştiu cât sunt de sănătoase şi călduroase hăinuţele din lână”, spune Ţica Geană. 

Fetele de la şcoală duc tradiţia mai departe

Din lâna toarsă în casă se fac covoare, pături şi haine

Cu doi băieţi în casă, meştera din Soveja se gândea că nu va avea cui lăsa moştenire această meserie, ţesutul, din care ea a făcut o adevărată artă, dar şi lada de zestre plină cu tot felul de scoarţe, costume populare, obiecte din lână folosite în gospodărie. Când îşi cam pierduse speranţa, s-a ivit ocazia să poată  pregăti  fetele de şcoală, care vin în special la sfârşit de săptămână în atelierul ei.

Încet- încet, codanele au prins gustul aşa că tanti Ţica se declară mulţumită. „Sunt mândră de ele, îşi dau silinţa, le place", povesteşte tanti Ţica, ţesând la „patru mâini” cu Loredana, elevă în clasa a XI la un liceu din oraşul Panciu. „Am început prin a face brăţări pentru mărţişor, dar acum pot şi să ţes. E bine să ştii să faci ceva, în casă, pentru casă, chiar dacă ai o altă ocupaţie de bază. Naşa este o profesoară bună şi are răbdare cu noi. Abia aştept vacanţa, să ţesem pături din lână” , spune Loredana.  Prietena ei, Andreea, elevă în clasa a VIII-a, este abia la început, aşa că i s-a dat ceva mai uşor de făcut. „Eu pregătesc ţevi cu lână pentru următorul model şi abia apoi voi învăţa să ţes în război. Îmi place foarte mult ce face tanti Ţica şi vreau să învăţ pentru că satul o să aibă nevoie de cineva, aici, care să ştie să ţeasă, să coasă, să ducă tradiţia mai departe”, spune Loredana.
Minunăţii confecţionate manual la Soveja

Ca să poată achiziţiona maşinile necesare, ţesătoarea avea nevoie de bani mulţi. Ideea proiectului cu finanţare europeană i-a venit tot de la lâna de oaie care nu mai are căutare. Şi-a făcut socoteala că ar putea cumpăra lâna nespălată, foarte ieftină, pe care s-o prelucreze acasă, cu ajutorul maşinilor achiziţionate cu bani europeni, prin intermediul Grupului de Acţiune Locală  „Valea Trotusului”, iar produsele obţinute din ţesut să le valorifice la un preţ care să le asigure şi un câştig. Femeia spune că a pornit totul într-o glumă, sigură că nu va reuşi  să acceseze fondurile europene prin intermediul unei intreprinderi individuale. Socoteala de acasă însă nu s-a potrivit cu cea de la Priumărie, care a ajutat-o să obţină finanţarea prin intemediul GAL-ului e la Bacău. Proiectul prinvind “Ȋnfiinţarea şi dotarea activităţii de meşteşugar în vederea desfăşurării activităţilor non-agricole  productive în mediul rural” a primit aviz favorabil şi o finan'are deaproximativ 12.000 de euro. În scurt timp a primit şi maşinile. Pentru început pregăteşte 12 ucenice. Visul ţesătoarei din Soveja este să înfiinţeze o clasă de lucru manual ( ţesut, împletit, cusut etc.) pentru fetele şi băieţii care iubesc portul popular şi obiectele folosite în gospodărie: ţesături, cusături, crestături în lemn şi - de ce nu - chiar dacă nu se mai poartă, confecţionarea opincilor  pe care moşii şi strămoşii lor le-au purtat, pe orice vreme. Şi are toate şansele, mai ales că are experienţă în lucrul cu tinerii, validată de anii de colaborare cu Centrul Cultural Judeţean şi nu numai. (Janine VADISLAV)

---