Ultima oră

Piaţa Universităţii, visul pierdut al democraţiei poporului român

Românii nu uită şi nu iartă: protestele din 1990 împotriva FSN şi a lui Iliescu, soldate cu venirea minerilor la Bucureşti, au lăsat amintiri şi câtorva vrânceni, care au purtat revolta din Piaţa Universităţii, în primele rânduri u decizia de redeschidere a Dosarului Mineriada aduce din nou în atenţia publică faptele violente împotriva democraţiei firave şi abia câştigată la Revoluţia din 1989 u unul dintre cei care a demonstrat împotriva FSN şi a lui Ion Iliescu a fost Puiu Cornel (PNL Vrancea) care rememorează, pentru Ziarul de Vrancea, ce s-a întâmplat atunci

“În urmă cu 25 de ani, după evenimentele din decembrie 1989, în fruntea ţării s-a instaurat o putere politică formată din foştii nomenclaturişti, securişti, oportunişti, toţi adunaţi sub comanda lui Ion Iliescu. Toate acţiunile politice ale noii puteri demonstrau clar intenţiile de reducere la tăcere a celorlalte formaţiuni politice, cât şi a societăţii civile. Acestea au fost motivele care au dat naştere demonstraţiei anticomuniste din Piaţa Universităţii din 1990. Am participat din primele zile la această demonstraţie, fiind ferm convins că idealurile revoluţiei au fost confiscate de Frontul Salvării Naţionale (FSN), condus de comuniştii lui Ion Iliescu.

Demonstranţii încercau să aibe un dialog cu noua putere, având ca scop implementarea în Codul electoral a punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara, care cerea interzicerea accesului foştilor nomenclaturişti şi securişti pe listele electorale, pe o durată de trei mandate, cât şi înfiinţarea unui post de televiziune independent. Realizând faptul că Ion Iliescu şi Petre Roman refuză dialogul cu reprezentanţii Pieţei Universităţii, împreună cu Dumitru Dincă şi alte câteva persoane, am hotărât să apelăm la o formă dură de protest şi anume greva foamei. Protestul a fost declanşat iniţial printr-o cerere la Direcţia de sănătate, iar revendicările noastre erau următoarele: aplicarea punctului 8 al Proclamatiei de la Timişoara, eliberarea arestaţilor din 18.02.1990 şi 24.04.1990, cât şi înfiinţarea unui post de televiziune independent, sub controlul societăţii civile. Presiunea mediatică internă şi externă cât şi degradarea stării de sănătate a celor ce erau în greva foamei au convins Guvernul Petre Roman ca, în data de 11.06.1990, să cheme la negocieri liderii acestor protestatari, printre care mă aflam şi eu. În urma dialogului, s-a încheiat un protocol prin care guvernul se obliga să susţină înfiinţarea unui post de televiziune. Printre cei trei semnatari ai protocolului mă aflam şi eu. Existând foarte multe documente care trebuiau aprobate de către guvernanţi, am hotărât să mai rămânem în Piaţa Universităţii pentru a avea garanţia respectării protocolului. Aşa se explică faptul că, în dimineaţa de 13.06.1990, în Piaţa Universităţii nu se mai aflau decât circa 25-30 de persoane. În jurul orelor 01.30, în data de 13 iunie 1990, în piaţă au intrat circa 150 de jandarmi, poliţişti şi civili care, fără niciun fel de motiv, au început să ne lovească cu bastoane şi bâte. Civilii erau înarmaţi cu răngi. Am încercat să ne refugiem în hotelul Intercontinental, încercând să scăpăm. Având în vedere că unii dintre noi am fost în greva foamei peste 25 de zile, eram incapabili să ne apărăm. În acele momente mi-am văzut prietenii în ce hal fuseseră bătuţi. Aşa au procedat criminalii lui Iliescu împotriva unor tineri lipsiţi de apărare. Imediat au apărut câteva dube, în care noi am fost urcaţi cu forţa, iar restul duşi la spital. Primele anchete au fost făcute la sediul Poliţiei Capitalei, unde am fost legaţi cu mâinile la spate, culcaţi pe burtă, iar dacă vreunul dintre noi avea curajul să vorbească neîntrebat, era călcat în picioare de miliţieni. Aici, violenţele erau conduse de Gelu Voican Voiculescu, care era îmbrăcat în uniforma militară de camuflaj, cu pistol la brâu, şi încerca să fie mai violent decât ceilalţi criminali la un loc. După ce ni s-au luat toate datele, am fost transportaţi împotriva voinţei noastre într-o unitate militară din comuna Măgurele unde, spre dimineaţă, am fost anchetaţi de câţiva aşa zişi procurori, sub presiune şi ameninţări cu moartea, să recunoaştem că am fost plătiţi şi drogaţi pentru a participa la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. Lichelele nu înţelegeau că poporul român îşi dorea democraţie, libertate şi o nouă societate fără comunism. În jurul prânzului, au primit un ordin şi am fost pus în libertate. În toate comunicatele de presă, autorul moral al acestor abuzuri, Ion Iliescu, a declarat că greviştii foamei nu au fost molestaţi, ba din contra, au fost protejaţi şi îngrijiţi la spital. Acestea au fost evenimentele din dimineaţa de 13 iunie 1990, în care am fost implicat personal şi reflectă adevărul. Pe această cale, rog comentatorii politici şi analiştii să nu mai facă speculaţii despre modul în care s-au întâmplat lucrurile atunci” – Puiu Cornel.

(A consemnat Iulia CREŢU)

---