Ţarina fără coroană
După gala olimpică de atletism de luni, în prim plan a fost "înfrangerea ţarinei". Este drept, Elena Isinbaeva, ar fi avut şansa să cucerească al treilea titlu olimpic la săritura cu prăjina, dar istoria acestei probe în variantă feminină este scurtă, mai exact de la Sydney 2000. Elena Isinbaeva a trebuit să se mulţumească cu bronzul de la Londra, după două titluri olimpice, două mondiale şi unul european. Elena a rămas una dintre cele mai valoroase prăjiniste din lume, recordurile ei vor fi greu de atins, dar nu mai este singură, în bătălia cu cifrele. Şi nu se poate trece cu vederea că, de la Beijing 2008, rusoaica nu a mai caştigat nici un trofeu. La Mondialele de la Berlin (2009) n-a trecut nici una dintre cele trei încercări peste ştafetă, apoi a luat o pauză de doi ani, a revenit la ediţia următoare (Daegu, 2011), n-a ieşit decat a şasea şi a venit hotărată la Londra, pentru a redeveni ţarina de altădată. Numai că a constatat că mai sunt şi alte atlete de valoarea ei, iar la ora concursului olimpic, două au fost mai bune ca ea. Atleta care zbura peste şase metri cu senzaţia că mai are centimetri buni de adăugat recordului mondial, a ieşit din concurs la 4,75 m, aplaudandu-le pe cele două atlete care au trecut. Una a fost cubaneza Yarisley Silva (Cuba a apărut doar de anul trecut pe firmamentul prăjinei, incluzand şi proba masculină!), a doua, Jennifer Stuczynski-Suhr, ultima atletă care a secondat-o pe Lena, la Jocurile Olimpice de la Beijing. Ambele au trecut la 5,75, au ratat înălţimea următoare şi Jen Suhr a devenit campioană olimpică. Însă recordurile rusoaicei răman aproape intangibile: chiar şi pentru Elena.
Pe pistă, o altă minune: finală masculină de 400 metri fără americani. Yankeii, care au "arestat" podiumul la ultima olimpiadă, au lipsit din finală şi poate că singurul care ar fi putut face faţă era campionul de la Beijing, LaShawn Merritt, dar el s-a accidentat în serii. Şi ce steaguri s-au înălţat la festivitatea de premiere? 1. Grenada; 2. Republica Dominicană; 3. Trinidad-Tobago, toate din zona caraibeană, izvorul de talente al SUA (şi nu numai!) în probele scurte. A urmat Bahamas, pe locul IV şi apoi, gemenii belgieni Kevin şi Jonathan Borlée, care îşi făceau cunună de vise din eliminarea yankeilor. Caştigătorul nu este un necunoscut, Kirani James este campion mondial en-titre, dar medaliaţii cu argint şi bronz au apărut pe firmament în anul olimpic: Luquelin Santos, respectiv, Lalonde Gordon. James a realizat un timp rarisim (43,96 s) şi a încheiat cursa cu exact jumătate de secundă în faţa lui Santos, care a dublat cu un argint aurul obţinut în proba de 400 m garduri de Felix Sanchez.
Ceilalţi doi campioni ai serii vin din spaţiul sovietic: aruncătoarea de greutate Nadzeia Ostapciuk (Belarus) a reuşit în sfarşit să pună cruce supremaţiei Valeriei Adams (Noua Zeelandă) cu o aruncare excelentă de 47,63 s, iar campioana mondială la 3000 m obstacole, Iulia Zaripova (Rusia) le-a demonstrat superfavoritelor din Kenya şi Etiopia că mai au de învăţat multe de la colegii lor din proba masculină. În rest, două ratări aşteptate: Andreea Ogrăzeanu (200 m) şi Roxana Bîrcă (5000 m) şi sunt şanse din ce în ce mai mici ca vreun roman să prindă vreo finală la această Olimpiadă.
