Botezul Domnului - Boboteaza
„În zilele acelea a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în Pustia Iudeii, spunând: «Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor !» (…) Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului. Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. (…) În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan însă Îl oprea, zicând: «Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?» Şi răspunzând, Iisus a zis către el: «Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea.» Atunci L-a lăsat. Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: «Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit.»” (Matei, III, 1-17) Aşa ne prezintă evanghelistul Matei episodul botezului Fiului lui Dumnezeu de către profetul Ioan, în apa Iordanului. Din punct de vedere teologic, Botezul Domnului marchează începutul activităţii mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu, cu alegerea apostolilor şi va culmina cu Răstignirea şi Învierea. Citit în această cheie, Botezul Domnului a devenit poarta de intrare în creştinism, fiind actul prin care un necredincios devine creştin prin cufundarea în apă, mărturisirea Simbolului de credinţă şi împărtăşirea cu Trupul euharistic. Sărbătorit mult timp împreună cu Naşterea Domnului, din secolul IV Crăciunul se sărbătoreşte pe 25 decembrie, iar Botezul pe 6 ianuarie, transformându-se în cea mai importantă sărbătoare a debutului noului an. Din punct de vedere al popularităţii, Boboteaza este la întrecere cu Crăciunul şi Paştele. În ce priveşte serviciul religios care se oficiază cu această ocazie, trebuie precizat că Boboteaza este momentul când natura este îmbisericită prin sfinţirea Aghiazmei celei Mari şi binecuvântarea naturii de către preoţi. De Bobotează, fiecare creştin aduce Aghiazmă Mare acasă, stropeşte întrega gospodărie, animalele, pâmântul, viile şi pădurile pentru a împăca cerul cu pământul, a îndepărta gândurile rele, răutăţile şi orice stare de spirit care contravine bunului mers al vieţii. De Bobotează, omul se apropie de natură, recunoscând prin aceasta că toată creaţia este opera lui Dumnezeu şi omul nu ar putea supravieţui fără natură. Nu ar fi rău dacă asasinii pădurilor noastre, ”prietenii noştri de toate zilele”, în loc să defrişeze fără milă pădurile s-ar gândi că fiecare copac tăiat din pădure înseamnă mai puţin oxigen pentru viaţa noastră. Or, viaţa a fost dată de Dumnezeu şi cine lucrează împotriva sursei de viaţă care este pădurea, lucrează împotriva lui Dumnezeu! (Valentin MUSCĂ)