Justiţia nu se face cu buzunarele goale
Voia să primească ajutor pentru rezilierea unui contract pe durata a doi ani pe care îl semnase, fără să ştie prea multe despre ceea ce presupune, cu o cunoscută firmă de telefonie. Cand l-a semnat, a aflat că va avea de plată şi o sumă lunară de 25 lei. Chiar dacă le-a explicat că nu îşi permite acest “lux” financiar, reprezentanţii firmei i-au transmis, în batjocură, să vină peste doi ani. A ajuns la Ziarul de Vrancea, apoi la Protecţia Consumatorului, prin medierea căreia, a reuşit să obţină rezilierea abonamentului. Altfel, ar fi trebuit să ajungă la Judecătorie cu o cerere de chemare în judecată pentru rezilierea contractului sau ar fi plătit, lunar, timp de doi ani. Sunt convins că domnişoara care l-a abordat pe strada promiţandu-i doar un telefon gratuit, i-a zambit frumos şi i-a vorbit asemenea pentru a-l convinge să intre în capcana în care au picat, probabil, şi alţii. În urmă cu ceva vreme am cunoscut o bătrană care stătea pe la uşile instanţei pentru că a semnat un contract de vanzare cumpărare a casei cu clauză de întreţinere, iar la scurtă vreme s-a trezit dată afară. Şi sunt doar două dintre multiplele exemple pe care le pot da, în sensul în care oameni simpli ajung “taraţi” de situaţie, în sălile de judecată, fără nici cel mai mic habar de cat îi va costa, exprimat în timp şi bani, acest efort. Pentru că, oameni buni, justiţia nu se face nici la preţ redus şi nici gratuit!