Opinii

Romani ramasi pe afara

Am vazut vara asta la Chisinau si la Cernauti cozi furioase de oameni, batrani in soare la coada pentru tinerii lor, soti care nu reusesc sa obtina vize pentru nevestele lor, mame care si-au lasat copiii cu bunicii din partea tatalui si acum nu reusesc sa se inapoieze la ei, toti impingandu-se in cozi informe, primitive, unde adesea celor mai slabi li se face rau si vine Salvarea, sub privirile indiferente ale politiei locale. Viza pentru Romania a ajuns un lucru de pret.

Ca sa calatoresti in Romania, daca esti roman de peste hotare sau de fapt daca esti oricine care vrea sa vina la noi ai nevoie de invitatie autentificata la notar din partea unui rezident sau a unei institutii care se ofera sa-ti platesca cheltuielile, bilet deja luat de transport, un pasaport valabil si o asigurare medicala. Daca esti rezident al Republicii Moldova, viza nu costa nimic. Daca locuiesti in Ucraina, si nu in judetele de langa frontiera, te costa 10 dolari. Totul pare simplu si usor de facut. Cu toate astea, o bariera veritabila s-a ridicat intre noi si oamenii care au ramas de partea cealalta a frontierei odata cu intrarea Romaniei in Europa. Sa explic de ce.

Categoria cea mai mare de oameni care au afinitati cu Romania nu sint tinerii, ci oamenii cei mai in varsta. Cei care au supravietuit razboiului, deportarilor si Uniunii Sovietice au peste saptezeci de ani. In general au rude in Romania, pe cei din familia lor care au reusit sa plece la vreme. Dar acesti pensionari basarabeni sau ucraineni (daca traiesc in Bucovina, sau Bugeac sau Transcarpatia) au fost cei mai loviti de tranzitia economica din aceste tari. Au pensii de sub cinzeci de dolari. Asta inseamna cu nu pot plati o pensie intreaga ca sa obtina un buletin, si apoi inca una pentru un pasaport, si pe urma vreo doua ca sa calatoreasca de doua ori la consulat, odata ca sa se treaca pe faimoasa lista si odata ca sa isi ia viza. Asta face minim 150 de euro, chiar daca viza e gratis. Asa ca ii gasesti in gradinile lor, sub viºini, cu pasaportul pe care inca scrie CCCP, cu un timbrulet adaugat care spune ca sant cetateni ai Republicii Moldova sau Ucrainei, act cu care nu mai pot calatori nicaieri. Granita Europei s-a tras intre ei si noi.

Dincolo de batranii nostri, care au pierdut Romania pentru a treia oara in ultima suta de ani cand am intrat noi in UE, exista tinerii pentru care viza noastra este doar o cale spre un loc de munca in Europa. Sant multi. Piata, ca si autoritatile romanesti au raspuns cum s-au priceput acestei enorme cresteri a cererii. Nu ai rude in Romania, ti se gasesc, o invitatie costa 20 de euro, nu e mult, dat fiind ca o parte ia notarul. Capacitatea de a da vize a crescut enorm, la Chisinau se dau sute pe zi. La Cernauti, supararea pe consulatul nostru e mare. Nu se accepta sa vina un singur om din sat cu pasapoartele tuturor celorlalti, si asta creste costurile enorm. Se dau vize pe doar sase luni, si trebuie sa o iei mereu de la capat. Cine trece des isi umple imediat paginile de pasaport si trebuie sa isi ia altul. Solutia, clara, ar fi vize pe cinci ani, cum dau americanii, pentru zece la cei care nu creaza probleme.

Desi recunosc efortul autoritatilor noastre, imaginile dinafara acestor consulate nu ne fac cinste. Citeva simple instrumente ar putea rezolva masa informa de oameni care se bat pentru o viza, de exemplu crearea unui culoar de o singura persoana, ca la aeroport, un rand de automate care distribuie bilete cu numar de intrare, ca la marile agentii de travel, lucruri elementare dar care ar mai scadea dezordinea si aerul frapant de lipsa de civilizatie care inconjoara consulatele noastre. Fie organizarea e punctul nostru slab, fie unii mai scot ceva din asta, altfel nu imi explic de ce cererea de vize pentru Romania arata ca un asalt asupra frontierelor noastre.

---