Dacă nu se vrea…
Mai târziu, am început să fac colecţii de asemenea vorbe, să mă comport în spiritul lor – „Bună ziua căciulă că stăpânul n-are gură!” -, să fac o colecţie din aceste vorbe, să-mi armonizez acţiunile şi opiniile mele după spiritul acestor vorbe de duh: A sărit calul! Capul plecat sabia nu-l taie! Pasărea pre limba ei piere! Legea are nasul de ceară! Adevărul iese deasupra ca uleiul! Cine fură azi un ou mâine fură un bou! Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor! În ţara orbilor cel cu un ochi e împărat! etc.
Când am mai înaintat în vârstă, când am mai văzut că aceste vorbe nu erau respectate de cei care ne conduceau, am început să fiu mai atent la ce se întâmplă în jurul meu şi am început să le pun în paralel pe cele vechi cu cele guvernate de comunişti: Munca înnobilează pe om, dar societatea comunistă nu are nevoie de nobili! Munca a creat pe om, dar nici de lene n-a murit nimeni! Indicaţia (de partid) bate legea!
Dacă punem în comparaţie cele două serii de vorbe româneşti, vom observa că cele din prima serie au puternică valoare educativă şi se constituie într-un îndemn de a le urma, de a le respecta şi promova. Cele din seria a doua sunt constatări amare: fie că relevă o schimbare de mentalitate, fie că îndeamnă la supunere sau descurajează, cultivând indiferenţa cea mai periculoasă atitudine pentru soarta unui popor.
Schimbarea din 1989 în care o anumită parte a societăţii româneşti a crezut cu adevărat, a scos la iveală „gunoaiele” de care se temeau moşii noştri. Din amărăciunea noilor păţanii s-au reactivat mai vechile „vorbe”: Lupul păru-şi schimbă, dar năravul ba! Golanul când a ajuns împărat, întâi pe taţsu l-a spânzurat! Aşchia nu sare departe de trunchi! Să moară vecinul ca să-i iau capra!
Unele din aceste „vorbe” care sunt pe cale de a intra în mentalul colectiv, se constituie în adevărate instigări la dezmăţ, violenţă şi jocuri de noroc, sub masca publicităţii, a comunicării publicitare: Masa de sărbători! Marea tragere! Marea distracţie!
Astfel vorbele de astăzi îndeamnă la individualism, la o întrecere agresivă, dar cel mai rău e că îmbie la descurajare, dezinteres şi indiferenţă.
Din această perspectivă, cred că cea mai sugestivă şi mai periculoasă „vorbă” a timpului nostru este: „Dacă nu se vrea!”
De unde a izvorât această constatare care exprimă descurajare, neputinţă, adevăr şneţmobilizator?! Din viaţa de toate zilele, din realitatea noastră, din România reală. Multe din lucrurile pe care le facem, multe din faptele care se petrec sub ochii noştri, tot ceea ce ni întâmplă sau se petrece sub ochii noştri, ar trebui să fie judecat după „vorba”: După faptă şi răsplată!, numai că atunci când dreptatea se judecă cu mai multe unităţi de măsură, se ajunge la..., Pentru unul mumă, pentru altul ciumă!
Domnilor politicieni, nu vă jucaţi cu adevărul şi cu dreptatea, nu derutaţi lumea, pentru că demobilizarea la care munciţi de zor s-ar putea transforma în ură şi chiar mai mult, în violenţă, fie şi verbală. Hârjoneala şi deruta pe care o practicaţi, pentru a „Pescui în ape tulburi” ar putea deveni o capcană din care să nu mai puteţi ieşi niciodată. Alţii se credeau mult mai puternici şi s-au spulberat. Malversaţiunile pe care le practicaţi pe sub mânecă, chiar dacă aparent, au darul să vă dea sentimentul că momentan aţi câştigat o luptă, războiul este departe de a fi câştigat, iar legile lui sunt dure şi drepte.
„Câmpul de onoare” şi dragostea de neam nu vor muri niciodată, iar neamul nu-i o turmă, ci sunt semenii noştri care aşteaptă dreptate. Nu aşteptaţi să vină să şi-o ia singuri.
Drumul dreptăţii şi al adevărului este neaşteptat de simplu, dar în acelaşi timp, la fel de greu prin piedicile pe care noi înşine i le punem în cale.
Cât de simplu ar fi ca fiecare să răspundă pentru faptele sale. Imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla dacă judecătorul, medicul, funcţionarul public ar plăti din buzunarul propriu, eroarea judiciară, medicală sau administrativă.
Cât de simplu ar fi să existe - dar să se şi aplice - Legea răspunderii ministeriale sau să existe o Lege care să interzică migraţia politică. Să vedem cui i-ar mai conveni să părăsească partidul şi electorii care l-au adus în Parlament, cui i-ar mai da mâna de „independenţă”, ştiind că-şi pierde locul călduţ şi bănos.
Avem nevoie de legi bune şi drepte, de legi care să încurajeze munca nu aranjamentele. Nu ne interesează politicienii care fac „aranjamente” pe la „centru”, să aducă bani şi favoruri pentru unii în defavoarea altora, pentru că atunci când alţii ne vor face nouă acelaşi lucru, vom fi revoltaţi: Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face.
Adevărul şi dreptatea înainte de toate, chiar dacă nu ne convine. Adevărul este motorul voinţei, solidarităţii şi al progresului.
Faceţi ca „nu se vrea!” să se schimbe în „se vrea!”, pentru că atunci urmează „se poate!”… Musai!
Costică Neagu este profesor, animator al vieţii didactice din Vrancea şi preşedintele Asociaţiei Personalului Didactic „Simion Mehedinţi”, care şi-a propus restituirea tezaurului ştiinţific şi cultural lăsat de savantul născut în comuna Soveja.
Costică NEAGU
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 6
Adaugă comentariu
alt elev 2, acum 3783 zile, 20 ore, 4 minute, 8 secunde
alt elev, acum 3783 zile, 22 ore, 4 minute, 5 secunde
viorel i. iancu, acum 3784 zile, 1 ora, 21 minute, 46 secunde
viorel i. iancu, acum 3784 zile, 2 ore, 46 minute, 13 secunde
Ion Budeanu, acum 3784 zile, 5 ore, 51 minute, 16 secunde
acelasi elev, acum 3784 zile, 3 ore, 27 minute, 41 secunde
un elev, acum 3784 zile, 14 ore, 28 minute, 2 secunde
alt elev, acum 3784 zile, 8 ore, 51 minute, 45 secunde
un elev catre alt elev, acum 3783 zile, 22 ore, 32 minute, 50 secunde 
