Libertatea: Bună ziua, stimată doamnă! Pe scurt, cum aţi devenit milionară, prin forţe proprii sau prin conjuncturi favorabile?

Luchi Georgescu: Eu am o poveste mai încâlcită... Din capul locului vă spun că am ajuns să conduc afaceri de milioane muncind pe rupte şi crezând în visul meu. Şi, normal, rezistând, strângând din dinţi. Fără o bună anduranţă nu reuşeşti nimic. Aceasta este reţeta mea...

Dar de ce este încâlcită povestea?

Pentru că eu provin dintr-o familie înstărită, chiar bogăţică aş zice... ca să înţelegeţi mai bine. La 18 ani, aveam sute de perechi de pantofi, iar la şcoală mă ducea un şofer personal... Asta pe timpul comunismului... Dar n-am moştenit milioanele de euro pe care le învârt acum...

Atunci?

Sunt o fire sociabilă de fel, iar în adolescenţă părinţii m-au îngrădit foarte mult. N-aveam voie să epatez, să port în public rochiţe scumpe, încălţări de lux sau genţi de firmă... Nu, nici pomeneală... mergeam la şcoală în uniformă şi cu bentiţa pe cap. Acest lucru nu m-a împiedicat să termin Liceul Matei Basarab din Bucureşti cu 10 pe linie. La fel şi Facultatea de Comerţ...

Au apărut disensiuni în raportul cu părinţii?

Normal, hormonii nu pot fi ţinuţi în frâu... Păi, mama îmi controla toate mişcările. Ea mă spăla la cap, iar bunica mă pieptăna... Nici o pereche de şosete nu schimbam fără voia mamei. Era despot! Mi-aduc aminte că prin clasa a zecea, m-am îndrăgostit de un băiat din clasă. Am plecat la mare în trei. Eu, el şi mama! El mă ţinea pe mine de mână, iar eu pe mama. La hotel am luat două camere, într-una dormeam eu cu mama, în cealaltă el, singur. Orice băiat cunoşteam, trebuia să-l duc întâi acasă, să-l descoasă ai mei. La un moment dat, mi-am luat lumea în cap...

Ce s-a întâmplat?

Am luat viaţa de la zero, asta s-a întâmplat. Aşa a început drumul meu sinuos în lumea afacerilor. Aveam 22 de ani şi o relaţie serioasă. Eram studentă, iar inima îmi bătea pentru un bărbat de seama mea. Mama n-a acceptat... am anunţat-o că plec de acasă! Iniţial, mi-a zis: “Du-te!”. Apoi, mi-a tras o mamă de bătaie şi, ca măsură de siguranţă, mi-a confiscat şi buletinul! M-a trimis la facultate tot cu şofer, dar seara, când a venit să mă ia, eu n-am mai apărut...

«În 34 de ani, am investit 70.000.000 de euro»

V-aţi mutat la iubit?

Pe dracu’! În seara aceea, am dormit în Gara de Nord! M-am dus direct la femeile de serviciu şi le-am cerut voie să mă culcuşesc pe două scaune de la clasa 1! Vreo trei zile m-am chinuit prin Gara de Nord. A fost cumplit, eram vai steaua mea!

Pe atunci nu existau aurolaci...

Nu, dar nici bine nu mi-a fost. Asta e, eram orgolioasă. Întotdeauna am ştiut ce-am vrut. Am stat şi m-am gândit... Eram studentă eminentă, aşa că m-am dus la rectorat şi am cerut o cameră la cămin. Ăştia ştiau din ce familie provin, dar m-au ajutat. Naveau încotro. Apoi, m-am căsătorit cu băiatul pe care-l iubeam, Georgescu... La 22 de ani, eram femeie măritată... Ce ne-am mai chinuit... Eram săraci, umblam cu pungi din plastic în ghete, mai ales iarna, când era zloată pe străzi.

Părinţii au revenit la sentimente mai bune?

Ce părinţi, ce sentimente? Doi ani şi jumătate, nici n-am vorbit cu ei! Nu ştiam nimic unii de alţii. Păi, ei nici măcar cărţile n-au vrut să mi le lase când am luat-o de nebună pe străzi...

Cum aţi intrat în afaceri?

M-am zbătut, am vorbit în stânga, în dreapta, până am izbutit “să-mi trag” un shop la mare, în Venus. Vindeam de toate, mai ales produse din străinătate. Am strâns bănuţ peste bănuţ, se câştiga bine din bişniţă şi din vânzări pe sub mână. Nu m-am dezlipit de Litoral, iar în toamnă mi-am luat un apartament amărât în Piaţa Reşiţa (Bucureşti) şi un cazan de Dacie, albă era. Când demaram dintre blocuri, era nevoie de 6-7 copii să mă împingă... Ce vremuri...

Cum au venit milioanele?

Ehe, nu aşa uşor... Mi-am luat serviciu, tot în domeniul comerţului, dar făceam şi bişniţă pe rupte. Luam haine pe care ulterior le modificam eu după ultimele tendinţe în modă, din Vest. Eram designer, vânzător, tot... Mergeau bine rochiţele, le vindeam pe bani buni femeilor înstărite. Apoi, am început cu electronicele, televizoare, video, casetofoane, tot ce se căuta. După patru ani de când am fugit de acasă, îmi luasem apartament în Văcăreşti, zonă mai bună decât Piaţa Reşiţa, normal. Oricum, am făcut primul milion de dolari din bişniţă, fără îndoială.

Şi al doilea?

A fost mai uşor. Prin 1993, eram deja milionară în dolari! Eu, Luchi Georgescu, am adus în România ciocolata Milka, berea Heineken, nesul – cafea solubilă... În 1994, am mai adus firme precum Jacobs, Johnny Walker sau Philip Morris. Banii au început să curgă...

Se fac tot felul de topuri ale milionarilor români, cele mai multe vă plasează în vârf, cu o avere de 50.000.000 de euro. Sunt corecte aceste topuri?

Averea unei persoane depinde mult de ce se întâmplă în piaţă. Ea poate fluctua, tu poţi creşte sau poţi scădea. Eu vă pot spune cât am investit în 34 de ani de muncă: vreo 70.000.000 de euro! Restul...

«Uniunea Europeană este o formă de comunism»

Conduceţi cu mână de fier Vincon Vrancea, printre cele mai importante branduri de vin autohtone. Câte hectare de vie aveţi în proprietate?

E o afacere de suflet, în care am investit mult. Am 1.200 de hectare cumpărate şi vreo câteva sute luate în arendă.

Câţi angajaţi aveţi în prezent? Am 1.400 de angajaţi, plus 300 de sezonieri. Îi folosesc mai mult toamna, la culesul viei. Bine, nu toţi activează la Vincon. Lucrează mulţi şi la Meda, fabrica mea de mezeluri, în hotelurile de la mare sau în construcţii. Şi acestea sunt afaceri la care ţin foarte mult.

Aveţi salariu şi carte de muncă?

Şi una, şi alta. Banii îi scot însă din dividende.

Nu v-aţi gândit niciodată că aţi muncit destul şi că e timpul să vă retrageţi?

Şi ce să fac, să stau cu mâinile în sân? Mă dau în vânt după călătorii, dar pot vedea lumea şi în interes de afaceri. Oricum, îmi place ce fac. N-o să mă opresc decât obligată.

Câte ore munciţi pe zi?

10-12 ore e media.

V-a afectat criza economică?

Criza este un nou mod de a face afaceri. Economicul trebuie să determine politicul, păcat că atât la noi, cât şi în întreaga Europă e tocmai invers. Din acest motiv nu merge treaba aşa cum ar trebui. E greu să uniformizezi totul sub titulatura de Uniunea Europeană. Fiecare regiune are particularităţile ei.... În fine, eu cred că uniunea de state e tot un fel de comunism.

Aţi avut propuneri să intraţi în politică?

Am avut, mai mult sau mai puţin interesate. Aş intra în politică, dar întrebarea este: aş fi lăsată să fac ceva pentru România? La noi se vorbeşte, nu se face!

Dacă aţi conduce România, care ar fi prima măsură pe care aţi lua-o?

Aş schimba total organigrama guvernului! Doar primul-ministru trebuie să fie politician, în rest, de la el în jos, aş instala doar specialişti. Într-un an aş trage linie, n-a corespuns – la revedere! – altul! Să vină oamenii buni, cu chef de muncă. N-ai cum să nu te ridici. Bine, în timp, nu aşa, peste noapte...

Ce mesaj aveţi pentru tinerii care termină facultăţile şi nu ştiu încotro să se îndrepte?

Să iubească munca, să creadă în visul lor şi să reziste când trec la fapte! Şi să nu se aştepte la rezultate imediate.

Cifrele unei femei de succes

• 10 pe linie a avut media de absolvire a liceului şi a Facultăţii de Comerţ
• 22 de ani avea când a fugit de acasă, începând viaţa pe cont propriu
• 1993 e anul în care a devenit milionară în dolari
• 1.400 de angajaţi are Luchi Georgescu