Ultima oră

O figură insolită a Focşaniului de pe vremuri:Povestiri cu Coca Dordea, motociclista care făcea furori în anii ’50

Focşăneanca Ecaterina (Coca) Dordea era în 1949, la doar 16 ani, membră a Federaţiei Romane de Automobilism şi Motociclism, fiind printre puţinele femei din ţară care concurau în cursele cu motociclete u a locuit în casa Tatovici, actualul muzeu de Ştiinţe ale Naturii u are doar cuvinte de laudă despre nemţii care au trecut prin Focşani în cel de-al Doilea Război Mondial, dar nici nu vrea să audă de ruşi care au făcut prăpăd prin oraş u fostă metodistă la Casa de Cultură, Coca Dordea se numără printre iniţiatorii Festivalului Florentin Delmar u în anii ’70 s-a mutat în Bucureşti, însă a rămas cu sufletul la Focşani

Ecaterina Dordea, Coca, aşa cum o ştiu toţi prietenii şi cunoscuţii, a reprezentat mai ales spre sfîrşitul decadei a patra şi începutul anilor 1950 din secolul trecut una dintre figurile cele mai populare şi totodată insolite ale Focşaniului. Născută în 1933 într-un oraş cu mai puţin de 30.000 de locuitori în care fiecare se ştia cu fiecare, Coca avea să îşi descopere o pasiune nebănuită pentru motociclism. Focşăneanca a locuit de la finele anilior 1930 şi pînă prin 1952 în casa boierului Costică Tatovici, şcolit în Franţa, actualul sediul al Muzeului de Ştiinţe ale Naturii. În zonă era un garaj al Servicului Sanitar Putna unde puştoaica de atunci îşi pierdea vremea şi unde a luat prima dată contact cu mecanica, cu motoarele. Tot timpul stătea pe lîngă mecanici, iar la un moment dat a început să îi ajute la spălatul pieselor cu petrol motiv pentru care mama ei era obligată să o îmbrace numai în haine închise la culoare. De aici şi pînă la statutul de motociclist nu a mai fost decît o ... săritură. „Stăteam toată ziua în garaj şi mă uitam la mecanici cum lucrează la motoare. Văzînd că sînt interesată m-au luat pe lîngă ei şi mi-au arătat tot ce era de ştiut despre mecanică. La şcoala, la ora de fizică, eram absolut fascinată de mecanică şi de optică”, ne-a spus Coca Dordea, vizibil fericită că are cu cine împărtăşi aminitiri nepreţuite. Aşa se face că încă de cînd era elevă, la doar 16 ani, adică în 1949 ajunge să fie membră a Federaţiei Romane de Automobilism şi Motociclism (FRAM).

„Pe vremea mea era interzis să scoţi teava de eşapement în afară”

Profitînd de noul ei statut Coca a început să participe la curse de motociclism ce se ţineau atît în Focşani, dar şi în oraşe precum Bucureşti şi Ploieşti. Erau curse cu sute de participanţi în care focşăneanca noastră şi încă două,trei fete reprezentau pata de culoare într-o lume dominată fără drept de apel de bărbaţi. De pe un Zundapp 750 cehoslovac Coca trebuie că a făcut multe valuri în epocă. „Am participat la foarte multe curse de motociclism atît în oraş, cît şi în ţară unde am şi cîştigat mai multe premii. Eu eram necăjită atunci pentru că eram tratată ca o fată obişnuită, iar dacă băieţilor li se dădeau piese de motocicletă, eu primeam rochii sau alte asemenea. Din ce ştiu eu, mai fusese o fată motociclistă înaintea mea, dar eu începusem de mică, de pe la 14 ani”, ne-a mai spus focşăneanca. Timp de trei ani de zile „motorul” a reprezentat pasiunea fetei, doar că o sinuzită cumplită a pus capăt carierei de alergător a Cocăi la doar 19 ani. Fata ar fi vrut să mai continue, dar părinţii au spus că îşi pune în pericol sănătatea astfel încît a trebuit să renunţe la motociclism. Chiar şi acum, la 78 de ani, este interesată de fenomenul „motoarelor”, dar nu este de acord cu motocicliştii a căror motoarefac un zgomot asurzitor. „Este incredibil ce se întîmplă azi. Pe vremea mea era interzis să scoţi teava de eşapement în afară şi să faci zgomot prin oraş. O singură excepţie era. Atunci cînd alergam pe terenul CFR-ului eram obligaţi să facem zgomot pentru că de jur împrejur erau locuinţe şi trebuia să îi avertizăm cumva pe oameni că facem curse fie de viteză, fie cu obstacole. Atunci trebuia să fii silenţios, acum toţi sînt zgomotoşi”, mai spune Coca Dordea.

Nemţii erau de un respect desăvîrşit, ruşii erau nişte barbari

Fiind contemporană cu o mulţime de nume mari ale Focşaniului de odinioară cum sînt Blum, Huzum, Steriade, Tatovici, nume de care azi aproape că nici nu se mai pomeneşte, o tristeţe aproape molipsitoare îi subţiază glasul. „Sergiu Huzum era bun prieten cu mine. Am fost amîndoi la aceeaşi grădiniţă, fiind născut în acelaşi an cu mine. De fiecare dată mă ducea de mînă acasă. A plecat peste hotare unde a şi murit în urmă cu vreo 7 ani”, şi-a amintit Coca. Într-o lume sufocată de nonvalori e bine de ştiut că Sergiu Huzum, fiul scriitorului Virgil Huzum, a fost operator la „Duminică la ora 6” şi „Reconstituirea”, filmele cineastului Lucian Pintilie, unul dintre cei mai valoroşi regizori romani de film. De asemenea, Sergiu a inventat procedeul cinematografic denumit „transtrav” prin care se permite modificarea perspectivei cu păstrarea dimensiunilor personajului şi a obiectelor din prim-plan, iar în cazul subiectelor desfăşurate în adîncimea cadrului se creează senzaţia de comprimare sau dilatare a spaţiului. Pe cînd avea 6 ani Coca avea să cunoască ororile celui de-al Doilea Război Mondial, dar a rămas şi cu cîteva impresii plăcute şi cu un respect nedisimulat pentru nemţi. „În primii ani de război, cînd au venit nemţii, tata reuşise să se angajeze ca paznic la aeroportul din oraş care nu ştiu dacă mai există acum. La vremea aceea părinţii mei aveau doi copii, iar soldaţii germani ştiau de acest lucru, astfel încît deseori îi dădeau tatălui meu batoane de ciocolată, unt şi alte bunătăţi pentru a ni le da nouă. Chiar şi pe stradă cînd mergeau, dacă se întîlneau cu copii sau cu femei le ocoleau. Erau de un respect formidabil”, povesteşte Coca Dordea. Dacă pe germani i-a preţuit pînă în ziua de azi pentru gradul de civilizaţie, de ruşi nu are aceeaşi părere, dimpotrivă. „Spre sfîrşitul războiului au venit şi ruşii. Aceştia erau la polul opus faţă de nemţi. Au intrat în casa Tatovici au tras în geamuri cu puşca şi şi-au făcut nevoile chiar în salon. Pe stradă, cînd mergeau, trăgeau focuri de armă spre copii şi femei doar pentru amuzament, să ne sperie. De atunci nu mai vreau să aud de ruşi”, a mai povestit Coca. După ce s-a terminat cu războiul focşăneanca a făcut şcoala la Pedagogic pe vremea cînd sediul unităţii de învăţămînt era în actualul local al Arhivelor Naţionale Vrancea. De fiecare dată cînd ajunge prin faţa clădirii se sprijină de gard şi se uită spre clasa unde cînva a învăţat.

A „moşit” Festivalul de muzică Uşoară „Florentin Delmar”

Valurile vieţii au adus-o din 1958 şi pînă prin 1966 la Şcoala de surdomuţi, actuala „Elena Doamna” unde a fost cadru didactic şi urma să aibă mai multe satisfacţii profesionale. Totuşi, împlinirea sufletească avea să vină exact în 1966 cînd s-a angajat ca metodist cultural la Teatru, pe vremea cînd acolo funcţiona Casa de Cultură. De altfel, cei mai mulţi focşăneni o cunosc  de la teatru. „Ca metodist trebuia să mă ocup de toate, dar era plăcut pentru că oamenii veneau în număr mare la piesele de teatru şi celelalte evenimente organizate. Mulţi dintre ei mai prindeau şi roluri de figuraţie în piese. Era o atmosferă tare plăcută”, îşi aminteşte Coca Dordea, una dintre figurile emblematice al Focşaniului de odinioară. Aceasta împreună cu cîntăreţul Puiu Siru şi cu Gheorghe Jecan, fost director de teatru, s-au numărat printre cei care au pus bazele Festivalului de Muzică Uşoară Romanească „Florentin Delmar” la începutul anilor 1970, fiind unul dintre animatorii vieţii culturale focşănene. L-a cunoscut personal pe compozitorul Florian Milea, alias Florentin Delmar, care s-a stins în 1983, şi pe care l-a apreciat foarte mult. Din motive pe care nu doreşte să le facă publice, cam prin 1976, Coca este nevoită să se „refugieze” la Bucureşti, unde îşi va păstra meseria. La Bucureşti ne-am şi întîlnit cu ea, unde vreme de cîteva ceasuri ne-a povestit despre farmecul Focşaniului înainte ca regimul comunist să îşi „trîntească” blocurile peste fostele case de epocă ale focşănenilor de viţă veche. Acum îşi ocupă timpul citind şi completînd integrame, dar dacă ar avea ocazia ar sta ore în şir de vorbă cu cei interesaţi de oraşul lor de naştere, despre Focşani, aşa cum era el cîndva. (Sorin TUDOSE)

La adresa http://www.britishpathe.com/record.php?ida73236 puteţi vedea un scurt material documentar despre invenţia lui Sergiu Huzum, prietenul Cocăi Dordea.

---