Cronica recent apărutului volum de poezii, al unei poete din Odobești
„ Rugul aprins sau fericirea de a-ți vedea visul împlinit”-Poezii de Genoveva Simona Mateev
Un volum de poezii cu titlu neobișnuit a trecut aproape neobservat.Scriitorul Ionel Marin scria o prefață de serviciu, volumul fiind publicat de Editura Bogdania în 2019.
Peste puțin timp a venit Pandemia și volumul a intrat în conul de umbră al indiferenței.
Cititorul acestei cronici se poate întreba ce m-a mânat în luptă ca după doi ani și mai bine să reflectez asupra acestui demers liric. Ei bine, sincer vorbind, m-a prins acest titlu insolit, pe care majoritatea cititorilor probabil nu l-au supus unei decodări.
Poeta Genoveva Simona și-a pus în pagină ideile și sentimentele privind spre acest simbol biblic.
Rugul aprins din Biblie arde cu flacără verde și sugerează unirea celui mântuit cu absolutul.
Este rugăciunea neîncetată. Acest început de volum avertizează cititorul asupra unui alt fel de abordare a actului de creație. Cine nu merge pe decodare în sensul simbolului biblic va eșua în relevarea mesajului artistic. Mai toate secvențele poetice,peste 100, nu pot fi ținute la nivelul receptării denotative. Prea puține „poezii”permit acest prim nivel de lectură. Este un volum de versuri mai rar întâlnit. Te invită la reflecție, la conexiuni culturale, filozofice, estetice. Alt fel spus, e nevoie de o abordare a textului la nivel obtuz, mai criptic, mai adânc. Genoveva Mateev nu apelează la tipare, nu caută rime. Sunt niște ieșiri subiective, cenzurate intelectual. Este evitată tradiția versului turnat în tipare prozodice. Cheia receptării de cele mai multe ori este însuși titlul. Paleta lirică este greu de controlat. Titlurile fragmentelor de suflet sunt scrise întotdeauna cu majuscule.„Descifrarea” lor se face prin discurs lexical discontinuu. Cineva ar putea încerca să caute un liant obviu pentru apropierea textului de înțelegerea cititorului mai puțin avizat.
Îmi permit să spun că este o poezie care solicită instrucție din partea lectorului.
Fără a pierde pe drum simbolul biblic al„rugului aprins”, textul poetic te cheamă în panteism, în transmigrarea sufletelor, în metempsihoză,mitologie etc. Soarele, vântul, ploaia, natura întreagă trăiesc miracolul simbiozei cosmice. Spațiul și timpul se contractă sau se dilată rezonând cu sentimentele poetei. Există în volum o subtilă gradare a sentimentelor. Secvențele din prima jumătate a volumului sunt mai puțin prietenoase. Sunt sugerate speranțe irosite, doruri uscate, dezamăgiri, iubiri neîmplinite:( „Caup-mă”, „ Îți e noapte”, „Arșița”,„Ca o apocalipsă”,„Presimțire”,„în casa opacă”...).
Autoare volumului de iviri lirice este o meditativă.Nu se lasă strivită de imensitatea Universului. Uneori, nu prea des, își ia ca interlocutor un „Tu” căruia i se destăinuie, devenind mai pământeană, mai femeie ce se vrea iubită: ( „Îndrăznește”,„Dimineață”, ”Izvor de lumină”,„Dans alb”, „În casa iubirii”,„Nou pământ”,„Zâmdetul tău”,„Dragoste”,Iubire”,„Nu te caut”...).
Volumul de creații lirice „Rugul aprins...” aduce în poezia actuală o boare de înnoire. Sigur că în vocea poetesei sunt tonalități din lirica modernă românească.
Este un volum„ieșit din rînd”. Titlurile devin reper tematic și punct de plecare pentru curgerea substanței poetice.
Grupajele de versuri se constityue în piese de puzzel. Imaginea finală este întotdeauna deschisă. Este o altfel de viziune a sentimentelor. Pentru titluri, se apelează la substantive sau la verbe la diferite moduri și timpuri. Sunt implicate și alte părți de vorbire. Adverbe, spre exemplu!
Cel mai frecvent procedeu modern la nivelul prozodic este ingabamentul. Ideea se continuă în versul următor, fără a frânge fiorul sensibil:„la mine/s-a instalat/ picior peste picior/la masa din bucătărie/cu buze pale/și voaletă pe ochi/ce nu știe/azi mâine altădată nu am chef/să-mi beau cafeaua cu ea/și nici s-o ascult vorbind/...( Poezia „Plouă”). Experimental, opțional, volumul poate fi un punct de plecare pentru inițierea elevilor mari în tehnica novativă a poeziei actuale dezbrăcate de șabloanele clasice.
Abia un nou volum ne-ar putea edifica asupra gradului în care poeta a asimilat noile formule estetice, renunțând la strofă, rimă, măsură, ritm consacrat.
Rândurile mele sunt o invitație la receptarea unei altfel de poezii.
Lipsesc elementele de prozodie clasică-rime, ritm, măsură. Important este însă că Genoveva Simona Mateev s-a luat la luptă cu inerția, încercând să urce pe poteci primejdioase, dar cu multe ispite. Ea știe că urcușul greu îți poate aduce și satisfacții.
În definitiv, de ce scriem poezii? Răspunsul e unul simplu. Ne place să frîmântăm cuvintele, să transmitem semenilor flori de suflet al căror miros îl simt doar cei chemați. Poezia devine astfel o oază de paradis în care poetul e însoțit doar de chemați.
Vasile Lefter, membru UZPR
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
