Independența României și schimbul nedorit a două provincii românești
Zona respectivă , cunoscută drept și Buceag, a reintrat în stăpânirea Moldovei la Tratatul de la Paris din 1856 și a devenit parte a României creata în urma Micii Uniri din 1859 . Rusia obținând de la Imperiul Otoman, Dobrogea, a pus-o pe masă negocierilor și cu acceptul cancelarului Bismarck , România s a trezit că pierde cele trei județe din sudul Basarabiei și obține o nouă provincie , ceea ce pentru toată Europa a părut echitabil, mai puțin pentru români , care ar fi preferat o posesiune în plus și nu una la schimb . La o documentare un pic mai atentă rezultă că noua provincie românească era superioară celei din sudul Basarabiei , iar acest aspect este evidențiat în destule materiale de specialitate. Iată ce atuuri aveau, pe scurt, județele din Dobrogea față de cele din sudul Basarabiei conform Portretului României interbelice
Cetatea Albă
Bogătii minerale: Afară de câteva cariere de calcar, singurele bogății minerale sunt apa sărată a lacurilor și nămolul (produs mineral organic).Cariere 33 de piatră și 19 cariere de nisip.Cernoziomul « chocolat » și casnaniu care acoperă cea mai mare parte a județului este produsul stepei cu păioase care se întindea, până acum 60- 70 de ani peste întreg ținutul. Aceste soluri sunt încă de o fertilitate excepțională, ceea ce a făcut că stepa să fie înlocuită, mai pe toată întinderea ei, cu lanuri de cereale. În periferia lacurilor și pe cordoanele de nisip ale țărmului se întâlnesc însă, frumoase asociații de sărături și arenacee.Produsele principale sunt cerealele care întrec, în anii buni, necesitățile de consum ale județului, lăsând un excedent de cca 20-25.000 vagoane. Pescuitul în mare și mai ales în bogatul liman al Nistrului constituie un izvor de venituri important pentru populație.
Tighina
Formă dominantă de relief este stepa cu ierburi înalte (Siccipratum Altiherbossum) în care predomina paioasele și plantele de origine transnistreană (provincia Sarmatică în nomenclatura botaniștilor). Firește această stepa este azi în cea mai mare parte cultivată. Acest județ este prin excelentă agricol. E renumit prin marele număr de turme de oi și prin dezvoltarea excepțională a pomiculturii și a culturii albinelor.
Ismail
Bogății minerale: În afară lignitului de proastă calitate de la Împuțită (la N. Ialpugului) și de câteva cariere de calcar în malurile lacurilor Ialpug și Cahul, nu se poate vorbi despre bogății minerale în acest județ. În județul Ismail câmpia este crestata de seria depresiunilor alungite în care se găsesc azi, înconjurate de maluri înalte, limanurile (lacurile) Cahul, Ialpug, Catalpug, Chitai, Sasic-luncă largă și plină de bălți a Dunării. “Balta Dunarii”, lacurile și văile cu fundul întins alcătuiesc părțile cele mai joase ale județului.Acest județ prezintă un pronunțat caracter agricol. Recoltele sale sunt supuse însă, mai des decât în alte regiuni, secetei. Aceasta din cauza lipsei aproape totale de pădure.
Iată și avantajele din zonă Dobrogei
Constanța
Județul Constanța . ocupă regiunea cea mai joasă a podișului dobrogean Agricultura: Județul Constanța are o suprafată totală de 691.000 hă. Suprafața arabilă este de 508.213 hă, adică 73,54 % din suprafața județului și 1,72 % din suprafața totală a tării.Bogătii minerale: Subsolul județului e clădit aproape în întregime din calcar sarmatic foarte scoicos, întrebuințat în construcțiile locale. La Murfatlar se exploatează cretă de scris, iar în alte părti ale ținutului, caolin, marnă de ciment, piatră de var, etc.. Lacurile sărate (cu nămol) și izvoarele sulfuroase de la Mangalia completează aceste bogătii minerale.
Tulcea
Bogătii minerale: Masivul Tulcei cuprinde roci foarte variate exploatate în cariere (calcar, quart și, mai ales, granit). În afară pietrei insă, județul Tulcea. mai cuprinde și alte cariere : piatră calcară pentru construcții, șosele, pavaje, la Principele Mihaiu, Greci și Tulcea ; piatră de granit la Greci și Tulcea ; piatră calcară pentru fabricarea vărului la Caraorman și Somova ; argilă la Somova, pietriș la Măcin.Zăcăminte de cupru și de pirită există în partea lui sudică (Altan-Țepe).Balta și Delta Dunării (mai mult apă decât uscat), formate de curând și incă pe cale de desăvarsire sunt locuri de o rară și unică poezie Delta e supranumită « paradisul păsărilor
În concluzie dacă e să judecăm drept, bogățiile Buceagului erau mai puține decât cele care existau în Dobrogea. Deschidere la Marea Neagră prezentau ambele regiuni , dar și Dobrogea avea puncte în minus, fiind situată cumva peste mână, deoarece o despărțea de teritoriul României ,fluviul Dunărea . Așa că până a fost construit podul lui Saligny de la Cernavodă, în 1895 , locuitorii de o parte și de altă s au chinuit cu bacurile plutitoare, așa cum încă mai procedează și acum pe la Brăila și Galați, în așteptarea podului promis de Guvern . Supărarea cea mai mare la 1878 a bătrânului Brătianu și a altor patrioți nu s- a datorat prezenței sau absenței bogățiilor în cele două regiuni , ci faptului că au fost înșelați de toata lumea la Berlin. Situația ceva mai înstărită a Dobrogei i–a mai liniștit pe conducătorii de atunci , dar pacaleala din 1878 a dat foarte mult de gândit, peste 40 de ani, lui Ionel Bratianu cand a negociat la sange intrarea Romaniei in razboi de partea Antantei
Marian Florin Dîrdală
Marian Florin Dîrdală este cercetător la Serviciul Judeţean Vrancea al Arhivelor Statului
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
