ZdV TV

Județe la stăpân - Vrancea - Partea a III-a. Pe ce s-a cheltuit jumătate de milion de euro într-un județ fără drumuri, investiții și joburi

Ziarul de Vrancea
29 sep 2019 2913 vizualizări

Mai mult de o jumătate de milion de euro s-au cheltuit pentru a celebra în Vrancea 102 ani de la bătăliile ce s-au purtat la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz.

VIDEO:stirileprotv.ro

Asta în condiţiile în care județul Vrancea are 40% din drumurile judeţene de piatră sau pământ, iar la canalizare e conectată doar o treime din populaţie. Există însă şi edili care au renuntat la petrecerile anuale ca să investească în comunităţile lor.

Doar ruinele mai amintesc de gloria de odinioară

În Mărăşeşti, un fost oraş industrial, doar ruinele mai amintesc de gloria de odinioară. O fostă angajată ne vorbeşte despre fabrica de detergenţi care azi e ruină.

Foştii angajaţi sunt azi pensionari care-şi povestesc tinereţile pe băncile dintre blocurile gri.

La Mărăşeşti n-au venit investitori. Există doar o fabrică de confecţii şi una mică de mobilă. Oamenii trăiesc muncind cu ziua sau din ajutorul social.

Primar este Valerică Chitic. Are două mandate de primar la activ şi unul de viceprimar. De atunci i se trage un dosar penal în urma căruia s-a ales cu un an şi şapte luni de închisoare cu suspendare pentru că prin firma lui de catering s-a furnizat mâncare la un eveniment al primăriei.

Ascultandu-l îţi dai seama de ce Mărășeștiul e un oraş mort. Tinerii găsesc cu greu un loc de muncă. Fac navesta la Focșani sau pleaca în străinătate.

Valerică Chitic, primar Mărășești: ”Oraşul e cam sărăcuţ. Cand am venit arăta şi mai rău, era plin de gropi, anul trecut am asfaltat de la intrarea în oraş pana la primărie”.

Cramele construite pe vremea lui Ștefan cel Mare, în ruină

Revenim pe drumul vinului ce ne duce spre unul din punctele principale marcate pe drumul vinului: cramele construite pe vremea lui Ștefan cel Mare.

Fosta fabrică de vin spumant e azi goală. Nici pază nu mai e la poartă, deşi hrubele sunt declarate monument istoric. Un fost angajat îşi aminteşte cu lacrimi în ochi de anii de glorie ai şampaniei de Panciu.

“Sunt singurul în viaţă. Unicul din personalul secţiei de spumant... Vinoteca avea mii de sticle iar acum am asistat la ultimele 40 de zile. Acolo e paragină, sunt bălăriile cât mine”

Din 2006 de când s-a închis s-a aşezat praful pentru istoria locului pe care vor să o reînvie nişte investitori privaţi care au pus pe picioare un domeniu viticol în satul Sârbi, din comună Ţifeşti.

Aici se pot face degustări, iar cei ce vor să petreacă o vacanţă printre vii au unde să se cazeze. Investiţia s-a făcut în urmă cu aproape 10 ani, iar primarul comunei spune că a făcut totul să-i determine să se aşeze în comuna lui.

Primarul din Ţifeşti dă de înţeles că aşa merg lucrurile la Vrancea şi că judeţul a fost ţinut în loc intenționat.

Gabriel Postolache, primarul comunei Ţifeşti: “Au început să fugă toţi investitorii, nu mă întrebați pe mine, e un judeţ mister, au nenorocit oamenii”.

În urmă cu 17 ani, Horia Furtună, fostul preşedinte al Camerei de comerţ susţinea că investitorii erau obligaţi să cotizeze la partid.

Furtună mai spunea că cei ce nu se supuneau aveau parte de controale din partea instituțiilor statului. Poate tocmai de aceea oameni se feresc să vorbească în Vrancea.

Drumul vinului ne-a dus şi spre crama Marianei Ochean care a construit totul cu fonduri europene. Când am întrebat-o dacă a simţit sprijin din partea statului, a avut o reacţie care spune totul: “In Romania e foarte greu, la noi e greu, în 2015 am avut 11 controale în fiecare lună câte un control, 11 controale tendenţioase cu scopul de a ne opri, au fost de la Direcţia de mediu, de la Focşani, de oriunde, toate cele 11 controale s-au terminat bine pentru noi”.

În crama ei găsim un grup de francezi aflaţi într-un circuit prin România. Francezii găsesc locul fermecător, dar se declară surprinși de sărăcia din satele româneşti. “Sunt diferenţe sociale mari între bogaţi şi săraci ”

Drumul vinului ar fi trebuit să pună Vrancea pe harta turismului românesc. Şi totuşi, potrivit INS, anul trecut judeţul s-a clasat pe locul 9 din coadă ca număr de turişti atrași, la jumătate faţă de vecinul Buzău sau de cinci ori mai puţini decât Neamţ.

Privind în datele statistice vedem că în anii 90 Vrancea avea aproape vizitatori anual. Scăderea se explică şi prin închiderea principalului punct turistic, staţiunea Soveja. Am vrut să intrăm cu maşina aici, dar drumul se opreşte într-un pod în construcţie, aşa că singura cale de acces e un podeţ de lemn.

De anul trecut,din septembrie, aşteaptă oamenii să fie terminat, şi totuşi pe şantier, la începutul verii, nicio mişcare. Gazdă ne e Maricica Grosu, unul din cei şase angajaţi, câţi mai sunt în stațiune.

Măricica Grosu a prins şi vremurile de aur ale staţiunii când existau 130 de angajaţi, iar hotelurile erau arhipline. După Revoluţie, clădirile au ajuns la SIND România, compania sindicatelor care a cerut intabularea întregii suprafeţe care le aparţinea conform unui decret de stat. Consiliul Judeţean devine însă administratorul terenului, în urma unei hotărâri de guvern şi recunoaşte dreptul de folosinţă, însă doar pentru o bucată de teren.

Soveja rămâne aşadar blocată şi odată cu ea şi şansele zonei de a se dezvolta.

Calitatea vieţii nu e bună în Vrancea. Doar 37% din popuatie e conectată la reţeaua de canalizare, sub media pe ţara care este de 54%. La gaze, au acces 29.500 de consumatori din cele aproape 128.000 de gospodarii. Iar infrastructura rutieră e la pământ în multe comune şi sate vrâncene.

Bun venit la Popeşti. În comuna primarului Nicolae Ciocănel nu e apă. Nici canalizare. Nici asfalt. Pe scurt, mai nimic. Oamenii îl tot aleg din 2003 şi tot de atunci primarul promite un trai mai bun. Oamenii din comună s-au obişnuit cu puţin. Primarul promite, ei nu mai aşteaptă nimic.

Într-un alt sat, Ciuslea, preotul a organizat un protest după slujba de duminică pentru că locuitorii nu mai suportau situaţia jalnică a drumului.

Radu Marin, preot: “N-au niciun fel de investiții, din ’90. Oamenii fac naveta la oraş şi la câmp. Naveta era un calvar, dar noi nu ne punem speranţe ca nevoile satului să fie rezolvate”.

Ca să înţelegem ce se întâmplă ne-am dus la primar, în comuna Garoafa. El e iubitor de trandafiri de mulţi ani. A sădit sute de fire şi în jurul primăriei. Cât despre drumul spre satul Ciuslea, primarul Gheorghe Maghiaru: “Cu ocazia asta vreau să fac public şi să mulţumesc domnului Oprișan că s-a ocupat de acest lucru”.

Oamenii nu mai vor cârpeli, ci lucruri concrete. În Vrancea 40% dintre drumurile judeţene sunt cu piatră sau de pământ, potrivit INS, care furnizează date aferente anului trecut, fiind pe locul 4 în ţara cu cel mai mare procent de drumuri judeţene neasfaltate.

Marian Oprișan: “In gospodăria fiecărui cetăţean mai e ceva de făcut, majoritatea infrastructurii e executată, dar în perioada următoare avem contracte de circa 200 de milioane”.

Fiecare problemă discutată cu Marian Oprisan e tratată cu relaxare. Ai impresia că totul e pe punctul de a fi rezolvat. Dacă nu azi, mâine cel târziu. Şi totuşi Vrancea apare în statistici ca fiind pe ultimele locuri la dezvoltare. Invesţiile ar fi fost salvarea, doar că nu mai există forţă de muncă, deşi 3500 de asistaţi sunt apţi să lucreze.

Câmpuri e una din comunele cu mulţi locuitori fără un loc de muncă. Anul trecut, când o fabrică de confecţii venise acolo să caute muncitori, primarul promitea să taie în carne vie. A ajuns în arest pentru că procurorii îl acuzau că foloseşte asistaţii social să lucreze la firma lui. Ediul neagă tot. Azi e tot în capul mesei şi se plânge că nu găseşte muncitori pentru firma primăriei.

La barul comunal găsim un tânăr spărgând seminţe. Are aproape 12 clase şi până acum n-a fost niciodată angajat. Ceva mai încolo, la magazin, găsim alţi potenţiali candidaţi. 

Nu e clar de ce nu merge afacerea primăriei Câmpuri câtă vreme în alta localitate, la Ciorăşti primarul a făcut firma comunităţii profitabilă. Mai mult a dat de lucru tuturor asistaţilor.

Cătălin Ene este tatăl a trei copii, trăia de pe o zi pe alta până când primarul i-a propus un loc de muncă.

Aşadar, o parte din asistaţi lucrează azi la serviciul de salubritate. Pe alţii i-am găsit făcând pavele tot pentru comună, după ce primarul a făcut nişte calcule şi i-a dat cu plus dacă produceau ei materialele pentru trotuare.

Ultima investiţie a primarului a fost o staţie de asfalt. A cumpărat-o la mâna a doua şi abia aşteaptă să înceapă lucrările cu asfalt de Ciorăşti.

A asfaltat aproape toate drumurile comunale şi uliţele satelor aparţinătoare. Totul cu bani europeni. Primarul Braicău n-are culoarea politică potrivită într-un județ îmbrăcat în roșu. A asfaltat aproape toate străzile cu bani europeni.

Omul sfinţeşte locul

Exemplul de la Ciorăşti ne arată că omul sfinţeşte locul. O demonstrează şi primarul comunei Cârligele, ales din partea PSD, care a accesat zeci de milioane de euro, bani europeni încă din perioada de preaderare.

A asfaltat toate străzile, a conectat satele la internet şi a transformat şcoli dezafectate în centre de socializare. Toţi locuitorii sunt racordaţi la reţeaua de apă, iar bună parte au şi canalizare. Cel mai mândru e de after schoolul amenajat tot cu fonduri europene.

Primarul a renunţat să mai cheltuiască bani pe zilele comunei şi a investit în biciclete pentru copiii din comună. Le-a dăruit cu o condiţie: să meargă la şcoală, iar părinţii să se angajeze în scris că nu le vând. Până acum toată lumea şi-a ţinut promisiunea.

E mândru şi că a reuşit să atragă trei investitori în comună: o fabrică de mobilă în care lucrează foşti angajaţi de la MOPAF, întreprindere comunistă, intrată în faliment după Revoluţie.

Tot la Cârligele funcţionează o secţie a celui mai important producător de vin din Vrancea şi curând va inaugura o fabrică de bere artizanală şi una de combustibil ecologic.

Fondurile europene sunt una din cele mai importante resurse pentru dezvoltarea unei comunităţi pentru că banii de la buget vin cu țârâita. Şi-n vreme ce unii taie fondurile pentru distracţie, Marian Oprișan plusează. Recent a organizat manifestări grandioase timp de patru zile pentru a marca 102 ani de la bătăliile purtate în cel de-al Doilea Război Mondial. Vedeta evenimentului a fost cu siguranţă şi Marian Oprișan.

Trei milioane de lei, adică 700.000 de euro, au trecut din secţiunea de dezvoltare a bugetului local la Muzeul Vrancei, organizatorul evenimentului. Au uşurat aşadar fix fondurile pentru drumuri, sănătate, canalizare şi apă. Dacă ne gândim că reabilitarea unei şcoli costă 400 de mii de lei prin PNDL, rezultă că ce puţin şase din cele 105 care au toalete în curte puteau fi reabilitate.

Sute de milioane de euro aduce în discuţie Marian Oprișan, deşi multe proiecte aşteaptă încă să fie implementate şi finalizate.

Nu, Vrancea nu arată bine. Nu sunt suficiente locuri de muncă bine plătite, investitorii străini nu vin în zonă, infrastructura e la pământ. Fondurile europene pe care Marian Oprișan le anunţă mândru aşteaptă să fie cheltuite.

Sunt ani de când Marian Oprișan conduce judeţul şi 30 de ani de când oameni aşteaptă o schimbare care ar trebui să vină fix de la cei aleşi. Primari, consilieri, şeful judeţului însuși. Pentru că atunci când oamenii trag linie şi privesc în vieţile lor, vrâncenii constată că au printre cele mai mici salarii din ţară, n-au locuri de muncă, n-au copiii acasă.

Alungaţi de sărăcie, ei şi-au construit alte vieţi departe. În urma lor rămân satele goale şi imaginea unui judeţ altă dată bogat, care azi trăieşte de pe o zi pe altă.

Text informații + foto+ VIDEO:stirileprotv.ro


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.