Timp Liber

VIDEO: Astăzi despre o voce care a bucurat, încântat și cucerit lumea întreagă: Aura Urziceanu - „o cântăreață autentică de jazz de clasă internațională”

Ziarul de Vrancea
14 dec 2022 1232 vizualizări

Aura Urziceanu (n. 14 decembrie 1946, București, România) este o cântăreață și compozitoare de jazz din România, considerată una dintre cele mai importante voci românești ale genului; în acest sens, jazzologul și interpretul Mihai Berindei o numește o „cântăreață autentică de jazz de clasă internațională” În primii săi ani de activitate a interpretat muzică ușoară, iar mai târziu a abordat și repertoriul de muzică populară românească.(Wikipedia)
"O voce uriașă, interpretări de excepție". Asta spun cei care au ascultat-o pe Aura Urziceanu  în anii comunismului, când aproape totul arăta gri. A cântat peste tot în lume, inclusiv pe scena de la Carnegie Hall din New York, cu orchestra legendarului Duke Ellington. A cântat și cu marea Ella Fitzgerald și cu cei mai mari interpreți americani de jazz. Peste tot unde a cântat a avut succes enorm.
Artista s-a mutat în Canada, unde s-a căsătorit cu Ron Rully, un toboșar foarte apreciat. Cei doi au avut împreuna un fiu, Elia Cristopher Rully, un viitor muzician, ca și părinții lui. După moartea soțului ei, Aura și-a luat fiul și s-au stabilit împreună în Toronto. Artista a tot revenit în România, ultima dată în 2018 și patru ani înainte, când a făcut parte din juriul festivalului "Cerbul de Aur". Din păcate, din cauza unor neînțelegeri cu autoritățile, Aura Urziceanu a luat decizia de a renunța definitiv la orice legătura cu țara natală și a "abandonat" cetățenia română. Din păcate, una dintre cele mai puternice și apreciate voci ale României, a decis să renunțe la cetățenia sa, din cauza unor evenimente neplăcute, atât cu autoritățile, cât cât și cu poporul român.(wowbiz.ro)

 

 Un accident a făcut-o pe Aura Urziceanu să interpreteze melodiile artiștilor de jazz din străinătate

Aura Urziceanu este una dintre cele mai apreciate cântărețe de jazz din România. Femeia s-a născut pe data de 14 decembrie 1946 la București și a uimit o lume întreagă cu talentul său și cu vocea sa inconfundabilă. În prezent, artista de 75 de ani este stabilită în Canada, după ce a fugit din țară în perioada regimului comunist.

Copilăria i-a fost marcată de moartea surorii sale mai mari

Copilăria artistei a fost una destul de grea, deoarece părinții acesteia încercau să o protejeze de lucrurile rele care i se puteau întâmpla. Înainte de a veni pe lume, părinții săi mai avuseseră o fiică, pe Nuța, care a uimit pe toată lumea cu inteligența sa. La doar 9 luni, aceasta vorbe fluent și învățase deja să numere până la 10.

Din păcate, la vârsta de 1 ani și jumătate, Nuța s-a stins din viață, iar mama Aurei a devenit foarte protectoare cu cea de-a doua fiică a sa. Într-un interviu acordat în urmă cu ceva vreme pentru revista Tango, artista a povestit că mama sa a apelat la toate metodele bătrânești pentru a-și feri fiica de rele.

A fost nevoită să renunțe la balet din cauza unui accident îngrozitor

Muzica a fost cea mai bună prietenă a sa încă din primii ani, deoarece ambii părinți erau muzicieni cunoscuți. Mama acesteia era o pianistă desăvârșită, iar tatăl cânta la violoncel. În copilărie, tatăl femeii a obligat-o pe aceasta să studieze vioara clasică, deși, după cum declară chiar artista, era un chin zilnic, deoarece nu se simțea atrasă de această meserie.

Dragostea pentru balet, în schimb, a făcut-o să se dezvolte și să lucreze ore în șir în fiecare zi pentru a-și perfecționa mișcările. Din păcate, a fost nevoită să renunțe la visul de a deveni balerină din cauza unui accident. O bicicletă a lovit-o puternic pe fetița de 8 ani, iar din cauza rănii de la gamba piciorului stâng, doctorii i-au interzis să mai danseze.

Primii pași către o carieră de succes

După ce a înțeles că nu va mai putea dansa niciodată, Aura Urziceanu s-a îndreptat tot mai mult către muzică. Nu a dorit niciodată să devină o violonistă sau o chitaristă  cunoscută, ci a preferat să își scoată în evidență talentele vocale. Astfel, la o vârstă foarte fragedă, aceasta a reușit să impresioneze pe toată lumea cu timbrul său asemănător cu cel al Ellei Fitzgerald.

    „Tatăl nostru era foarte strict cu noi. În casă nu se asculta decât muzică clasică. Am avut o copilărie strictă. Pe la 8-10 ani, mă vedea tata în oglindă aranjându-mi părul și-mi spunea: «Nu, nu! Lasă părul! Treci la vioara!». Normal că nu-mi convenea.”, a declarat artista într-un interviu pentru revistatango.ro.

La vârsta de 13 ani a pășit pentru prima dată într-un studio alături de dirijorul Jean Ionescu, unde a înregistrat două cover-uri ale unor melodii cunoscute, care au ajuns la radio în următoarele zile. Oamenii au apreciat atât de mult vocea fetei, încât au început să o cheme la diferite evenimente pentru a le cânta.(Valentina Stanislav)

Primii ani, debutul

Aura Urziceanu s-a născut în anul 1946 la București. Părinții ei se numeau Jana și Nelu Urziceanu.[3] La vârsta de cinci (după alte surse, patru[4]) ani a început să studieze vioara sub îndrumarea tatălui ei.[5] Mai târziu absolvă clasa de canto de muzică ușoară condusă de profesoara Florica Orăscu la Școala Populară de Artă din București.[4][6]

Își face debutul la Radiodifuziunea Română în 1959, cu piesa „Vreau să cânt și eu la televizor”. Câțiva ani mai târziu interpretează la Televiziune compoziția „Soarele e-ndrăgostit de Mamaia”,[5] scrisă de Dinu Șerbănescu pe versurile lui Aurel Felea și prezentată anterior la prima ediție (1963) a Festivalului de Muzică Ușoară de la Mamaia.[7]

În primii ani, tânăra Aura Urziceanu interpretează muzică ușoară în case de cultură.[4] Se face remarcată în cadrul unui concert de interpreți amatori cuprins în programul ediției cu numărul trei (1965) a Festivalului de la Mamaia, unde cântă într-o manieră liberă piesa „La tine mi-e gândul”, semnată de compozitorul Petre Firulescu. În același an, își face prima apariție pe o scenă mare la Sala Palatului din București, unde interpretează două numere dintr-un spectacol de revistă al Teatrului Satiric-Muzical „Constantin Tănase”: „Zâmbiți, vă rog” și „Oglinda dragostei”, ambele compuse de Edmond Deda.

Primul recital de jazz al Aurei Urziceanu are loc la Student Club.

În primăvara lui 1966, cântăreața este distribuită în spectacolul Jazz–jazz–jazz, prezentat la Teatrul Evreiesc de Stat, alături de pianistul János Kőrössy, contrabasistul Johnny Răducanu, bateristul Miki Mănăilă și balerinele Miriam Răducanu și Cecilia Hoppe.[9] Se face remarcată în jazz cu o adaptare a Rapsodiei române nr. 1 de George Enescu.[4]

Interpreta susține turnee în compania celor mai prestigioase orchestre românești de jazz și de muzică ușoară.[10] În continuare concertează în țară, apoi din nou în Uniunea Sovietică (1968) și înapoi în țară, cu pianistul Horia Ropcea. Urmează concerte împreună cu Edmond Deda la pian, susținute la sala „Dalles” și la Teatrul „Ion Vasilescu” din capitală.[4]

În 1972, Aura Urziceanu își face debutul internațional pe scena de la Carnegie Hall (New York) cu formația pianistului și șefului de orchestră american Duke Ellington. Va mai cânta alături de alte nume importante ale muzicii de jazz, precum cântăreața Ella Fitzgerald, pianiștii Bill Evans, Ahmad Jamal și Hank Jones, șeful de orchestră Quincy Jones, trompetiștii Dizzy Gillespie și Thad Jones, saxofonistul Paul Desmond, chitaristul Joe Pass și bateristul Mel Lewis.

Efectuează turnee și în Australia, Brazilia, Bulgaria, Franța, Germania, Italia, Japonia, Polonia, Regatul Unit, Statele Unite ale Americii etc. Face parte din juriile unor concursuri internaționale desfășurate la New York și Toronto (Canada).

Interpretă de muzica ușoară

Aura Urziceanu însoțește în 1966 o orchestră de muzică ușoară reunind formațiile János Kőrössy și Bebe Prisada într-un turneu sovietic. Cântăreața se bucură de o apreciere deosebită din partea publicului.

La cea de a cincea ediție (1969) a Festivalului de la Mamaia, ea primește premiul al doilea pentru interpretare.[11] Doi ani mai târziu, o echipă formată din Aura Urziceanu, Aurelian Andreescu și Mihaela Mihai cucerește Cupa Europei la Festivalul Internațional al Cântecului de la Knokke-Heist (Belgia), iar Urziceanu este numită cântăreața festivalului.[10][12]

Aura Urziceanu colaborează cu ansamblul condus de Richard Oschanitzky, atât pe scenă, cât și în studiourile de înregistrare; împreună realizează și muzică de film.[10]

Aprecieri critice

În 1968, la doar câțiva ani de la debutul cântăreței pe scenă, Edmond Deda îi caracteriza prestația astfel: „dotată cu un excepțional simț al improvizației de jazz, cu un swing și o deosebită muzicalitate, tânăra Aura Urziceanu – vocalmente în dezvoltare – este azi una din speranțele școlii interpretative a muzicii ușoare românești”.

Repertoriu de muzică ușoară

În genul ușor, Aura Urziceanu a scris și interpretat câteva compoziții proprii, precum „Cine-mi poate spune” și șlagărul „Dor de viață”. Alături de acestea, a cântat numeroase piese aparținând altor autori (ale căror titluri sunt aranjate mai jos în ordine alfabetică; în paranteze este trecut numele compozitorului și, acolo unde este cunoscut, cel al textierului):[10] – titlurile citate din alte surse au note proprii

    Aproape liniște (Nicu Alifantis/Alexandru Andrieș)[25]

    Ăsta-i norocul (Ion Cristinoiu)

    Ce crezi tu despre mine (Ion Cristinoiu) – duet cu compozitorul, înregistrare Radio[8]

    Ce e iubirea

    Ciocănitoarea (Laurențiu Profeta)

    Cum e în soare (Zoltán Boros)

    De ieri până azi (Laurențiu Profeta)

    Dintr-o carte veche (Johnny Răducanu)

    Dorul soarelui (Dan Creimerman)

    Dragă-mi este dragostea (Laurențiu Profeta)

    Dragostea e ca marea (Dan Creimerman)

    Drum nesfârșit (Dan Creimerman)

    Ești toată viața mea (George Națis)

    Eu cred iubind (Dan Creimerman)

    Fata și mingea (Florian Lungu)

    Fantastic vis (Edmond Deda)

    Florile îndrăgostite (Aurel Giroveanu)

    Gândul meu (Eugen Teger)[8]

    Gândul verii (Ion Cristinoiu)

    Glasul roților de tren (Ion Vasilescu)

    Iarnă, iarnă (Johnny Răducanu)

    

    Ionel, Ionelule (Claude Romano)

    În amurg (Aurel Giroveanu)

    Înserare (Dan Mândrilă)

    Jocul țambalelor (Johnny Răducanu)

    La fântâna fetelor (Ion Cristinoiu)

    Nu-mi cere să cânt (Johnny Răducanu)

    Nu te iubesc (Richard Bartzer)[8]

    Nu te opri (Dan Creimerman)

    O dublă stea (Adrian Enescu) OST Racolarea

    Pe Olt, soare (Johnny Răducanu)

    septembrie (duet cu Aurelian Andreescu) (Try to Remember) (Harvey Schmidt)

    Tot ce-aș dori (Dan Creimerman)

    Trifoiul (Aurel Giroveanu)

    Tu ești cântecul (Dan Mândrilă)

    Țărăncuță, țărăncuță (Ion Vasilescu)

    Un cântec vechi rămâne veșnic tânăr (Edmond Deda)[8]

    Un mic cuvânt (Richard Oschanitzky)

    Vino, noapte (Andrei Proșteanu)

    Visez sau e-adevărat (Henry Mălineanu)

    Vreau să vii în viața mea (Doru Căplescu)

    Vreme de seară (Dan Creimerman)

Discografie

Mini-discuri

    EDC 10.224 (1971, Electrecord)

    45-STM-EDC 10.316 (1973, Electrecord) – cu Cvintetul de jazz București

Albume

    Aura (1972, Pink Elephant PE 877-017)

    STM-EDE 0834 (1973, Electrecord)

    Seară de jazz (1974, Electrecord STM-EDE 0938) – cu Septetul de jazz București

    Oh, My Love (1974, Electrecord STM-EDE 01029)

    Thad & Aura (1977, Four Leaf Clover) – cu Thad Jones

    Once I Loved (1981, Electrecord ST-EDE 01892)

    Dulce cîntec românesc (1982, Electrecord EDE 02167) – cu George Urziceanu

    Over the Rainbow (1984, dublu album, Electrecord ST-EDE 02505 și ST-EDE 02506)

    EDE 02803 (1986, Electrecord)

    I Found Love Again (1996, Bask Records) – sub numele Aura Borealis

    Dor de viață (2000, Bask Records)

Reeditări

    I Found Love Again (1997, Electrecord)

    Dor de viață (2001, Electrecord)

    Seară de jazz (2003, P-Vine)

    Over the Rainbow (2003, P-Vine)

Compilații cu alți muzicieni

    Melodii din toată lumea IX (1971?, Electrecord)

Bibliografie

    Berindei, Mihai (1976). Dicționar de jazz, Editura Științifică și Enciclopedică, București

    Caraman Fotea, Daniela (1989). Meridianele cîntecului, Editura Muzicală, București. ISBN 973-42-0006-2

    Deda, Edmond (1968). Parada muzicii ușoare, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din Republica Socialistă România, București

    Sbârcea, George (1984). „Muza cu har. Două secole de muzică ușoară românească”, supliment al revistei Muzica, București (Wikipedia)

Astăzi este ziua ei La mulți ani, Aura Urziceanu!


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.