VIDEO Astăzi despre: Mircea Mureșan - regizorul care i-a purtat pe români la bordul goeletei „Speranţa”, spre tărâmuri la care puteau doar să viseze, dincolo de graniţele ferecate ale regimului comunist. „Toate pânzele sus” - Un serial pentru temerari
Mircea Mureșan (Mircea-Nicolae-Ioan Mureșian, n. 11 noiembrie 1928, Sibiu – d. 24 aprilie 2020) a fost un regizor român de film. Debutul în film îl face după absolvirea în 1955 a IATC, cu un film avându-i în distribuție pe Dumitru Furdui și Vasilica Tastaman (Toamna se numără..., 1961). Dobândește consacrarea cu Răscoala (1966), film premiat la Festivalul de la Cannes.
Astăzi despre: Mircea Mureșan -tregizorul care i-a purtat pe români, cu suspans şi umor, la bordul goeletei „Speranţa”, dincolo de graniţele ferecate ale regimului Ceauşescu, spre tărâmuri la care puteau doar să viseze. filmului îi lipsesc cu totul elementele de propagandă comunistă. „Toate pânzele sus”
A fost vicepreședinte al Asociației Cineaștilor (ACIN) între 1974-1989. Cariera sa cinematografică, debutată sub semnul ecranizărilor, se reorientează treptat spre comedie, cu rare excursii în domeniul documentarelor.
Filmografie
Ca regizor
Alo?... Ați greșit numărul! (1958) - prim asistent regie
Toamna se numără bobocii (1961)
Partea ta de vină (1963)
Răscoala (1966) - Cannes 1966: „Prix de la Premiere Oeuvre” și nominalizat la Palme d'Or (IMDB)
K.O. (1968)
Baltagul (1969) - în selecția Festivalului de la Veneția
Lunga noapte de șase ani - film documentar (1970) (distrus)
Asediul (1971)
Bariera (1972)
Porțile albastre ale orașului (1974)
Toate pînzele sus (serial TV, 1977)
Împușcături sub clar de lună (1977)
Blestemul pămîntului – Blestemul iubirii (1980)
Întoarcere la dragostea dintîi... (1981)
Lumini și umbre (1981-1982), în colaborare cu Andrei Blaier și Mihai Constantinescu - serial TV
O lebădă iarna (1983) (cu titlul de lucru Un accident numit Duffy)
Horea (1984)
Cei mai frumoși 20 de ani - film documentar, (1985)
Maria și marea (1989)
Miss Litoral (1991)
A doua cădere a Constantinopolului (1994)
Sexy Harem Ada Kaleh (2001)
Vrăjitoarea Azucena - Îngerul de abanos (2004)
Ca scenarist
Toamna se numără..., coscenarist cu András Sütő, (1961)
K.O. (1968) - în colaborare cu Eugen Popiță
Baltagul (1969) - scenariu adaptat după Mihail Sadoveanu
Asediul (1971) - în colaborare cu Corneliu Leu
Toate pînzele sus (serial TV, 1977) - în colaborare cu Al. Struțeanu
Întoarcere la dragostea dintîi... (1981)
Păstrează-mă doar pentru tine, (1988)
Sexy Harem Ada Kaleh (2001)
Vrăjitoarea Azucena - Îngerul de abanos, (2004)
Ca actor
K.O. (1968)
Astă seară dansăm în familie (1972)
Aventuri la Marea Neagră (1972) - olandez
Miss Litoral (1991)
Sexy Harem Ada Kaleh (2001)
Mini-serialul i-a purtat pe români, cu suspans şi umor, la bordul goeletei „Speranţa”, dincolo de graniţele ferecate ale regimului Ceauşescu, spre tărâmuri la care puteau doar să viseze. Totul a avut însă şi un „preţ” pentru actorii din distribuţia filmului;dar ce preţ colorat şi frumos:artiştii s-au ales pentru toată viaţa cu „porecle”. Ion Besoiu va fi pentru totdeauna căpitanul Anton Lupan, Sebastian Papaiani va fi confundat cu Ieremia, pe Gherasim nu ţi-l poţi închipui altfel decât întruchipat de Ilarion Ciobanu, Jean Constantin este cel mai convingător Ismail cu putinţă, Adnana va avea întotdeauna chipul actriţei Julieta Szönyi, George Paul Avram va fi pentru eternitate Haralamb, Cristian Şofron va rămâne Mihu, Ion Dichiseanu va fi, în memoria tuturor, Pierre Vaillant, prietenul cel atât de căutat, iar pe Spânu nici ca ni-l putem închipui sub altă înfăţişare decât cea a lui Colea Răutu.
Ţinând cont însă c-au existat şi alte cărţi şi filme de aventuri în România, o întrebare se ridică:de ce filmul lui Mircea Mureşan a avut acest succes imens? Pelicula realizată în 1976 urmăreşte îndeaproape călătoria imaginată în roman de Radu Tudoran – acesta ar putea fi unul dintre răspunsuri. Dincolo de acesta însă, şi foarte important, e faptul că filmului îi lipsesc cu totul elementele de propagandă comunistă. „Toate pânzele sus” respiră un aer de liberate, la care se adaugă exploatarea unor aventuri desfăşurate pe mare;în plus, pelicula brevetează ideea unei prime călătorii a unui velier românesc către Patagonia – Ţara de foc. E o poveste simplă, fără vârstă, scrisă într-un moment de graţie şi ecranizată sub aceleaşi auspicii divine.
Fonduri cât pentru şapte lungmetraje
Providenţial pare, de pildă, faptul că atunci când regizorul Mircea Mureşan a propus ecranizarea romanului, la conducerea secţiei de cinema din TVR se afla nimeni altul decât marele actor de comedie Geo Saizescu. Şi nu doar că regizorul a obţinut aprobările necesare pentru realizarea filmului, dar pentru cele 12 episoade s-au alocat fonduri cât pentru şapte lungmetraje şi o echipă tehnică de peste 100 de oameni.
Deşi pelicula prezintă aventurile echipajului român în numeroase locuri din Marea Meditereană şi Atlanticul de sud, filmările s-au desfăşurat la Constanţa, Sulina, Midia, unde directorul de imagine, Nicu Stan și scenograful, arhitectul Marcel Bogos, au recreat porturile prin care trecea goeleta „Speranţa”. Ţara de Foc a fost „reconstituită” însă în Bulgaria, cu ţigani locali în rolul sălbaticilor alcalufi (locuitori indigeni ai Patagoniei, ce trăiesc în zona canalui Beagle – n.r.). Echipa de filmare, fără actori, a ajuns până în Brazilia, cu „autostopul”, folosind un mineralier, care oricum făcea drumul până la Rio. Pe traseu s-au tras cadrele exterioare din Istanbul, Atena, Pireu, Marsilia, Saint-Malo, Rio de Janeiro, cadre care au fost apoi inserate în film. Totuşi, câteva dintre secvenţele cu uraganul prin care a trecut corabia românească în film au fost autentice, echipa de filmare şi actorii fiind surprinşi de o furtună puternică destul de departe în largul Mării Negre.
În general, în lumea largă, filmele care au creat o puternică impresie publicului se aleg cu un mic muzeu, unde sunt exploatate turistic imaginile familiare acestuia, însă corabia „Speranţa”, construită de Marian Doboveanu (comandant căpitan rang III de marină), a sfârşit la fier vechi, fiind tăiată în bucăţi.
Filmul a început să fie difuzat de Televiziunea Română la 15 martie 1977. În anul cu pricina, „căpitanul” Ion Besoiu şi soţia lui de atunci locuiau la regizorul Mircea Mureşan. Dar cum casa acestuia se dărâmase la cutremur, stăteau toţi la Irina Petrescu. Acolo au văzut primul episod din „Toate pânzele sus”, o premieră tristă pentru cei care au investit mai bine de doi ani în filmări.
Povestea nu se încheie aici:călătoria goeletei „Speranţa” i-a inspirat pe Marius şi Cătălina Albu, care, la bordul velierului „Phoenix”, şi-au propus în 2009 să refacă traseul aventurilor parcurs de celebrul echipaj şi corabia lor. În prezent, „Phoenix” se află în reparaţii în Brazilia, după ce, atunci când se aflau la 800 de mile de destinaţia lor Ţara de Foc, randa (adică vela principală) s-a rupt şi motorul a început să cedeze;iar în anumite porţiuni ale ambarcaţiunii a apărut putregai. Echipajul se află acum – am putea spune – în aşteptarea unui Martin Stricland, un sponsor, care să îi ajute să ducă la îndeplinire traseul, până acum doar imaginar, al goeletei „Speranţa”. (historia.ro)
