VIDEO | Astăzi despre: Actorul care impunea prin simpla prezenţă: Gheorghe Dinică - supranumit „cel mai mare «rău» al cinematografiei românești” - pleca dintre noi în urmă cu 15 ani
Gheorghe Dinică (n. 25 decembrie 1933, Giulești, dar 1 ianuarie 1934 - în acte oficiale, București - d. 10 noiembrie 2009, București) a fost unul dintre cei mai importanți actori români. A jucat în peste 70 de filme, în special în rolurile unor personaje negative, motiv pentru care Horațiu Mălăele l-a supranumit: "cel mai mare «rău» al cinematografiei românești".
Gheorghe Dinică și-a manifestat interesul pentru actorie încă de tânăr, făcând parte din diferite trupe de teatru de amatori încă de la vârsta de 17 ani. În 1957 a intrat la Institutul Național de Artă Teatrală și Cinematografică București la clasa profesoarei Dina Cocea. A absolvit în 1961, fiind deja apreciat încă de la prima sa urcare pe scenă, chiar din același an, și aceasta pentru rolul inspectorului Goole în piesa Inspectorul de poliție (An Inspector Calls). De atunci Dinică a jucat la cele mai importante teatre din România:
1961-1967 Teatrul de Comedie, București
1968-1969 Teatrul Bulandra, București
din 1972 Teatrul Național I. L. Caragiale, București
Debutul cinematografic l-a cunoscut în 1963, cu un rol în filmul "Străinul", adaptare cinematografică a romanului omonim, scris de Titus Popovici.
Roluri jucate
Gheorghe Dinică a fost un foarte popular actor, jucând în mare parte în producții Românești. La fel ca actorul francez Alain Delon, Dinică a refuzat să joace în filme produse în Statele Unite. În general din cauza aspectului său a fost distribuit în roluri negative, fie că ne referim la roluri de gangsteri autohtoni, în seria de filme cu comisarul Moldovan, regizată de Sergiu Nicolaescu, fie la roluri de parveniți, Pirgu din „Craii de Curtea veche” sau Stănică Rațiu în „Felix și Otilia”. Din acest motiv nu i s-a încredințat rolul de a recita poezii patriotice și ode închinate "Conducătorului iubit" în super-montările cu iz propagandistic din marele spectacol „Cîntarea României”.
Multe dintre rolurile sale rămân întipărite în memoria publicului, în special prin trăsăturile de caracter ale personajelor și prin replicile celebre. Printre cele mai importante roluri ale sale se numără:
Savu (în „Zidul” 1974) de Constantin Vaeni/ Paraipan (în „Un comisar acuză” - 1974) și („Revanșa”- 1978). Interpretarea liderului legionar Paraipan a intrat în istoria cinematografiei românești, ca de altfel toată seria filmelor cu comisarul Moldovan, regizate de Sergiu Nicolaescu.
Lăscărică („Cu mâinile curate”, 1972). Personajul Lăscărică a generat una dintre cele mai cunoscute replici dintr-un film românesc: Nu trage dom' Semaca! Sunt eu, Lăscărică!.ș4ț
Diplomatul („Prin cenușa imperiului”, 1975, regia Andrei Blaier), un personaj caracterizat prin perfidie, orgoliu și cinism.
Aurică Fieraru, bulibașa din șatra de țigani din telenovelele Inimă de țigan (2007) și Regina (2008), difuzate de postul TV Acasă, unde actorul a jucat alături de Marin Moraru, Gheorghe Visu, Florina Cercel, Dan Condurache și Carmen Tănase.
Pepe în filmul Filantropica (2002), rol prin care se face cunoscut în special publicului tânăr și prin care lansează câteva replici celebre:
"Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană!"
"Vă e milă, v-am luat banii!"
”’’La banii tăi tu îți permiți să ai demnitate?’’”
Cadîr (Tache, Ianke și Cadîr), unul dintre cele mai apreciate roluri în teatru ale maestrului, care a jucat alături de Marin Moraru și Radu Beligan.
Grigorie Vulturesco ("Aniela", 2009), ultimul rol al actorului, care întruchipează un general în rezervă și erou al României de la începutul secolului XX.ș5ț
Gheorghe Dinică a colaborat atât în film, cât și pe scenă cu câțiva mari regizori români, printre numele cele mai importante se numără Sergiu Nicolaescu, Andrei Blaier, Mircea Danieliuc, Constantin Vaeni, Dan Pita, Lucian Pintilie, Mircea Dragan, Serban Marinescu, Nae Caranfil,/ Andrei Serban, David Esrig etc.
Lista producțiilor artistice în care a jucat
Teatru
1961 Inspectorul de poliție de John Boynton Priestley, regia Dina Cocea
1961 Celebrul 702 regia Moni Ghelerter
1961 Centrul înaintaș a murit în zori de A. Cuzzani
1962 Sweik în al doilea război mondial de B.Brecht, regia L.Giurchescu
1962 Procesul domnului Caragiale de M.Ștefănescu, regia D.Esrig
1962 Pigulete plus cinci fete de Constanța Bratu
1962 Nuntă la castel de S.Andras, regia L.Giurchescu
1963 Umbra de E.Svarț, regia D.Esrig
1963 Casa inimilor sfărâmate de G.B. Shaw
1964 Rinocerii de Eugène Ionesco, regia L.Giurchescu
1964 Somnoroasa aventură de T. Mazilu, regia D.Cernescu
1965 Troilus și Cresida de William Shakespeare, regia D.Esrig
1966 Capul de rățoi de G.Ciprian, regia D.Esrig
1967 Opinia publică de Aurel Baranga, regia A.Baranga
1968 Sfântul de Eugen Barbu
1968 Nepotul lui Rameau de Denis Diderot, regia D.Esrig
1969 Moartea lui Danton de Georg Buchner, regia Liviu Ciulei
1972 Un fluture pe lampă de Paul Everac, regia Horea Popescu
1973 Trei frați gemeni venețieni de Aldo Matiuzzi Collalto, regia David Esrig
1977 Romulus cel Mare de Friedrich Dürrenmatt, regia Sanda Manu
1978 Gaițele de Alexandru Kirițescu, regia Horea Popescu
1979 O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale, regia Radu Beligan
1980 Așteptându-l pe Godot de Samuel Beckett, regia Grigore Gonța
1982 Ploșnița de V. Maiakovski
1984 Iubirile de-o viață de Platon Pardau
1986 Ioneștii de Platon Pardău, regia Grigore Gonța
1990 Cine are nevoie de teatru? de Timberlake Wertenbaker, regia Andrei Șerban
1991 Noaptea regilor de William Shakespeare, regia Andrei Șerban
1991 Merlin de Tancred Dorst, regia Cătălina Buzoianu
1992 Livada de vișini de A.P. Cehov, regia Andrei Șerban
1997 Tehnica raiului de Mihai Ispirescu, regia Dan Micu
1997 O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regia Mihai Măniuțiu
1998 Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia Ion Cojar
1998 Cotletele de Bertrand Blier, regia Gelu Colceag
1999 Numele trandafirului adaptare după Umberto Eco, regia Grigore Gonța
2000 Și mai potoliți-l pe Eminescu de T.C. Popescu, regia Grigore Gonța
2001 Take, Ianke și Cadâr de V.I.Popa, regia Grigore Gonța
2003 Ultima oră de Mihail Sebastian, regia Anca Ovanez Doroșenco
2006 Dansând pentru zeul păgân de Brian Friel, regia Lynne Parker
2006 Incontestabila ipocrizie de Teodor Mazilu, regia Mihai Ionescu
Filme
Străinul (1963)
Comoara din Vadul Vechi (1964)
Procesul alb (1965)
Golgota (1966)
Maiorul și moartea (1967) - Maiorul Tache
Dacii (1967) - dublaj de voce
Columna (1968) - Bastus
Prea mic pentru un război atât de mare (1969)
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)
Felix și Otilia (1972) - avocatul Stănică Rațiu
Bariera (1972)
Cu mîinile curate (1972) - Lăscărică
Ultimul cartuș (1973) - Lăscărică
Explozia (1973) - Gheorghe Oprișan zis Gică Salamandră
Dincolo de nisipuri (1974) - maiorul Ionescu
Ilustrate cu flori de câmp (1974)
Filip cel Bun (1974)
Zidul (1974) - Savu
Un comisar acuză (1974) - comisarul Paraipan
Frații Jderi (1974) - Dumitru Crivăț
Nemuritorii (1974) - postelnicul Butnaru
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975) - sultanul Mahomed al II-lea
Nu filmăm să ne-amuzăm (1975)
Evadarea (1975)
Mastodontul (1975)
Prin cenușa imperiului (1976) - Diplomatul
Cuibul salamandrelor (1978) - Gheorghe Oprișan zis Gică Salamandră
Osînda (1976) - jandarmul Ion
Premiera (1976)
Trei zile și trei nopți (1976)
Marele singuratic (1977)
Acțiunea „Autobuzul” (1978)
Doctorul Poenaru (1978)
Trepte pe cer (1977)
Drumuri în cumpănă (1978)
Revanșa (1978) - comisarul Paraipan
Totul pentru fotbal (1978) - Arbitrul
Bietul Ioanide (1979)
Lumini și umbre (1979-1982) - serial TV
Ultima noapte de dragoste (1980)
Rețeaua S (1980)
O lume fără cer (1981)
Concurs (1982)
De ce trag clopotele, Mitică? (1982) - Nae Girimea
Întunericul alb (1982)
Pe malul stîng al Dunării albastre (1983)
Râdeți ca în viață (1983)
Un petic de cer (1983)
Secretul lui Bachus (1984) - Gheorghe Cercel
Eroii nu au vârstă (1984) - serial TV
Zbor periculos (1984)
O lumină la etajul zece (1984) - avocatul Mitrana
Vară sentimentală (1986)
Cuibul de viespi (1986)
Figuranții (1987)
Să-ți vorbesc despre mine (1987)
Momentul adevărului (1987)
Lacrima cerului (1987)
Secretul lui Nemesis (1987) - N.M. Siseanu
Divorț... din dragoste (1992)
Cel mai iubit dintre pământeni (1992) - Șeful Securității
Liceenii în alertă (1992)
Patul conjugal (1992) - Vasile Potop
Privește înainte cu mânie (1992)
Balkans, Balkans (1993)
Această lehamite (1993)
Chira Chiralina (1993)
Crucea de piatră - ultimul bordel (1993) - tovarășul Mache Puzderie
Începutul adevărului (Oglinda) (1994) - ministrul Mihai Antonescu
Craii de Curtea veche (1995)
Terente – regele bălților (1995)
Faimosul Paparazzo (1999)
Manipularea (2000)
Patul lui Procust (2001) - Nae Gheorghidiu
Război în bucătărie (2001)
După-amiaza unui torționar (2001) - Frant Tandara
Filantropica (2001) - Pavel Puiuț
Turnul din Pisa (2002)
Examen (2003) - Dumitrascu
Dulcea saună a morții (2003) - Lama
Bani de dus, bani de întors (2004) – film TVR
Aleodor Împărat (2004) - Bondar
Magnatul (2004) - Gheorghe Manasia
Orient Express (2004) - Costache
Sindromul Timișoara - Manipularea (2004)
Omul grăbit (2005) - Franța
Vânătoarea (2005)
White Palms (2006) - Ungaria
Ticăloșii (2007)
Supraviețuitorul (2008)
Televiziune
1962 Colierul de Guard Peach
1962 Teatrul de marionete al Majestății Sale de I. Garneatasi și Radu Nichita
1963 Păsările de Aristofan
1963 Obiecte găsite de Ștefan Tita
1963 Un joc neobișnuit de Friedrich Durrenmatt
1964 Popas între drumuri de Eva Dragomir și Cornel Popa
1964 O seară la Gambrinus de Eva Dragomir și Radu Miron
1965 Directorul de teatru de I. Dongorozzi
1965 Medeea de Euripide
1965 Neînțelegerea de Albert Camus
1965 Regele gol de Evgheni Svart
1968 ...Escu de Tudor Mușatescu
1968 Seara, târziu, în tipografie de Alexandru Mirodan
1968 Corupție la Palatul de Justiție de Ugo Betti
1969 Richard al III-lea de W. Shakespeare
1969 Ziariștii de Alexandru Mirodan
1970 Woyzeck de Georg Buchner
1970 Un nasture sau absolutul de Radu Cosașu
1970 Furtul elefantului alb după Mark Twain
1970 Prometeu de Eschil
1970 Diavolul și bunul Dumnezeu de Jean Paul Sartre
1970 Neînfricații, serial
1970 Trei surori de A.P. Cehov
1971 Alcesta de Euripide
1982 Lumini și umbre, serial, regia Andrei Blaier, Mihai Constantinescu
1984 Eroii n-au vârstă, serial
1996 Șarpele după Mircea Eliade, regia Viorel Sergovici
2000 Război în bucătarie, regia Marius Barna
2007 Gala, serial
2008 Inimă de țigan, telenovelă
2009 Regina, telenovela
2009 Aniela, telenovela
Dublaj de voce, în cadrul seriei Povești cu Mac-Mac, în rolul lui Scrooge McDuck, în original vocea aparținându-i lui Alan Young (1998)
Muzică
Gheorghe Dinică înregistrat mai multe CD-uri cu muzică de petrecere și romanțe, de altfel actorul câta, uneori, în câteva localuri din București, cel mai celebru fiind „Șarpele roșu”, unde își petrecea timpul alături de prietenii săi, regretatul actor Ștefan Iordache și cântărețul Nelu Ploieșteanu, alături de care a jucat în filmul „Ticăloșii”.
Cântece de petrecere (2003)
Cântece de petrecere 2 (2003)
Romanțe (2004)
Parol că te iubesc (2006)
Aprecieri
Pentru activitatea sa deosebită, Gheorghe Dinică a fost distins cu numeroase premii, în special din partea Uniunii Cineaștilor din România, dar și din partea altor organizații, printre care:
2002: membru de onoare al societății "Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”"
cetățean de onoare al Bucureștiului
2008: Doctor Honoris Causa, titlu acordat de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din București
2006: Premiul pentru întreaga activitate la Festivalul T.I.F.
2004: Diploma de interpretare acordată de Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România, pentru „Orient Expres"
2002: Premiul Special UCIN, pentru rolul Prinț - „Filantropica"
Actor de onoare al filmului românesc
Actorul anului 2002 - Revista V.I.P.
1999: Premiul de excelență - UNITER
1992: Premiul UCIN; Premiul Troia (Portugalia) pentru „Patul conjugal" (regia: Mircea Danieliuc)
Premiul UCIN pentru „Casa din vis"
Premiul ACIN pentru „Figuranții", „Cuibul de viespi", „Secretul lui Herodot"
1975: Premiul ACIN pentru „Ilustrate cu flori de câmp"
Premiul de interpretare la Karlovy Vary pentru rolul Diplomatul - „Prin cenușa imperiului"
1972: Premiul ACIN pentru „Explozia", „Felix și Otilia", „Bariera", „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte"
Marele premiu la Paris pentru „Troilus și Cresida" de William Shakespeare
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.ș6ț A primit apoi și Ordinul „Serviciul Credincios" în grad de Mare Ofițer.
Adesea, critica l-a asemuit cu Robert De Niro, comparație de care Gheorghe Dinică nu se declara deloc încântat: „Ce legătură are Robert De Niro cu mine? Eu am studiat și jucat în România”, a menționat actorul.
Viața personală
În 1996, după 60 de ani în care a fost „vagabond”, așa cum singur s-a intitulat în melodia sa, s-a căsătorit cu Gabriela Georgeta care i-a fost alături până la moarte. Despre soția sa spunea:
"E o femeie care are o relație clară cu viața și care a făcut ordine în dezordinea existenței mele."
Gheorghe Dinică a decedat în data de 10 noiembrie 2009, ora 13:00, în urma unui stop cardiac sub ventilație, cu toate că timp de treizeci de minute s-au efectuat manevre de resuscitare. Gheorghe Dinică, în vârstă de 75 de ani, a fost diagnosticat cu disfuncție multiplă de organe, șoc septic, insuficiență cardio-respiratorie, insuficiență renală cronică acutizată, insuficiență respiratorie acută (bronhopneumonie), disfuncție digestivă, disfuncție hepatică etc. Maestrul era internat în cadrul Spitalului Clinic de Urgențǎ București (Floreasca) din data de 22 octombrie 2009.
Trupul neînsuflețit a fost adus pe 13 noiembrie în foaierul Teatrului Național din București și a fost înmormântat în aceeași zi, în cimitirul Bellu, pe Aleea Gheorghe Dinică, denumită astfel în semn de omagiu. S-a alăturat astfel colegilor de breaslă: Toma Caragiu, Amza Pellea, Colea Răutu, Ștefan Iordache, Nicu Constantin.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Citiți și:
