Trupa de teatru Protha, din Panciu,un spectacol eveniment, emoţionant,luni 2 Aprilie 2018 la Focșani
Un spectacol eveniment „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii” şi trupa de teatru PROTHA de Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului, luni 2 Aprilie 2018, ora 19.30, pe scena teatrului „Maior Gh. Pastia”, din Focşani. Intrarea liberă.
Trupa de teatru Protha, din Panciu omagiază Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului oferind iubitorilor de teatru un spectacol emoţionant, un spectacol de suflet şi anume, „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii”. Alegerea nu este întâmplătoare, personajul principal fiind un băiat de 15 ani, care suferă de sindromul Asperger. Piesa este o adaptare după romanul lui Mark Hiddon, „un scriitor lucid, extrem de amuzant, care intră perfect în mintea personajului său”, după cum afirma celebrul prozator Ian McEwan.
Evenimentul se derulează sub genericul "Teatru în albastru" şi are ca parteneri: Asociaţia „Protha”, DGASPC Vrancea, Teatrul Municipal „Maior Gh. Pastia”, din
Focşani, Primăria Panciu, Asociaţia de Voluntariat pentru Viaţă Mărăşeşti.
Intrarea este liberă.
Christopher, un personaj fascinant...
Personajul principal al piesei „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii”, un băiat pe nume Christopher, e studiu de caz fascinant şi, mai presus de toate, un băiat care suferă de sindromul Asperger, un băiat cu o extraordinară memorie fotografică. Înţelege matematica, ştiinţa, dar nu-i poate înţelege pe semenii săi. Când îl găseşte pe Wellington, câinele vecinului, mort pe o peluză din apropiere, decide să pornească în căutarea asasinului şi să scrie un roman poliţist despre această tristă întâmplare. Rând pe rând, va descoperi însă alte mistere care pot face ca lumea din jurul său să se clatine. Nu-i blocat, ci uluit de senzaţii, lipsit de filtrele prin care oamenii normali examinează ce e în jur. Modul straniu în care observă lumea şi o interpretează literal compune un soi de sensibilitate poetică şi o personalitate aparte. Povestea se complică atunci când tatăl băiatului îi interzice să mai facă cercetări şi îi ia cartea cu toate notiţele şi informaţiile culese de la vecini. Căutându-şi cartea, Christopher dă peste un teanc de scrisori trimise de un expeditor la care nu s-ar fi aşteptat. Acest lucru, dar şi aflarea ucigaşului lui Wellington, îl forţează pe Christopher să plece la Londra, pe ascuns. Mai mult decât o explorare artistică a dimensiunilor clinice ale unui sindrom, spectacolul vorbeşte despre limitele comunicării între două fiinţe şi despre percepţii diferite ale realităţii. Drumul băiatului până la Londra, singur, printre oameni pe care nu-i înţelege, incapabil să reacţioneze emoţional, un drum cu un tren concret şi cu un metrou pe cât de concret, pe atât de înspăimântător, devine, mai mult decât o cursă cu obstacole, este un fel de călătorie iniţiatică.
În spectacol, Andrei Gheoca este Christopher. Mi-am dorit să-l cunosc şi când am aflat cum este, ce-i place, dar mai ales cât de serios s-a pregătit pentru acest rol, am vrut să vi-l prezint şi vouă. Andrei este un adolescent admirabil pe care sigur vreţi să-l vedeţi, să-l cunoaşteţi şi, de ce nu, să vi-l faceţi prieten. De aceea vă spun, mergeţi la Teatru!
- Joci cel mai dificil rol... Cum ai reuşit să te identifici cu personajul? întreb.
„Când am aflat că am fost ales să fac acest rol, am primit vestea ca pe o provocare. Eram conştient că dacă nu găsesc un mod unic de a construi personajul Christopher, nu voi reuşi să emoţionez prea multă lume. Ştiam că dacă vreau să-l conving pe spectator, să-l fac să înţeleagă viaţa şi percepţia acestor copii, va trebui să mă documentez şi să pătrund pe cât posibil în mintea lor. Toate informaţiile pe care le-am strâns m-au făcut să înţeleg ce simte Christopher.”
- Ce ţi-a plăcut la el? întreb.
„Pot spune că am iubit acest personaj din momentul în care lucram doar pe text şi până în ziua de azi, când deja l-am jucat de mai multe ori. Este un personaj unic, cu un potenţial foarte mare. Şi zic asta din cauza mesajului puternic pe care îl transmite spectatorilor”
-Cât de greu a fost să intri în „pielea” lui Christopher?
„Să intru în pielea lui Christopher a fost într-adevăr un lucru destul de dificil, dar nu imposibil. În plus, el este la urma urmei un copil, iar eu încă mă consider unul. Trăim în aceeaşi perioadă şi sunt familiar cu toate lucrurile pe care el le întâlneşte. A trebuit doar să îmi schimb perspectiva. Pe lângă asta, avem chiar multe lucruri în comun: suntem curioşi, ordonaţi, inventivi, ne plac animalele şi, aş putea spune că ne pricepem chiar şi la matematică şi fizică. Povestea lui Christopher mă emoţionează... şi asta fiindcă este o poveste tristă. Este trist modul în care copii asemenea lui sunt trataţi de o societate care nu înţelege că nimeni nu doreşte să se nască astfel. Ar trebui să fim cu toţii recunoscători pentru ce avem și să îi ajutăm pe copiii (tinerii) cu anumite probleme să integreze în societate.”
- Spectacolul de luni, 2 aprilie, va fi unul special?
„Pentru noi fiecare spectacol este special şi fiecare persoană care vine la sfârşit în culise să ne felicite. Nu cred că există un lucru mai îmbucurător decât să sădeşti un gând bun în sufletul cuiva. Luni ne vom bucura de multă susţinere din partea autorităţilor care sunt alături de noi în acest demers, de Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului. Sperăm să fie mulţi spectatori în sală care să poarte ceva albastru, pentru a marca participarea lor la acest eveniment“, ne-a spus Andrei Gheoca.
În piesă Diana Apostu, elevă la Liceul Teoretic „Ioan Slavici” din Panciu, este Mama. Ea crede că perseverenţa este cuvântul care-l caracterizează pe tânărul Cristopher.
„Suntem cu toţii Christopher. Cu toţii avem parte de „o întâmplare ciudată" la un moment dat. Dar perseverenţa ne ridică şi ne ajută să ne împlinim visele. „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii" de Mark Haddon in regia lui Cătălin Eduard Sfîrloagă impresionează prin puterea de caracter al tânărului Sherlock Holmes şi îl aduce pe privitor în universul minţii sale pentru a încuraja conştientizarea afecţiunilor din spectrul autist, care se pot ameliora prin perseverenţa copiilor de a învăţa, pentru ca, într-un final, ne mai contând cine suntem şi fiind egali, fiecare ar trebui să poată spune din suflet : "Pot să fac orice!"
Partener în această campanie, DGASPC Vrancea doreşte să păstreze deschis dialogul cu comunitatea, să întărească convingerea că aceşti copii sunt speciali, autismul fiind o condiţie ce poate fi controlată, astfel încât, printr-o educaţie adecvată, prin cunoaşterea nevoilor şi preferinţelor individuale, prin spijin permanent şi acces la toate oportunităţile comunităţii, persoanele cu autism să poată duce o viaţă plină de satisfacţii.
„Când vorbim despre autism trebuie să ne asigurăm că mesajul este receptat corespunzător la nivelul întregii comunităţi şi că împreună ne vom adapta la nevoile individuale şi de grup. Ne dorim ca aceste activităţi de informare şi de conştientizare a problematicii autismului să crească în următorii ani şi să devină evenimente cu implicarea semnificativă a comunităţii vrânceane”, ne-a spus şi Luminiţa Liciu, director adjunct al DGASPC Vrancea.
Cătălin Sfîrloagă, regizorul piesei, spune că s-a lucrat foarte mult la documentare înainte chiar de a începe repetiţiile, pentru a putea înţelege cât mai bine şi transmite mesajul gândit de autor.
„Prin acest spectacol dorim să oferim speranţă celor diagnosticaţi, iar solidarizarea noastră, a tuturor, să determine o aplecare mai mare către autism şi recuperarea celor afectaţi”.
- Suntem pregătiţi să fim prietenii lui „Christopher?” întreb.
Din păcate nu toţi suntem pregătiţi să fim prietenii lui Cristopher. Foarte puţini au răbdarea de a-l înţelege şi de a-l asculta pe Cristopher. În general reacţionăm sub impulsul de moment şi îi punem o etichetă lui Cristopher şi cu asta am rezolvat relaţionarea. Dar nu ne gândim că autismul nu alege şi nu ţine cont de educaţia părinţilor sau de statutul social al acestora şi se poate stabili în orice familie, oricând.
Prietenii lui Cristopher sunt cei care intră în contact cu el, cei care îl înţeleg şi sunt deschişi faţă de acesta. Cristopher, oricare ar fi el, este o persoana care te poate uimi prin potenţialul pe care îl are”, spune Cătălin Sfîrloagă, regizorul şi îndrumătorul trupei Protha.
Spectacolul are la bază adaptarea semnată de dramaturgul britanic Simon Stephens, după best-sellerul lui Mark Haddon, roman distins cu 17 premii literare de prestigiu.
Premiera mondială a spectacolului a avut loc la Teatrul Naţional din Londra, în 2012. În scurt timp a ajuns şi pe Broadway, cu mare succes de public şi critică, iar în România s-a jucat cu un uriaş succes la Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” fiind unul dintre cele mai îndrăgite spectacole ale teatrului bucureştean.
Protha este o trupă de teatru formată din elevi ai Liceului Teoretic „Ioan Slavici”, din Panciu, care a obţinut deja "Marele Premiu" cu piesa „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii" la prestigiosul Festival Internaţional de Teatru pentru Tineret „Gr. V. Birlic", Fălticeni, dar şi Premiul I la Festivalul "Mangalia Art".
Mark Haddon s-a născut în 1962 în Northampton, Anglia. Este scriitor, grafician şi ziarist. A scris numeroase cărţi pentru copii şi a câştigat doua premii BAFTA. Locuieşte în Oxford, Anglia.
( Janine VADISLAV )
