Timp Liber

STEV 2018. Angajare de clovn

Olimpia SĂPUNARU
2 iul 2018 1341 vizualizări

În urmă cu 6 articole spuneam că la secţiunea Liceu au fost înscrise 4 piese de teatru avându-l drept autor pe Matei Vişniec. Pe două dintre ele, "Caii la fereastră" şi "Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt", le-am povestit deja, astăzi i-a venit rândul celei de-a treia,"Angajare de clovn".

În ultima vreme se simte peste tot în lume, nu numai în Focşani, o "avalanşă" Vişniec şi nu ascund că, mă bucură mult acest lucru fiindcă noi, oamenii, avem un talent deosebit să (ne) recunoaştem valorile abia după ce acestea se duc "dincolo" şi asta fiindcă există şi persistă un mecanism tare pervers al "suflului" teatral, aşa cum există, de fapt, şi mai multe lumi paralele teatrale, situate pe nivele indefinite la modul concret, prin structura, conţinutul şi forma lor la nivel de oraş (mic-mare).

În România nu există un ghid anual, cu autori dramatici în vogă, cum există în alte ţări, orientativ, dar dac-ar fi, Matei Vişniec ar fi în "capul" listei.

"Căutarea" textelor sale e înlesnită şi de faptul că autorul lasă libertate regiei şi, cum afirma chiar dânsul, nu s-a întâmplat să fi avut niciodată "şocuri emoţionale, şocuri dezastruoase în faţa unui spectacol", mai ales că, de obicei, se taie destul de mult din textele autorilor, pentru a lăsa loc speculaţiilor estetice sau exploatării unei singure idei izvorâte din preaplinul scriiturii.

Cu Matei Vişniec "m-am întâlnit" mai întâi prin "teatru descompus", acum vreo 16 ani, apoi, prinsă de "stil", i-am parcurs, uşor-uşor, cam toată dramaturgia. Mai apoi am descoperit poetul, motiv pentru care şi astăzi o să aduc în atenţia celor care urmăresc cu interes aceste articole ale mele, încă unul dintre poemele sale, în aparenţă deloc asortat cu subiectul piesei şi spectacolului pe care îl voi prezenta azi, dar cine zice că e musai să fie!? Cine zice că e musai să fie vizibilă asortarea?

"eram singuri pe insula cea pustie/ eu şi femeia uriaşă

dimineaţa, în pădurea tăcută/ vânam cîte o pasăre gînditoare/ femeia uriaşă punea capcane/ pentru peştele prost şi gras /la prînz aprindeam focul/ şi prăjeam carnea dezgolită/ ne întindeam sub arborele visător /şi priveam cerul burduşit cu planeţi

doar spre seară, Doamne, spre seară/ ochiul femeii uriaşe începea să se rotească/ ţintuindu-mă tot mai adînc iar degetele ei/ se clătinau prin aer şi vocea ei se auzea/ dezmierdîndu-mă/ pe deasupra acelor ape" (Matei Vişniec - Femeia uriaşă)

Chiar de nu reflectă acest poem "din prima" subiectul piesei, o să vă mărturisesc că, în "Angajare de clovn" e vorba despre o "doamnă uriaşă"(ceva "barosan"!), moartea şi o anticameră a ei, viaţa, în o care aşteptăm activ, pasiv, fructificând sau nu "angajarea" noastră în această lume, fiecare cu trucurile, jongleriile, bufoneriile, tumbele sale în încercarea de a nu lăsa ca această "anticameră a morţii" să fie gri, ci dimpotrivă, cât mai colorată, ca să putem "adormi" împăcaţi cu noi înşine. Cum ar veni, cam toţi avem structură de clovn, precum Filippo(Marina Carabă), Nicollo(Cătălina Neagu), Peppino(Bogdan Barbu) şi Coco(Ana Mihalache), doar că ne diferenţiază experienţele, "partiturile", "scenele" pe care ne (re)producem.

Teatrul lui Vişniec, din punctul meu de vedere, faţă de alţi dramaturgi ai teatrului absurd, e atât de realist prin particularităţile personajelor sale, încât de aceea şi devine atât de absurd, de necrezut, nemaivăzut, fantastic ş.a.m.d.

De altfel, în 2016, domnul Vişniec dăruia o cheie (a scriiturii) şi cuvinte preţioase celor 3 actori stevişti, cu care am avut plăcerea să împart "nebunia" acestei piese de teatru în cadrul STEV dar, cum am mai scris despre asta, nu o să reiau (articolul se găseşte în arhiva ZdV), mai ales că nu îmi doresc ca acest articol de azi să denote multă "subiectivitate" forţând, implicit, tentaţia de a compara.

O picanterie din culisele STEV 2018, însă, tot am să o fac publică, cu privire la subiectivitatea artistului, oricare ar fi el şi anume că, aflându-mă la o masă (a juriului, dar de protocol) cu actorii Paula Grosu şi Adrian Damian şi, având în discuţie şi acest spectacol, în calitatea noastră, ne-am tachinat unii pe alţii cu "Angajarea..." (în variantele ei focşănene de până acum), însă dincolo de "înţepăturile" prieteneşti, iată, afirm aici că spectacolul cel mai bun, în ce priveşte adaptarea şi jocul scenic, rămâne, totuşi, cel făcut de regizorul Mihai Lungeanu cu actorii Teatrului Municipal "Mr. Gheorghe Pastia". Ceea ce e şi firesc, fiindcă dacă e vorba despre "decrepitudinea" omului-clovn, atunci doar un actor mai "înstărit" sufleteşte o poate manifesta pe scenă, nicidecum un elev de 16-18 ani. 

Revenind, aşa cum reiese din titlul piesei, "cineva" angajează "clovn", dar nu se ştie cine şi, rând pe rând, îşi fac apariţia la "INTERVIU" câţiva clovni prieteni de nu se ştie când şi nici de ce, la o adică...

În viziunea actorului Sorin Frăţilă, îndrumătorul artistic al Liceului de Artă "Gheorghe Tăttărescu", având ca profesori îndrumători pe dl. Ioan Cherciu şi d-na Ioana Constantinescu, doi dintre clovni sunt de sex feminin şi celelalte personaje formează un cuplu, poate numai scenic, fiindcă Coco, partenera lui Peppino e un personaj de "umplutură", aşa cum sunt mulţi pe lumea asta, de altfel care nu pare, cel puţin aparent, geloasă pe fostele partenere de scenă (sau nu numai) ale partenerului ei, asta şi pentru că, din construcţie, Sorin a lăsat acest personaj într-o aşteptare continuuă a... nimic şi l-a lăsat pe Peppino să o prezinte ca fiind numai o "prietenă". 

Mie mi-a plăcut ideea! Mi-a plăcut şi vioiciunea protagoniştilor, dar pe alocuri, din pricina dicţiei sau a folosirii, cu precădere, a vocii "de cap" nu prea am înţeles ce ziceau actorii-elevi şi, ca să înţelegeţi, fără să intru în detalii tehnice, o să vă spun că acest registru e folosit de cântăreţii rock, mai ales de cei care pot lua note de sus, în gamă, ori, în teatru, ca să îţi menajezi corzile vocale, se exersează vorbirea din diafragmă, rezultând astfel o tehnică comodă actorului, dar şi propice înţelegerii vorbelor.

Aceşti clovni sosesc "la timp"pentru interviu, sunt destul de punctuali, chiar dacă apar pe rând, intrările în scenă se succed rapid şi, de cum ajung, intră în conflict, uitând pentru ce au sosit, depănând amintirile pe care le au în comun sub formă de reproş.

Pe măsură ce acţiunea ia amploare, descoperim caracterul personajelor, în mare, dar ritmul de jucare a piesei fiind unul alert, nu prea lasă loc spectatorului să observe particularităţile fiecăruia pentru a fi desemnat "clovnul cel mai bun", chiar dacă, sub formă de "monolog" e sugerată, din regie, o "întrecere" în acest sens.

Cu alte cuvinte, am asistat la un spectacol plin de viaţă, în care cinismul duios, acrobaţiile sufleteşti, mirajul libertăţii şi al întâlnirii cu iluzia au fost lăsate deoparte, iar mintea fiecăruia dintre clovni e lăsată "la mintea copilului", ba chiar şi moartea, care devine "o farsă". "Angajare de clovn", în această viziune, a devenit, astfel, un spectacol în care personajele o "ţin" numai într-o veselie (caracteristică vârstei celor care jucau acest text), iar timpul nu mai e un "ştrangulator" trist, ci unul extrem de vesel.

În punerea în scenă, scenografia ne propune două uşi, una pe care nu scrie nimic şi care "joacă" în spectacol, deschisă şi una pe care scrie "Interviu", care nu se deschide tuturor, ci numai unuia (Peppino), care face o ultimă "glumă" şi revine în scenă, după ce s-a prefăcut mort folosind această a doua uşă, până atunci închisă.

Din scriitură, cea de-a doua uşă, adică cea pe care scrie "Interviu" (în acest spectacol), rămânea închisă, semn că "Angajare de clovn" aparţine unei dramaturgii hibride, farsa tragică împletindu-se cu cea absurdă, dând naştere unei "angajări" în care  tragicul comic şi absurdul grotesc se intersectează şi alcătuieşte astfel baza unei sinteze profunde nu numai din punct de vedere estetic, dar şi uman. Drama personajelor vişnieciene e una analitică (precum e la Cehov, spre exemplu), mai ales prin lirismul eteric specific "feeriei" dramatice, "fel" în care se încadrează şi această piesă de teatru şi, până la urmă, poate fi drama oricăruia dintre noi, pământenii acestei Planete:

"Oricine poate să fie Peppino. Sunt mii de Peppino. Toata lumea poate să fie Peppino"

 

În condiţiile în care, personajul Peppino se declară el însuşi "clovnul cel mai bun, singurul clovn bătrân bun", fără însă a fi luat în seamă de partenerii săi de breaslă, "Rămâi ce ai fost, e drumul tău, drumul gloriei!" e un îndemn care nu e chiar atât de puternic, poate, fiindcă trebuie căutat contextul potrivit. Dar, dacă nu am face asta mulţi dintre noi, am asista neputincioşi la propriul priveghi mortuar mai înainte ca el să se producă... aşa încât, factorul "supriză" e unul care prelungeşte viaţa şi, de ce nu, cheia întregii vieţi, până la urmă (în nota veselă, desigur!).

Conform coloanei sonore din finalul spectacolului: "Dacă vesel se trăieşte bate-aşa (la prima uşă), dacă vesel se trăieşte bate-aşa (la a doua uşă), dacă vesel se trăieşte unul altuia zâmbeşte, dacă vesel se trăieşte bate-aşa..." inima pulsează şi, într-o bună zi ea se opreşte... Şi,...

„Dacă ne curăţăm şi noi, apoi s-a dus şi arta. Gata, se stinge totu'. D-aia zic, să ne vindem scump, în aur" e înflăcărarea ridicolă (zic unii) a lui Nicollo, însă, în lumea noastră REALĂ, acesta devine adevărul aspru al vremurilor pe care le trăim, refugiaţi în munca de zi cu zi şi, de la un punct încolo ne trezim, cel puţin unii dintre noi,  înghiontiţi de dorinţa de a ne demonstra nouă înşine, până la urmă, că există acea reprezentaţie măreaţă pentru fiecare dintre noi, chiar dacă Destinul ne păsuieşte în faţa celorlalţi, indiscutabil mai slab pregătiţi ca noi.

Între sublim şi ridicol e doar un pas... Şi două uşi, aş zice eu... 

 

Pe mâine!

Citiți și:STEV 2018. În largul mării

STEV 2018. Ce vine după;

STEV 2018.Jurnalul;

STEV 2018. Avioane de hârtie;

STEV 2018. Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt;

STEV 2018. Caii la fereastră;

:STEV Junior 2018.”O Inşpecţiune”;

STEV Junior 2018. Înşir-te, mărgărite!;

STEV Junior 2018.O noapte furtunoasă;

STEV junior 2018. Centru de Excelenţă;

STEV Junior 2018. Cinci sâmburi de portocală;

STEV Junior 2018. Vrăjitorul din Oz;

STEV JUNIOR 2018. Când se sfârşeşte o lume şi începe o alta;

STEV JUNIOR & STEV 2018. Adevărul, asprul!

 

În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.