Monumentul Victoriei de la Tișița, opera unui sculptor cu rădăcini vrâncene: Oscar Han, vrâncean după mamă, a ridicat în bronz simbolul biruinței de la Mărășești, la inițiativa lui Pamfil Șeicaru
Puțini vrânceni știu că Monumentul Victoriei (Biruinței) de la Tișița, simbol al eroismului din Primul Război Mondial, a fost realizat de sculptorul Oscar Han, artist cu rădăcini în Vrancea după mamă. Lucrarea monumentală a fost ridicată la inițiativa publicistului Pamfil Șeicaru, pe cheltuiala sa, pentru a marca locul istoric al bătăliei de la Mărășești.
Monumentul, realizat din bronz, o înfățișează pe eroina Ecaterina Teodoroiu, cu sabia ridicată deasupra capului – o imagine puternică a victoriei și a sacrificiului național.
Inițiativa îi aparține lui Pamfil Șeicaru, care, revoltat de faptul că locul bătăliei era marcat doar printr-o simplă inscripție improvizată, îi scria prefectului de Putna: "Toate amintirile războiului s-au simţit batjocorite, toată fiinţa mea s-a simţit umilită văzând locul mântuitoarei încordări a naţiei, - istoricul loc al bătăliei de la Mărăşeşti - însemnat doar cu o inscripţie pe o bucată de tablă de tinichea agăţată ridicol pe doi pari de lemn - şi cum indignarea nu este suficientă spre a îndrepta ceva, pentru a înlătura această ruşine vă rog să-mi îngăduiţi a ridica pe a mea socoteală un monument al victoriei de la Mărăşeşti, exact pe locul unde este astăzi inscripţia, adică la intersecţia drumului Focşani - Mărăşeşti cu drumul Soveja. De aceea vă rog să-mi daţi autorizaţia de a ridica pe locul indicat Monumentul Victoriei”, îi scria Pamfil Şeicaru prefectului de Putna, respectiv Vrancea de mai târziu,exprimând dorința de a ridica, pe propria cheltuială, un monument demn de memoria eroilor.
Monumentul a fost inaugurat la 20 septembrie 1934, în prezența regelui Carol al II-lea al României, a fiului său Mihai I al României, a mareșalului Alexandru Averescu și a mitropolitului Moldovei. Evenimentul a fost unul de amploare națională.
Tot în 1934, Oscar Han a realizat și Monumentul „Victoria de la Mărășești”, devenind primul Cetățean de Onoare al orașului Mărășești.
Cine a fost Oscar Han?
Născut la 3 decembrie 1891, la București,– d. 14 februarie 1976, București,
Oscar Han a studiat la Școala Națională de Arte Frumoase, sub îndrumarea lui Dimitrie Paciurea și Frederic Storck. A debutat la doar 20 de ani și a devenit rapid un nume important în sculptura românească interbelică.
A fost membru al celebrului „Grup al celor patru”, alături de pictorii Nicolae Tonitza, Ștefan Dimitrescu și Francisc Șirato.
În 1917, a fost trimis pe front de Marele Cartier General pentru a realiza lucrări inspirate din luptele armatei române – experiență care avea să influențeze ulterior creațiile sale monumentale.
Lucrări emblematice în România
Oscar Han este autorul unor monumente și busturi aflate astăzi în București, Constanța, Sinaia, Alba Iulia, Piatra-Neamț, Buzău și alte orașe.
Printre cele mai cunoscute opere:
Statuia lui Mihai Viteazul din Alba Iulia
Statuia lui Constantin Brâncoveanu din București
Monumentul lui Anghel Saligny din Constanța
Busturi dedicate lui Mihai Eminescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu sau Alexandru Vlahuță
A fost profesor la Școala de Arte Frumoase din București și deputat liberal în perioada 1934-1937.
După 1945, a trecut prin epurările regimului comunist, fiind temporar îndepărtat din învățământ. Ulterior s-a adaptat noii realități politice și a continuat să creeze.
Distincții și recunoaștere
Oscar Han a primit titlul de Maestru Emerit al Artei (1964), Ordinul Muncii clasa I (1971) și Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” clasa I (1972).
S-a stins din viață la 14 februarie 1976.
Un sculptor cu rădăcini în Vrancea
Deși născut la București, Oscar Han era vrâncean după mamă, iar legătura sa cu locurile Mărășeștiului a rămas imprimată în una dintre cele mai reprezentative lucrări ale sale.
Pentru județul Vrancea, Monumentul Victoriei de la Tișița nu este doar o piesă de patrimoniu, ci o expresie artistică a memoriei colective și a sacrificiului din anii 1916-1918.
Astăzi, la aproape un secol de la inaugurare, monumentul rămâne un reper al identității istorice vrâncene.














