Timp Liber

Monumentul Victoriei de la Tișița, opera unui sculptor cu rădăcini vrâncene: Oscar Han, vrâncean după mamă, a ridicat în bronz simbolul biruinței de la Mărășești, la inițiativa lui Pamfil Șeicaru

Rodica Condurache
14 feb 2026 1527 vizualizări

Puțini vrânceni știu că Monumentul Victoriei (Biruinței) de la Tișița, simbol al eroismului din Primul Război Mondial, a fost realizat de sculptorul Oscar Han, artist cu rădăcini în Vrancea după mamă. Lucrarea monumentală a fost ridicată la inițiativa publicistului Pamfil Șeicaru, pe cheltuiala sa, pentru a marca locul istoric al bătăliei de la Mărășești.

Monumentul, realizat din bronz, o înfățișează pe eroina Ecaterina Teodoroiu, cu sabia ridicată deasupra capului – o imagine puternică a victoriei și a sacrificiului național.

Inițiativa îi aparține lui Pamfil Șeicaru, care, revoltat de faptul că locul bătăliei era marcat doar printr-o simplă inscripție improvizată, îi scria prefectului de Putna: "Toate amintirile războiului s-au simţit batjocorite, toată fiinţa mea s-a simţit umilită văzând locul mântuitoarei încordări a naţiei, - istoricul loc al bătăliei de la Mărăşeşti - însemnat doar cu o inscripţie pe o bucată de tablă de tinichea agăţată ridicol pe doi pari de lemn - şi cum indignarea nu este suficientă spre a îndrepta ceva, pentru a înlătura această ruşine vă rog să-mi îngăduiţi a ridica pe a mea socoteală un monument al victoriei de la Mărăşeşti, exact pe locul unde este astăzi inscripţia, adică la intersecţia drumului Focşani - Mărăşeşti cu drumul Soveja. De aceea vă rog să-mi daţi autorizaţia de a ridica pe locul indicat Monumentul Victoriei”, îi scria Pamfil Şeicaru prefectului de Putna, respectiv Vrancea de mai târziu,exprimând dorința de a ridica, pe propria cheltuială, un monument demn de memoria eroilor.

Monumentul a fost inaugurat la 20 septembrie 1934, în prezența regelui Carol al II-lea al României, a fiului său Mihai I al României, a mareșalului Alexandru Averescu și a mitropolitului Moldovei. Evenimentul a fost unul de amploare națională.

Tot în 1934, Oscar Han a realizat și Monumentul „Victoria de la Mărășești”, devenind primul Cetățean de Onoare al orașului Mărășești.

Cine a fost Oscar Han?

Născut la 3 decembrie 1891, la București,– d. 14 februarie 1976, București, 

Oscar Han a studiat la Școala Națională de Arte Frumoase, sub îndrumarea lui Dimitrie Paciurea și Frederic Storck. A debutat la doar 20 de ani și a devenit rapid un nume important în sculptura românească interbelică.

A fost membru al celebrului „Grup al celor patru”, alături de pictorii Nicolae Tonitza, Ștefan Dimitrescu și Francisc Șirato.

În 1917, a fost trimis pe front de Marele Cartier General pentru a realiza lucrări inspirate din luptele armatei române – experiență care avea să influențeze ulterior creațiile sale monumentale.

Lucrări emblematice în România

Oscar Han este autorul unor monumente și busturi aflate astăzi în București, Constanța, Sinaia, Alba Iulia, Piatra-Neamț, Buzău și alte orașe.

Printre cele mai cunoscute opere:

Statuia lui Mihai Viteazul din Alba Iulia

Statuia lui Constantin Brâncoveanu din București

Monumentul lui Anghel Saligny din Constanța

Busturi dedicate lui Mihai Eminescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu sau Alexandru Vlahuță

A fost profesor la Școala de Arte Frumoase din București și deputat liberal în perioada 1934-1937.

După 1945, a trecut prin epurările regimului comunist, fiind temporar îndepărtat din învățământ. Ulterior s-a adaptat noii realități politice și a continuat să creeze.

Distincții și recunoaștere

Oscar Han a primit titlul de Maestru Emerit al Artei (1964), Ordinul Muncii clasa I (1971) și Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” clasa I (1972).

S-a stins din viață la 14 februarie 1976.

Un sculptor cu rădăcini în Vrancea

Deși născut la București, Oscar Han era vrâncean după mamă, iar legătura sa cu locurile Mărășeștiului a rămas imprimată în una dintre cele mai reprezentative lucrări ale sale.

Pentru județul Vrancea, Monumentul Victoriei de la Tișița nu este doar o piesă de patrimoniu, ci o expresie artistică a memoriei colective și a sacrificiului din anii 1916-1918.

Astăzi, la aproape un secol de la inaugurare, monumentul rămâne un reper al identității istorice vrâncene.

 

 

 

 

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.