FOTO | De Paşti, haideţi să petrecem la Lepşa, în Munţii Vrancei!
Apreciată de turiştii de sfârşit de săptămână, care petrec clipe de neuitat în Cheile Tişiţei, la Observator, sau în Golul Lepşei, zona din Munţii Vrancei este preferată şi în Zilele de Paşti, atât de familiile cu copii, cât şi de tineri care vin să-şi încarce bateriile, bucurându-se din plin de frumuseţile din jur, sau de o masă tradiţională, din care nu vor lipsi mielul la proţap, ouăle roşii şi cozonacul făcut după reţeta veche de sute de ani a Babei Vrâncioaia.
De câţiva ani, atracţia locului la Lepşa este Observatorul de Animale Sălbatice unde vin cei care doresc să vadă - „pe viu” - ursul, cerbul, râsul sau haita de lupi, trecând la câţiva metri de uşa Observatorului. Nici proprietarii de pensiuni nu-l ocolesc şi îşi aduc aici oaspeţii dornici de emoţii tari.
„De Paşti am o serie de prieteni din ţară care vin la Lepşa. Locaţia este foarte bine făcută, are căldură, paturi, posibilitatea de-a lua masa înăuntru şi afară”, spune domnul Nelu Saragea, proprietar de pensiune în Lepşa.
Directorul Parcului Natural Putna spune ca totul este pregătit, numai vremea să fie frumoasă.
„Pe partea asta de observare a faunei sălbatice suntem pregătiţi. Cam ştim ce animale apar la Observator, avem o cameră care supraveghează 24 din 24 ore. În această poiană am surprins tot felul de imagini, cu urşi, cu lupi, chiar şi cu râşi.”
Dar vremea este rece. Poate o drumeţie ne-ar mai încălzi. În depărtare, Golul Lepşei sclipeşte atins de razele soarelui cu „dinţi”, dar noi ştim că sub zăpada de sfârşit de aprilie a înflorit un covor imens de ghiocei, poate şi brânduşe, dar nu-i momentul, nu-i momentul să mergem acum... Aşa că facem la stânga, spre Observatorul de Animale Sălbatice, o zonă protejată de lege, unde am văzut animale doar pe camera de filmat instalată pe un arbore, la margine de platou. Drumul până acolo însă, urmează un drumeag absolut fabulos, pe sub crengile care se unesc deasupra capului, ca o apă vie, verde. Se văd doar frunzele, un mic lac din care îşi ia zborul un răţoi sălbatic, cu un penaj dat cu sclipici, parcă... Sunt multe urme, de urs chiar, dar domnul ing. Ion Militaru spune ca fauna sălbatică nu este tot timpul ameninţătoare şi povesteşte cum a văzut, din Observator, un urs păscând pe platou, iar pe culmea din apropiere un cerb, care nu părea stresat de prezenţa ursului... Uneori, şi animalele ajung să se tolereze, să se îngăduie, cum spune domnul Militaru, ceea ce este de-a dreptul remarcabil.
Îmi place Observatorul, este amplasat într-un loc sigur, are condiţii de dormit, chiar dacă lemnul e cam tare, are sobă, dar mai ales linişte, multă linişte de-ţi ţiuie urechile, după zgomotele din oraş.
Cel mai frumos spectacol însă îl oferă - după un traseu anevoios - Cascada Păstaia, aflată pe teritoriul comunei Păuleşti. Până acolo însă, iubitorul de natură întâlneşte cârduri de ciute in poieniţe deschise, între pâlcuri de arbori. Traseul mai dificil e prin albia pârâului Alunu, dar căderea de apă, cu o înălţime de aproximativ 30 de metri îţi taie răsuflarea. Este, poate, cea mai interesantă cascadă din Vrancea. Are o cădere în două trepte, înaltă, dar ceea ce o face unică este faptul că, înainte de a se prăvăli peste stânci, trece printr-o arcadă sau tunel săpat în piatră. E foarte probabil să fie cea mai înaltă cascadă din Vrancea (calculate ambele trepte).
Dacă aş fi ştiut cât de greu e traseul pentru un „pantofar”:13 km cu maşina zgâlţâită, săltată, trecând ca o nălucă printre ceea ce odată s-a numit casă ori odaie, la marginea pădurii, adăpost pentru gospodarul care mâna animalele din grajd la păscut vara, apoi vreo 3 km prin albia pârâului Alunu, fără maluri, plină de bolovani şi capcane pregătite să te-nhaţe de picior, m-aş fi întors din drum. ( Oare???) Pădurea este atât de liniştită şi, aparent, ferită de pericole încât ciutele se plimbă de colo, colo, păscând iarba fragedă. Este o atmosferă atât de idilică încât te poţi înduioşa pe loc. Nu-i timp, piciorul se-afundă într-un strat gros de frunze şi gheata se umple de apă... Dar cascada este o minune a lumii, aşa cum se zbate deschizând un balon transparent, aproape imaterial, de picuri fini care se desfac în toate culorile curcubeului deasupra hăului verde, pentru ca imediat să se prăbuşească cu zgomot în micul lac transparent, miraculos colorat în verde şi bleu
„E pur si simplu o minune a naturii, fără să fie protejată în vreun fel. Părerea mea e că merită efortul. Ceea ce vedem, probabil, este cea mai spectaculoasă cascadă din Vrancea”, spune domnul Ion Militaru, directorul Parcul Natural „Putna”.
Şi în staţiune, pensiunile sunt gata să-şi deschidă uşile pentru turiştii care şi-au făcut rezervari încă de acum câteva luni, urmând să petreacă aici o săptămână întreagă. Domnul Vasile Gheorghiţă are o pensiune chiar deasupra Cascadei Putna, iar în depărtare se văd vestitele vârfuri „Gemenele”. Vedetă va fi masa de Paşti, în funcţie de preferinţele oaspeţilor, din care nu vor lipsi nici mielul, nici păstrăvul şi nici caşul afumat.
„Masa festivă va fi în funcţie de preferinţele clienţilor, din produse tradiţionale din zonă, în special mielul, care este „bomboana de pe tort,” să spun aşa, râde domnul Vasile.
- Ce apreciază clienţii dumneavoastră? întreb
În special aerul curat, liniştea şi serviciile de calitate”, mai spune domnul Vasile Gheorghiţă, din Lepşa.
Cei care doresc să primească lumină în Noaptea Învierii pot merge la Mănăstirea Lepşa, veche de câteva sute de ani şi pot aprinde o lumânare în noua biserică înălţată în această zona binecuvântată de Dumnezeu. ( Janine VADISLAV )
