Foto | Club de pictură pentru copii, mămici, bunici şi mătuşi la Biblioteca Judeţeană „Duiliu Zamfirescu”, din Focşani
A devenit de acum tradiţie ca în vacanţa, mică sau mare, la Bibliotecă să se petreacă ceva... Acel „ceva”, să fie un cerc de lectură, sau hand made, de pictură, de reparat cărţi care-şi pierduseră din podoaba de frumuseţe, la care copii dau de obicei năvală, pentru că întotdeauna se petrece ceva, un ceva la care nici nu se aşteaptă. Uneori părinţii, ori bunicii, îi însoţesc până la uşă, încercând să ghicească ce-o să se întâmple acolo. La început mai timid, „dar acum, acum, că a venit Vacanta cea Mare, trebuie să profităm”, şi-or fi spus .
Toate întâlnirile sunt plăcute, iar la acest prin proiect de vacanţă de vară, invitaţii au primit şi mămicile şi bunicile şi mătuşile. Chiar dacă nu erau pregătite pentru o astfel de încercare, au primit provocarea, chiar şi cele care n-au mai ţinut de ceva vreme o pensulă în mână, ori niciodată!
„De ce nu, şi-or fi spus doamnele, merităm şi noi să petrecem timp de calitate alături de copiii, sau nepoţii noştri”.
Surpriza însă rămâne surpriză. până-n ultima clipă.
Şi s-a întâmplat, mai repede decât ar fi crezut, când vacanţa MAAARE abia ce-şi făcuse apariţia, cu surle şi trâmbiţe. ( Bine, nici chiar aşa, sunetul a fost unul potolit, dar a ajuns acolo unde trebuia să ajungă)
Şi a început, doamna Florentina Mihalache, bibliotecară la Biblioteca „Duiliu Zamfirescu, din Focşani, dar şi absolventă a Şcolii Populare de Artă, unde a studiat cu dl. prof. Liviu Nedelcu, un vârf al picturii româneşti în acest moment, a declarat deschis cercul de pictură, tema zilei fiind peisajul marin.
Copii sunt încântaţi, doamnele puţin derutate, dar îşi revin rapid şi toată suflarea prezentă trece la treabă. Atmosfera este electrizantă, inspiraţia la ea acasă, culorile calde creează imediat atmosfera de pe o plajă...
Doamnele care au mai fost la clubul de pictură spun că momentul le-a schimbat oarecum ceea ce ştiau despre domniile lor, că înainte, cu puţine excepţii, n-au avut nici o treabă cu pictura.
„Când am venit prima dată la pictură, m-a invitat o prietenă de-a mea... Am intrat aici, am văzut-o pe Flori şi i-am spus, eu nu ştiu să ţin pensula în mână! Foarte grijulie, d-na bibliotecar m-a invitat să iau loc, pe masă în dreptul meu fiind o foaie de hârtie”, spune doamna Mariana.
„E o foaie de desen normală, aici sunt culorile de care avem nevoie..., şi începem să pictăm, o frunză.”
Doamna Mariana, care a venit însoţită de fiica dumneaei, îşi aminteste şi acum emoţiile prin care a trecut în acel moment.
„Am pictat o frunză, nu-mi venea a crede! eu am pictat o frunză, eu, care nu ţinusem până în acel moment o pensulă în mână. Spre uimirea mea mi-am dat seama că pot să pictez frunza! Am venit şi a doua oara, când a desenat o zambilă... Am fotografiat desenul şi l-am am trimis la fetele mele, la prieteni, cadou de 8 Martie, A treia oara, când ar fi trebuit să vin la club, eram la o altă activitate, foarte importantă. Am lăsat tot şi am venit la Bibliotecă, la Flori, la clubul de pictură.Când ţin pensula în mână simt o plăcere, sunt emoţiile si sentimentele pe care le trăiesc în acel moment, exprimate în verde, albastru..., îmi plac culorile vii, culorile îndrăzneţe”.
De această dată doamna Mariana a venit cu fiica sa Alexandra, care a terminat, cu ani în urmă, Liceul de Artă, dar în viaţă ales să urmeze altceva.
„Încerc să-mi amintesc şi să intru în armonia şi atmosfera pe care le simţeam atunci... A fost o idee foarte bună acest club de pictură, e altceva şi te simţi bine”, spune Alexandra.
Irinuca, o fetiţă foarte drăguţă, spune că pictează deja de 2-3 ani, mai ales că cea care a iniţiat-o în tainele acestei arte este mama ei, Florentina Mihalache.
„Pictez de 2-3 ani şi-mi place din ce în ce mai mult. Vreau să evoluez mult, să ajung ca mama...”, spune Irina.
Avea 5 ani când a început să picteze. La club îi place foarte mult, aici a evoluat, iar atmosfera, spune Irina, este foarte plăcută şi-a făcut şi prieteni.
Doamna Mihaela a venit cu Ana, fetiţa sa.
„Nu pictez constant acum, dar mi-a plăcut foarte mult în copilărie. Între timp, am neglijat această pasiune, iar acum mă întorc cu braţele deschise, bucurându-mă să fiu alături de oameni care au aceeaşi pasiune.”
Mihaela speră ca fetiţa ei, Ana, să-i calce pe urme. Fetiţei i-ar plăcea să devină pictoriţă, dar mai are un vis...
„Mama m-a ajutat foarte mult şi mi-a dat sfaturi foarte bune”.
- Pictura este visul tău? întreb
„Mai am şi alte vise, dar şi acesta este un vis frumos, foarte mare...”, spune Ana.
Silvia a venit prima oară cu fiica sa.
„Îmi place foarte mult pictura, deşi n-am pictat niciodată. Încet, încet învăţ.În faţa foii simt emoţie şi dorinţa de a face ceva frumos. Sper să vin mai des...Ideea doamnei Flori a prins la public, ambianţa este foarte plăcută, intimă am putea spune, mămici cu copii, mătuşi cu nepoţi într-un cadru familiar unde ne simţim bine, creăm, învăţăm unii de la alţii să fie o armonie...”, mai spune doamna Silvia.
- De unde ideea? întreb
„Începutul a fost făcut de doamnele care au dorit un club al lor. Apoi au venit şi fiicele lor şi copii mai mici... Ideea fiind una frumoasă, am zis, hai să pictăm cu toţii aici, la Bibliotecă. Eu pictez şi acasă, pictez şi aici. Pentru fiecare întâlnire mă pregătesc cu grijă, aleg tema care să fie abortată de cei prezenţi, indiferent de vârstă”, spune Florentima Mihalache, bibliotecar la Biblioteca Jud. „Duiliu Zamfirescu”, din Focşani.
Surpriză, surpriză mare, la club a venit şi Diana, o fetiţă extraordinară, foarte talentată, care venea la pictură când încă nu era la şcoală.
La clasa pregătitoare părinţii au înscris-o la Liceul de Artă din Focani, unde a rămas o perioadă, apoi a schimbat... O ştiu de când era o prichinduţă haioasă, inventivă, plină de vervă, pe care am filmat-o de mai multe ori. Acum adoră actoria, dar eu am cunoscut-o ca pe o foarte talentată pictoriţă - copil. N-a renunţat la pictură, dar vrea să-şi „exploreze ” şi alte talente, cum ar fi actoria, pentru care are mult talent. Până una alta şcoala a acaparat-o cu totul, dar nu exclude să se întoarcă la pictură pentru că...
„Încerc să combin ambele arte, ale actoriei şi ale picturii în aşa fel, încât să mă bucur de amândouă, să nu las nici una să se piardă”., spune Diana.
De altfel, ea îşi doreşte să se întoarcă în clasa a IX la Liceul de Artă.
„Pictura o să rămână, chiar şi acasă am o galerie a mea unde-mi pun toate desenele care-mi plac, care-mi aduc aminte de momentele în care le-am făcut”, mai spune Diana.
Pe vremea când era o puştoaică de-o şchioapă, mama ei, care-i urmăreşte atent evoluţia, o însoţea peste tot. Sunt sigură că influenţa părinţilor a contat foarte mult în evoluţia Dianei.
Este important un club de artă? Cu siguranţă, DA, copii au nevoie de îndrumare ( indiferent de ce va alege fiecare să facă în viaţă, iar adulţii, care s-au lăsat seduşi de propunerile Bibliotecii Jud. „Duiliu Zanfurescu”, din Focşani, au un loc unde pot petrece clipe frumoase alături de persoane cu care împărtăşesc aceleaşi emoţii creatoare, într-un mediu atât de plăcut. În concluzie, nu uitaţi să treceţi pe la Bibliotecă, s-ar putea să aveţi surprize la care nici cu gândul n-aţi gândit... ( Janine VADISLAV )
