Astăzi despre Zavaidoc - artistul căsătorit cu o focșăneancă
Zavaidoc a fost căsătorit cu o focşăneancă şi au avut împreună trei copii 1896: S-a născut Zavaidoc (Marin Teodorescu), cântăreţ român de muzică populară românească şi de romanţe din perioada interbelică. (d. 1945).
În tinereţe primeşte invitaţia de a deveni solist de operă, dar refuză, spre a face o carieră solidă de diseur, la marile restaurante, grădini şi baruri bucureştene. În 1926 semnează primul contract cu casa de discuri Columbia Records, înregistrând o serie de şase melodii imprimate pe trei discuri. Rămâne fidel acestei case de discuri, reînnoindu-şi anual contractele de colaborare şi înregistrând de-a lungul carierei sale aproape 60 de discuri. Apariţiile discografice îi aduc numai beneficii, având câştiguri de ordinul milioanelor ţinute la Marmorosch Banck. În 1934 efectuează un turneu la Focşani, unde o cunoaşte pe Constanţa. Se căsătoreşte cu aceasta (mai tânără decât artistul cu 15 ani), având împreună trei copii. În 1942 ajunge plutonier în rezervă şi primeşte ordin de concentrare la o unitate din Târgovişte. Pleacă ulterior, cutreierând echipele artistice ale armatei în Basarabia şi Transnistria. În 1943 la Tighina cântă la restaurantul de lux „Victoria”, pe faţada căruia era scris cu litere mari: „Aici cântă marele cântăreţ român Zavaidoc, venit să distreze armata română”. În contextul poposirii sale în Basarabia, este adus la Odessa într-o maşină a marelui Stat Major, spre a cânta în faţa mareşalului Ion Antonescu. Reîntors la Târgovişte, îşi deschide un bufet în incinta regimentului unde era mobilizat. În ziua de 4 aprilie 1944, locuinţa sa din str. Costache Marinescu nr.4 de lângă Gara de Nord este bombardată şi incendiată de aviaţia americană, obligându-l să se refugieze la Caracal. Cântă în această perioadă la un restaurant din Caracal, apoi la Roşiorii de Vede (acompaniat de o formaţie de 20 de instrumentişti) şi la Câmpulung-Muscel, la restaurantul „Viscol”, unde poposeau soldaţi sovietici pentru care special învăţase melodia „Oci Ciornie”. În noiembrie 1944, poposind la Turnu Măgurele, i se naşte cel de-al treilea copil, cade la pat, tensiunea îi ajunge la 28 şi se îmbolnăveşte de nefrită galopantă. Pe31 decembrie este nevoit să se interneze la Spitalul „Filantropia” din Bucureşti, lipsa medicamentelor pe timp de război şi consecinţele bolii îi provoacă orbirea.
