Astăzi despre Victor Ion Popa
Victor Ion Popa (n. 29 iulie 1895, Bârlad - d. 30 martie 1946, București) a fost un om de teatru și literat polivalent care a adus, prin opera sa dramatică, regizorală și pedagogică, o contribuție însemnată la evoluția teatrului românesc dintre cele două războaie mondiale. (Traian Nicola, în volumul Valori spirituale tutovene, vol. 5, Bârlad, p. 651 afirmă că s-a născut în Bârlad, Victor Ion Popa însuși mărturisește că s-a născut în Bârlad, vezi Manuscriptum, II, 2 3, București, 1971).
A fost un scriitor de mare talent, autorul unor piese apreciate de marele public precum și de critica literară
Biografie
A urmat școala primară la Călmățui, unde tatăl său era învățător. La Iași urmează cursurile primelor cinci clase de liceu la Liceul internat „Costache Negruzzi”, iar ultimele două clase liceale la Liceul „Național”, pe care-l absolvă în 1914. Debutează în literatură ca elev. După terminarea liceului s-a înscris la Conservatorul ieșean și, pentru un timp, la Facultatea de Drept; devine pedagog la Liceul Internat pentru a-și asigura situația materială.
1916 - 1917 - Urmează Școala de ofițeri de rezervă și ia parte la luptele de la Oituz cu Regimentul 12 Infanterie din Bârlad.
1917 - 1919 - Participă la ședințele cenaclului literar Academia Bârlădeană.
1918 - Actor al Teatrului Național din Iași.
1919 - S-a stabilit la Bârlad (1919), revine apoi la Iași unde se căsătorește cu Getta Kernbach.
1923 - Ajutor de pictor la Teatrul Național din București.
1925 - 1926 - Pictor scenograf, secretar literar.
1923 - 1924 - Secretar al Societății Autorilor Dramatici.
1923 - 1924 - Activează în cadrul Grupării teatrale „Atelier” și predă cursul de „Istoria Costumului și Decorului”.
1924 - Director de scenă la Teatrul Popular București. Montează piese la Teatrele Naționale din Craiova și Cernăuți.
1927 - 1929 - Director general al Teatrului Național din Cernăuți, perioadă în care a montat 41 de premiere și reluări. Aici a creat primul teatru românesc de păpuși și marionete și a deschis un ciclu de audiții muzicale însoțite de conferințe.
1929 - 1933 - Regizor la Teatrul „Regina Maria”.
1933 - 1938 - Se dedică în exclusivitate scrisului.
1934 - Inspector delegat cu organizarea teatrului sătesc.
1937 - Participă la Paris cu machete de decoruri de teatru, ceea ce i-a adus conferirea Legiunii de onoare din partea guvernului francez.
1938 - Director al Teatrului Muncitoresc „Muncă și Voie Bună”, devenit „Luptă și lumină”, apoi „Muncă și lumină”.
1939 - Trece la Teatrul din Sărindar.
1943 - Director al Oficiului Național Cinematografic (O. N. C.).
1944 - Demisionează din postul de director al Teatrului „Muncă și Voie Bună” și se angajează regizor la Sala „Comedia” a Teatrului Național bucureștean.
1943 - 1944 - Profesor suplinitor la catedra de „Dicțiune, dramă și comedie” a Conservatorului din București.
Opera
Piesele sale alternează între tabloul idilic care face să dispară contradicțiile realității și drama sumbră, cu referire de critică socială, cu final ce alunecă spre tragic. Pentru tematică se refugiază în lumea burgheză, sătească, viața pitorească, sau în liniștea târgului patriarhal. Victor Ion Popa a considerat că piesele sale au nevoie de cultivarea tradiției patriarhale, respectiv de combaterea arivismului și a prostiei.
Creația dramaturgică
Din variata sa creație dramaturgică se desprind câteva lucrări care relevă preocuparea pentru dramă și pentru comedia sentimentală:
Ciuta, București, 1922;
Păpușa cu piciorul rupt, București, 1926;
Pufușor și Mustăcioară, București, 1926;
Mușcata din fereastră, București, 1930;
Shakespeare în infern, București, 1932;
Vicleimul, cu un desen de Lena Constante, București, 1934;
Acord familiar, București, 1935;
Cuiul lui Pepelea, București, 1935;
Piese într-un singur act legate de lumea satului: Încercarea, București, 1936; Plata birului. Deșteapta pământului. Cățelul sau așa ceva... - cu desenele Lenei Constante și ale autorului, Nu-i pentru cine se pregătește. Eu tac, tu taci, el tace...ea vorbește, București, 1934-1937;
Mironosițele, București, 1938;
Take, Ianke și Cadâr, București, 1938;
Veverița, 1940-1941
''Zece milioane, 1940-1941
Cantonament buclucaș, București, 1942;
Romane
Floare de oțel, București, 1930;
Velerim și Veler Doamne, București, 1933;
A fost odată un război, București, 1936;
Sfîrlează cu fofează, București 1936;
Maistorașul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu, I-III, București, 1939;
Volume de nuvele
Povestiri cu prunci și cu moșnegi (1936)
Ghicește-mi în cafea Mic roman, urmat de alte mici romane și de alte mai mici pur și simplu, București, 1938;
Bătaia, București, 1942;
Ediții postume
Cântecele mele... Postume, Editura Boema, București, 1946;
Teatru, ediție îngrijită de Ștefan Cristea, prefață de Sanda Radian, București, 1958;
Velerim și Veler Doamne. Floare de oțel, București, 1958;
Scrieri despre teatru, ediție îngrijită de Vicu Mândra și Sorin Popa, prefață de Radu Beligan, București, 1969;
Ghicește-mi în cafea, ediție îngrijită de Cornel Simionescu, prefață de N.I. Popa, București, 1972;
Un om îndurerat, ediție îngrijită și prefață de Sorin Popa, București, 1973;
Mic îndreptar de teatru, ediție îngrijită și postfață de Virgil Petrovici, București, 1977;
Mușcata din fereastră, ediție îngrijită și prefață de Valeriu Râpeanu, București, 1984;
Velerim și Veler Doamne. Floare de oțel, ediție îngrijită de Ion Neață, Timișoara, 1985.
Traduceri
G.B. Shaw, Profesiunea d-nei Warren, București, 1926;
P.I. Jouve, Spitalul, București;
Rudyard Kipling, Marinarii fără teamă, București
Lev Tolstoi, Viața mea. Povestirea unei țărănci din Rusia, București;
Oscar Wilde, Crima lordului Arthur Saville, București.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Timp Liber
Foto | Duminică la Focșani - se lansează documentarul despre Ilie Năstase, în prezența echipei
De același autor
