VIDEO Astăzi despre: Victor Iliu | Regizorul filmului „La Moara cu noroc”, aflat pe locul 7 în clasamentul ”Top 10 cele mai bune filme românești din toate timpurile” realizat în 2008 de 40 critici de film
Victor Iliu (n. 24 noiembrie 1912, Sibiu – d. 4 septembrie 1968, Roma, Italia), regizorul clasicei ecranizări Moara cu noroc, una dintre primele pelicule românești nominalizate la marele premiu Palme d’Or din cadrul Festivalului de Film de la Cannes din 1957, a fost mai întâi critic și teoretician de film
Lucian Pintilie spunea despre Victor Iliu că este „cea mai înaltă instanță intelectuală a noastră, a cineaștilor, prima noastră conștiință estetică”, transfigurată, prin noblețea și strălucirea ei, într-o „conștiință criteriu”.
Premiera filmului „La Moara cu noroc” la cinematograful bucureștean „Patria”, în 26 ianuarie 1957 – a avut caracter de eveniment, operatorii studioului „Al.Sahia” au filmat festivitatea premierei și, după o developare rapidă la Laboratorul „Floreasca”, au prezentat, la sfârșitul proiecției, imaginile impresionate cu două ore în urmă, în care spectatorii din sală s-au regăsit pe ecran. Pe genericul filmului figurau multe nume rezonante, de „viitor” pentru filmul românesc: alături de Victor Iliu și Ovidiu Gologan, îi aflăm pe compozitorul Paul Constantinescu, pe scenariștii Alexandru Struțeanu și Titus Popovici, pe scenografii Nicolae Teodoru și Filip Dumitriu, pe autoarea costumelor Florina Tomescu, pe regizorul secund Liviu Ciulei și pe operatorul secund Ștefan Horvath, în timp ce distrubuția cuprindea , pe lângă Constantin Codrescu, Ioana Bulcă și Geo Barton, pe Colea Răutu (Pintea), Marietta Rareș (Bătrâna), Gh.Ghițulescu (Răuț), Benedict Dabija (Buză Ruptă), I.Atanasiu-Atlas (Săilă Bouarul), Willy Ronea (Comisarul), Valeria Gagialov (Doamna în doliu), Sandu Sticlaru (Morți), Aurel Cioranu (Lae).
Filmul reprezenta adaptarea pentru ecran a nuvelei omonime scrise de Ioan Slavici. El era de asemenea debutul în lungmetraj al apreciatului director de imagine Ovidiu Gologan şi îi avea în distribuţie pe Constantin Codrescu, Geo Barton şi Colea Răutu. Era al patrulea lungmetraj realizat de Victor Iliu şi penultimul
Ștefan Mihăilescu-Brăila, Ion Caramitru și Gheorghe Dinică au debutat în lung metrajul, Comoara din Vadul Vechi, al marelui regizor cu care timpul nu a mai avut răbdare, o boală nemiloasă răpunându-l în plină maturitate artistică.
Victor Iliu s-a născut la 24 noiembrie 1912, în Sibiu, România (atunci Hermannstadt, Austro-Ungaria ) și a absolvit Academia Comercială din București. Începând cu anul 1936 s-a remarcat prin publicistica despre film. Din 1941 a lucrat ca asistent operator și asistent de regie, iar între anii 1944 și 1948 a ocupat funcțiile de consilier tehnic, redactor și regizor al jurnalului de actualități, în cadrul Oficiului Național al Cinematografiei. Între 1946-1947 a urmat un stagiu de specializare la Moscova, cu marele regizor și teoretician de film Serghei Eisenstein
Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, regizorului Victor Iliu i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.
Ca regizor
Anul 1848 (1948) - documentar, scurtmetraj
Scrisoarea lui Ion Marin către Scînteia (1949) - documentar, scurtmetraj
În sat la noi (1951)
Mitrea Cocor (1952)
O scrisoare pierdută (1954)
La moara cu noroc (1955)
Comoara din Vadul Vechi (1964)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Victor Iliu și Moara cu noroc
Evenimentul artistic de vârf al deceniului șase rămâne filmul lui Victor Iliu Moara cu noroc (cum ne-am obișnuit să-i spunem), La Moara cu noroc (cum scrie pe generic). La filmul său de căpătâi, regizorul a ajuns după experiența unor filme documentare (printre care Scrisoarea lui ion Marin către „Scânteia”), după primele pelicule de ficțiune inspirate de realități ale timpului (În sat la noi, Mitrea Cocor), după „intermezzo”-ul unui film-spectacol (O scrisoare pierdută), după întâlnirea cu operatorul-artist Ovidiu Gologan și după ce, cu zece ani în urmă, în timpul unei specializări la Moscova, învățase cinematograf direct de la Eisenstein. Toate aceste „elemente” l-au ajutat pe regizor să abordeze cu ambiții artistice superioare primul său lung metraj de ficțiune realizat de unul singur (celelalte fuseseră semnate în colaborare), o ecranizare, de fapt, a unei nuvele de Ion Slavici – scenarizată de Alexandru Struțeanu și Titus Popovici. Și ar mai fi un „element”, poate cel mai important, care a facilitat drumul spre capodoperă: Victor Iliu a adus cu sine gravitatea, tenacitatea, hotărârea și gospodăreasca meticulozitate a țăranului ardelean, pe care l-a moștenit și l-a asimilat din moși-strămoși, în spațiul de taină și de spiritualitate al Mărginimii Sibiului. Cu un dezvoltat simț al epicului, dar și cu uneltele poetului, Victor Iliu s-a apropiat de nuvela lui Slavici ca un bun cunoscător al Ardealului ce era, ecranul consemnând cu fidelitate comuniunea spirituală dintre literat și cineast: drama lui Slavici și-a dezvăluit implicațiile social-istorice-etice, psihologice, filosofice, estetice, într-o sinteză prielnică ecranului, portretele realiste ale filmului păstrându-și, peste decenii, vigoarea. S-ar putea vorbi pe larg, desigur, despre stilul acestui film „clasic” și „modern” deopotrivă. Despre atmosfera „de epocă”, „de mediu”, „de timp”, cu tensiunile lor psihologice, conflictuale, morale. Despre elementele unei originale poetici audio-vizuale. Despre corespondențele cinematografice ale mitologiei naționale. Despre dinamismul confruntărilor umane pe care multe din filmele ulterioare îl pot invidia. Despre fotogenia peisajului și despre calitățile picturale ale imaginii lui Ovidiu Gologan, în care albul e strălucitor, parcă arde, iar negrul e dens, compact. Cât despre actori...Geo Barton, în rolul lui Lică Sămădău, este o prezență cinematografică pregnantă, în măsură să direcționeze destinul celorlalte personaje. Victor Iliu o descoperea atunci pe Ioana Bulcă (interpreta Anei), un mare talent cinematografic, pe care filmele românești nu s-au priceput, în continuare, să-l valorifice, decât rar și parțial. În sfârșit, Constantin Codrescu, în rolul cârciumarului Ghiță, a „echilibrat” conflictele umane, cu o prezență marcantă. Pe genericul filmului figurau multe nume rezonante, de „viitor” pentru filmul românesc: alături de Victor Iliu și Ovidiu Gologan, îi aflăm pe compozitorul Paul Constantinescu, pe scenariștii Alexandru Struțeanu și Titus Popovici, pe scenografii Nicolae Teodoru și Filip Dumitriu, pe autoarea costumelor Florina Tomescu, pe regizorul secund Liviu Ciulei și pe operatorul secund Ștefan Horvath, în timp ce distrubuția cuprindea , pe lângă Constantin Codrescu, Ioana Bulcă și Geo Barton, pe Colea Răutu (Pintea), Marietta Rareș (Bătrâna), Gh.Ghițulescu (Răuț), Benedict Dabija (Buză Ruptă), I.Atanasiu-Atlas (Săilă Bouarul), Willy Ronea (Comisarul), Valeria Gagialov (Doamna în doliu), Sandu Sticlaru (Morți), Aurel Cioranu (Lae)... Premiera filmului – la cinematograful bucureștean „Patria”, în 26 ianuarie 1957 – a avut caracter de eveniment, operatorii studioului „Al.Sahia” au filmat festivitatea premierei și, după o developare rapidă la Laboratorul „Floreasca”, au prezentat, la sfârșitul proiecției, imaginile impresionate cu două ore în urmă, în care spectatorii din sală s-au regăsit pe ecran. Victor Iliu avea să mai realizeze un singur lung metraj, Comoara din Vadul Vechi (cu premiera în 2 noiembrie 1964), un film în care prelua discursul tragic din Moara cu noroc, adaptându-l altor realități sociale, acțiunea fiind situată în anii postbelici, terifianții ani de secetă care au urmat urgiei războiului, într-n cătun uitat de oameni și de Dumnezeu. Dincolo de cei trei debutanți de excepție ai filmului, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Ion Caramitru și Gheorghe Dinică în roluri-cheie, dincolo de trama propriuzisă, Comoara din Vadul Vechi impune – ca și Moara cu noroc – prin rafinamentul plastic, prin subtilitățile de limbaj. Regăsim pomul uscat de la margine de hotar, bătut de vânturi, care străjuia și împrejurimile „morii cu noroc”. Secvența aratului, spartul bolovanilor (cu pieile cailor, răpuși de încrâncenarea demențială, puse la uscat) sau „războiul” cu ciorile sunt doar câteva dintre momentele de virtuozitate ale peliculei, semne ale neînduplecatei „voințe de stil” a regizoruluji Victor Iliu. Din păcate, peste numai patru ani, o boală necruțătoare a încheiat prematur – la numai 56 de ani – viața celui care, în acei ani, a fost (cum a spus-o Lucian Pintilie) „cea mai înaltă instanță intelectuală a noastră, a cineaștilor, prima noastră conștiință estetică”, transfigurată, prin noblețea și strălucirea ei, într-o „conștiință criteriu”.
autor: Călin Căliman
In 2008, Cristina Corciovescu, presedintele Asociatiei
Criticilor de Film, a avut initiativa realizarii unui Top 10 cu cele mai
bune filme romanesti realizate din 1912 si pana azi, top bazat pe
voturile criticilor romani de film. Au votat 40 de critici, s-a facut
topul - cu nemultumiri inevitabile, iar filmele cu pricina au fost
prezentate in 2008 la cinema Studio din Bucuresti. Acum, topul apare si
sub forma unei carti scoase de Editura Polirom si care se va lansa in 1
iulie, ora 18, la Sala de lectura a Teatrului Act.
Cum
era de asteptat, pe prima pozitie a topului se afla "Reconstituirea", de
Lucian Pintilie. Adunand toate filmele din fiecare top 10 al fiecaruia
dintre cei 40 de critici care au votat, a reiesit o lista de 59 de
titluri. Dintre acestea s-au decantat in final zece, intr-un clasament
care pe unii i-a suparat, iar altora li s-a parut cat de cat
reprezentativ. Iata cum arata intregul clasament:
1. "Reconstituirea" (1970), de Lucian Pintilie
2. "Padurea spanzuratilor" (1965) de Liviu Ciulei
3. "Moartea domnului Lazarescu" (2005) de Cristi Puiu
4. "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" (2007) de Cristian Mungiu
5. "Secvente" (1982) de Alexandru Tatos
6. "Nunta de piatra" (1973) de Mircea Veroiu si Dan Pita
7. "La Moara cu noroc" (1956) de Victor Iliu
8. "A fost sau n-a fost?" (2006) de Corneliu Porumboiu
9. "Proba de microfon" (1980) de Mircea Daneliuc
10. "Croaziera" (1981) de Mircea Daneliuc
.hotnews.ro
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
