Timp Liber

Astăzi despre: povestitorul minunat al copilăriei noastre, ajuns scriitor după ce a fost răspopit şi nevasta l-a părăsit pentru un călugăr: Ion Creangă - unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii române

Ziarul de Vrancea
30 dec 2022 5437 vizualizări

Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humuleștii Noi, Neamț, România – d. 31 decembrie 1889, Iași, România) a fost un scriitor, dascăl și diacon român. Figură principală a literaturii române din secolul al XIX-lea, este cunoscut pentru autobiografia Amintiri din copilărie, precum și pentru nuvelele și povestirile sale. Principala contribuție a lui Creangă la literatura fantastică și pentru copii include narațiuni structurate în jurul unor protagoniști eponimi (Ivan Turbincă, Dănilă Prepeleac, Stan Pățitul), precum și basme ce pictează tabloul valorilor autohtone (Povestea porcului, Capra cu trei iezi, Soacra cu trei nurori, Punguța cu doi bani, Fata babei și fata moșneagului). Considerate pe scară largă drept capodopere ale limbii și umorului românesc, scrierile sale ocupă o poziție de mijloc între o culegere din surse folclorice și o contribuție originală la un realism literar de inspirație rurală.

La 12 ianuarie 1860, începe calvarul vieţii de diacon, acesta fiind momentul în care socrul său, preotul Ioan Grigoriu, încearcă să-l sugrume. Despre acest moment, Creangă avea să noteze: „12 zile ale lunii ianuarie, orele bătute unul după 12 noaptea, au venit şi stăpânul casăi, aflându-mă eu dormind, pe când toată suflarea să odihneşte, lângă a me soţie; fără să ştiu când au intrat în casă, s-au repezit şi mi-au pus unghiile în gât (ghiarale), de a mă sugruma cu totul ! …”.

O zi mai târziu, Creangă scrie o jalbă adresată Mitropolitului, însă nu i se face dreptate, ba dimpotrivă, este arestat şi închis în beciurile Mitropoliei.

Într-o zi de duminică, pe 10 august 1871, diaconul Ion Creangă apare la slujbă tuns şi cu pălărie, acest moment fiind începutul unui lung şir de necazuri pentru el. Este convocat de mai multe ori în faţa Consistoriului Mitropoliei, dar nu se prezintă, este oprit din lucrarea diaconiei, şi, în cele din urmă este judecat în lipsă, inclusiv pentru faptele din anul 1868, iar verdictul Consistoriului suna astfel: „Diaconul Ioan, pentru că au mers la teatru şi apoi la cercetare au cutezat a susţine că nu au greşit, ci încă s-a silit a argumenta că acolo au găsit moralul dumnezeiesc; pentru că au slobozit cu puşca asupra bisericii; pentru că după aceea nici trăieşte cu soţia sa şi încă s-au tuns părul, să fie oprit de lucrarea diaconiei pentru totdeauna”.Era în anul 1872, când Creangă pierde calitatea de cleric, este destituit şi din învăţământ şi este dat afară şi din casa din curtea Mănăstirii Golia în care locuise încă din anul 1866.O va cunoaşte pe Tinca Vartic, nepoata diaconul Vartic, alături de care îşi va petrece tot restul vieţii, mutându-se în Ţicăul Iaşului, într-o „bojdeucă de căsuţă”, situată pe o ulicioară dosnică, „plină de noroi cînd sînt ploi mari şi îndelungate zise şi putrede iar la secetă gemea colbul pe dînsa.”Fiind exclus din rândul clerului, are voie să divorţeze, astfel că în februarie 1873 înaintează Tribunalului cererea de desfacere a căsătoriei, iar în septembrie se pronunţă divorţul lui Creangă de soţia sa, Ileana , „pentru abandonarea domiciliului de şase ani de zile, care se consideră cea mai mare insultă conform art. 212 Cod Civil şi pentru alte insulte tot atât de grave”. Martorii declaraseră că, în anul 1867, Creangă merge la Neamţ şi soţia sa ramasă în Iaşi „a abuzat de încrederea soţului său”.Anul 1880 este plin de evenimente în viaţa marelui povestitor, perioadă în care începe să scrie „Amintiri din copilărie”, cu care a atins apogeul creaţiei sale, la doar cinci ani de la debutul său în „Convorbiri literare”. Tot atunci devine membru în Consiliul Instrucţiunii, însă apar şi primele semnele serioase ale îmbolnăvirii de epilepsie.(descopera.ro)

Alături de I.L.Caragiale, Ioan Slavici și Mihai Eminescu, Ion Creangă este considerat unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii române.

Biografie

Data nașterii lui Ion Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837.[8] O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu.[9]

Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919.[10]

Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri din copilărie. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern ("tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde continuă școala.[9] În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola.[9]

S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri:

    „Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire.”

Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-și atestatul, revine în satul natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinți din Iași, devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859).

Listă de autori de limbă română

Scriitori după genuri abordate

Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)

Poeți - Eseiști

Nuveliști - Proză scurtă

Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin.

În 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași.

După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este exclus definitiv din rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului.) Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell îl destituie și din postul de institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale școlare, între care și un „Abecedar” (1868).

În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegând o locuință în mahalaua Țicău (bojdeuca).

În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.

Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle.

Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. Este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.

Basme

Portretul lui Ion Creangă pe o marcă poștală, cu valoarea nominală de 2,20 lei moldovenești din Republica Moldova.

În primul volum postum sunt publicate basmele. Culese din gura poporului de către un povestitor care însuși crescuse în mijlocul lumii din sate, ele au un farmec deosebit, au expresiuni, construcții și gândiri ciudate care se vor personifica în Ivan Turbincă. În aceasta din urmă regăsim tema din Toderică, povestirea lui Costache Negruzzi. Aici Dumnezeu blagoslovește turbinca lui Ivan ca să intre într-însa cine o vrea Ivan și fără voia lui să nu poată ieși.

A doua categorie de lucrări a lui Creangă o formează anecdotele, povestiri cu dezvoltări lungi, cu o intrigă bine condusă și cu subiecte cel mai adesea din istoria contemporană lui. În "Cinci pâini" aflăm o satiră la adresa judecătorilor și avocaților, pe care îi numește "ciorogari, porecliți și apărători"; această povestire demonstreză că, pe lângă umor, Creangă se pricepea și la matematică. În două povestiri de acest tip aflăm despre o persoană istorică interesantă. Ion Roată, unul dintre deputații țărani în divanul ad-hoc. Cea intitulată "Ion Roată și Unirea" Arhivat în 30 august 2006, la Wayback Machine. este o glumă cu multă finețe satirică la adresa stratului conducător al țării, care nu voiește a recunoaște drepturile țărănimii.

Pe când se discutau punctele programului partidului unionist prin toate cercurile sociale din Moldova, mai mulți boieri, membri ai partidului, cheamă pe deputații țărani ca să le explice programa și în special chestiunea „Unirii”. Toți țăranii păreau convinși de argumentele boierilor afară de Moș Ion Roată.

În cele din urmă unul din boieri îl invită să ridice singur o piatră mare ce se afla în grădină. Neputând s-o facă singur, Roată e ajutat de ceilalți țărani. "Acum ai înțeles", întreabă boierul. Roată răspunde: Am înțeles așa, că până acum noi țăranii am dus fiecare câte o piatră mai mare sau mai mică pe umere, însă acum suntem chemați a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe umerele noastre.

Prima parte a operei lui Creangă o formează precum am vazut, mai mult reproducerea producțiunilor poporane. Ne-am înșela însă dacă l-am socoti ca un culegător de folclor: trebuie să-l privim ca pe unul ce a trăit la țară, a supt oarecum sucul acestei literaturi poporane și apoi a dat drum liber fanteziei sale. De aceea basmele și poveștile lui, deși înfățișează în mod admirabil spiritul poporului de la țară, pun însă în evidență însușirile lui literare proprii.

O altă față, mai puțin cunoscută, a lui Creangă este cea a poveștilor licențioase: Povestea poveștilor.

Amintiri din copilărie

Amintirile din copilărie reprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă. Acestea i-au stabilit reputația de mare prozator. Într-adevăr, alcătuirea meșteșugită a frazei, în care se vede totuși tonul poporan, - scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o putere de expresie deosebită, vivacitatea narațiunii și sinceritatea cu care povestește cele mai intime detalii ale vieții lui de copil, toate acestea fac din opera lui Creangă una din cele mai însemnate opere ale literaturii române.

 

Opera

 

Povești

    Capra cu trei iezi (1875)

    Dănilă Prepeleac (1876)

    Fata babei și fata moșneagului (1877)

    Făt Frumos, fiul iepei (1877)

    Povestea lui Harap-Alb (1877)

    Ivan Turbincă (1878)

    Povestea lui Ionică cel prost (1877)

    Povestea lui Stan-Pățitul (1877)

    Povestea porcului (1876)

    Povestea poveștilor (1877-1878)

    Povestea unui om leneș (1878)

    Punguța cu doi bani (1875)

    Soacra cu trei nurori (1875)

Povestiri

    Acul și barosul (1874)

    Cinci pâini (1883)

    Inul și cămeșa (1874)

    Ion Roată și Cuza-Vodă (1882)

    Moș Ion Roată și Unirea (1880)

    Păcală (1880)

    Prostia omenească (1874)

  Ursul păcălit de vulpe (1880)

 

Nuvele

    Moș Nichifor Coțcariul (1877)

    Popa Duhul (1879)

Romane autobiografice

    Amintiri din copilărie (1879)

    Fragment de autobiografie

Scrisori

Scrisori de familie

    Către Gheorghe Creangă

    Către Zaheiul Creangă

    Către Ecaterina Vartic

    Către Elena Creangă-Chiței

Scrisori către prieteni

    Către Mihai Eminescu

    Către Vasile Conta

    Către Alexandru C. Cuza

    Către Nicolae Gane

    Către Mihail Kogălniceanu

    Către Titu Maiorescu

    Către Iacob Negruzzi

    Către Ioan Slavici

    Către Victor Zaharovschi

Basmul ține de ciclul încercărilor grele, în care eroul trebuie să îndeplinească isprăvi extraordinare a căror realizare devine posibilă cu ajutorul unor însoțitori năzdrăvani sau al unor animale recunoscătoare.

Urmași

Ion Creangă a avut un băiat, Constantin. Acesta (fost ofițer de carieră) avea să se căsătorească (1886) cu Olga Pătru, fiica unui comerciant din Brăila. Cei doi au avut patru copii, Laetitia, Horia, Silvia si Ion (Ionel). Cei doi nepoți ai lui Creangă, Horia Creangă și Ion Creangă, aveau sa devină arhitecți renumiți ai perioadei interbelice.

Traduceri în limbi străine

Traduceri în limba franceză

    Ion Creangă, Oeuvres choisies: Souvenirs d'enfance, Contes, Récits, traduction des Contes et des Récits par Elena Vianu, illustrations par A. Demian, Editions „Le Livre”, Bucarest, 1955

    Ion Creangă, Opere - Œuvres, Editura Meridiane, București, 1963, Editions «Meridiane», Bucarest, 1963, Ediție, prefață și glosar de George Călinescu, traduceri de Yves Augé (Souvenirs d'enfance) și Elena Vianu (Contes); traducerile au fost îngrijite de Simone Roland.

        reeditare: Ion Creangă, Opere. Œuvres. Traducere de Yves Augé și Elena Vianu, București, Meridiane, 1965.

Note

    ^ documente.bcucluj.ro: Revista Luceafărul, anul 9, nr. 1, 1909, pag. 4

    ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

    ^ Gigabyte

    ^ a b c d Ion Creanga, Babelio, accesat în 9 octombrie 2017

    ^ a b Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

    ^ http://www.istoria.md/articol/554/Ion_Creang%C4%83,_biografie Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

    ^ Marii clasici, Opere literare

    ^ "Sunt născut la 1 martie 1837 în satul din Humulești, județul Neamțului, Plasa de Sus, din părinți români: Ștefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulești și soția sa Smaranda, născută David Creangă, din satul Pipirig, județul Neamțului...

    ^ a b c d Boris Crăciun, Istoria ilustrată a literaturii române.

    ^ Biografia lui Ion Creangă pe ici.ro

    ^ http://www.ici.ro/romania/ro/cultura/l_creanga.html scurtă biografie

    ^ Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, Ed. Junimea, 1976, p. 154

    ^ Horia Creangă - crezul simplității at cotidianul.ro

Bibliografie

    G. Călinescu, Istoria literaturii române dela origini până în prezent de [...], București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1941

        G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Ediție și prefață de Al. Piru, Editura Minerva, București - 1982.

    George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Prefața de Eugen Simion, Editura pentru literatură, București, 1966

    George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Editura Minerva, București, 1972.

    George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Colecția „Biblioteca Eminescu". Editura Eminescu, București, 1975.

    Mircea A. Diaconu - Ion Creangă - Nonconformism și gratuitate, Editura Dacia, Colecția Discobolul, 2002, 204 p. ISBN 973-35-1510-8

    Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, Editura Junimea, 1976

    Mircea Moț, Ion Creangă și impactul cu cititorul, Editura Paralela 45

    Dan Grădinaru, Creangă. Monografie, Editura Allfa, 2002

    Ion Creangă, "Opere. Ediție critică", coord. Daniel Corbu, Editura Princeps Edit, Iași, 2006

Lectură suplimentară

    Dan Grădinaru - Creangă, monografie, Editura Alfa, 2002 (v. și comentarii despre această lucrare în: Luminița Marcu, „O monografie spectaculoasă” Arhivat în 2 noiembrie 2010, la Wayback Machine., România literară, nr. 21, 2002)

    Mircea A. Diaconu - Ion Creangă - Nonconformism și gratuitate, Editura Dacia, Colecția Discobolul, 2002, 204 p. ISBN 973-35-1510-8

    George Călinescu- Viața lui Ion Creangă, 1938

    G. I. Tohăneanu, Stilul artistic al lui Ion Creangă, Editura științifică, București, 1969.

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ion Creangă

    Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C

Wikisursă

    Biografia lui Creangă Arhivat în 26 august 2019, la Wayback Machine.

    Muzeul Memorial Ion Creangă Arhivat în 15 august 2006, la Wayback Machine.

    Ion Creangă, un preot ieșit din comun, 30 august 2012, Cristina Diac, Adevărul - articol Historia Arhivat în 24 august 2014, la Wayback Machine.

    Spatiul viral al geniului: o camera si un ceardac, 22 decembrie 2005, Adrian Parvu, Jurnalul Național

    121 de ani de la moartea lui Ion Creangă, 31 decembrie 2010, Amos News

    Valori ale culturii naționale: Ion Creangă:128 de ani de la moarte, 31 decembrie 2009, Amos News

    Adevăruri de altădată:Călinescu despre Creangă, 13 mai 2009, Adevărul (Articol apărut în „Adevărul literar și artistic“, în anul 1938)

    Cum s-a făcut dreptate diaconului Ion Creangă Arhivat în 20 martie 2015, la Wayback Machine., 15 iunie 2008, Ștefan Mărculeț, Ziarul Lumina

    Cum arata bojdeuca lui Creanga? (Fotografii)

Lucrări de Ion Creangă

Memorii     

    Amintiri din copilărie (1879) Fragment de autobiografie

Nuvele     

    Moș Nichifor Coțcariul (1877) Popa Duhul (1879)

Povești     

    Capra cu trei iezi (1875) Dănilă Prepeleac (1876) Fata babei și fata moșneagului (1877) Făt Frumos, fiul iepei (1877) Povestea lui Harap-Alb (1877) Ivan Turbincă (1878) Povestea lui Ionică cel prost (1877) Povestea lui Stan-Pățitul (1877) Povestea porcului (1876) Povestea poveștilor (1877-1878) Povestea unui om leneș (1878) Punguța cu doi bani (1875) Soacra cu trei nurori (1875)

Povestiri     

    Acul și barosul (1874) Cinci pâini (1883) Inul și cămeșa (1874) Ion Roată și Cuza-Vodă (1882) Moș Ion Roată și Unirea (1880) Păcală (1880) Prostia omenească (1874) Ursul păcălit de vulpe (1880)

Manuale     

    Metodă nouă de scriere și cetire (1868, colaborare)

Ecranizări     

    De-aș fi... Harap Alb (1965) Amintiri din copilărie (1965) Pupăza din tei (s, 1965) Se caută un paznic (1967) Capra cu trei iezi (s, a, 1968) Prostia omenească (s, 1968) Dănilă Prepeleac (s, a, 1971) Povestea dragostei (1977) Mama (1977) Rămășagul (1985) Pupăza din tei (1986) Tusea și junghiul (1992) Dănilă Prepeleac (1996) Ivan Turbincă (1996) Harap Alb (a, 2005) Capra cu trei iezi (s, 2019)

Control de autoritate    

    BIBSYS: 90507408 BNE: XX897356 BNF: cb120346418 (data) GND: 118677268 ISNI: 0000 0001 1585 818X LCCN: n80030595 LNB: 000038828 MusicBrainz: a5f80769-23f5-4daa-9fdd-dfe0b110e6c3 NKC: jn20011211196 NLA: 35718973 NSK: 000006516 SELIBR: 182924 SUDOC: 028528255 VIAF: 2486527 WorldCat Identities (via VIAF): 2486527

Categorii:

    Nașteri în 1837Nașteri pe 1 martieDecese în 1889Decese pe 31 decembrieIon CreangăScriitori români de literatură pentru copiiAutori de manuale româniÎnmormântări la Cimitirul Eternitatea din IașiPovestitori româniScriitori români de literatură fantasticăEponime ale localităților din RomâniaAutobiografi români


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.