Astăzi despre: Unul dintre cei mai mari actori de teatru şi film ai României: Amza Pellea - Un artist total: de la tragedie la comedie, de la lacrimă la hohot de râs. Un creator de personaje, dând viață unor eroi de excepție în situații de excepție
Amza Pellea (n. 7 aprilie 1931 în Băilești, Dolj - d. 12 decembrie 1983, București) a fost un actor român de teatru și film. A fost creatorul și interpretul personajului Nea Mărin, care i-a relevat atât de bine disponibilitățile pentru comedie; totodată, a interpretat unele dintre cele mai strălucite figuri ale istoriei românilor, precum Decebal sau Mihai Viteazul.
Astăzi îl evocăm pe unul dintre cei mai mari actori ai României, Amza Pellea – un titan al teatrului și filmului, un artist capabil să treacă de la eroismul monumental al lui Mihai Viteazul la umorul inegalabil al lui Nea Mărin. La 12 decembrie se împlinesc 42 de ani de la dispariția lui, dar moștenirea sa artistică rămâne vie în inimile tuturor românilor.
Un actor născut pentru a face istorie
Amza Pellea s-a născut pe 7 aprilie 1931 în Băilești, Dolj, într-o familie numeroasă și plină de vervă oltenească, care avea să-i influențeze definitiv stilul artistic. A devenit rapid unul dintre marile repere ale scenei românești, fiind actor la Teatrul Național Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie și Teatrul Național București, unde a interpretat roluri memorabile.
Cariera lui a inclus personaje istorice impresionante – Decebal, Mihai Viteazul, Vlad Țepeș, Voievodul Basarab, dar și roluri contemporane sau din repertoriul universal, de la Hamlet la personaje cehoviene sau creații românești moderne
Un artist total: de la tragedie la comedie, de la lacrimă la hohot de râs
Pentru publicul larg, Amza Pellea rămâne de neuitat prin două direcții artistice uriașe:
1. Eroul istoric
În „Mihai Viteazul”, „Dacii”, „Columna”, „Răscoala” sau „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte”, Amza Pellea a redefinit modul în care românii percep trecutul lor. Privirea dârză, forța interioară și magnetismul său scenic au făcut din el „domnitorul perfect”.
2. Nea Mărin – alter ego-ul care a cucerit o țară
Născut din poveștile copilăriei și din hazul autentic oltenesc, personajul Nea Mărin a ajuns un fenomen național.
„Vorbește iute fiindcă vrea să-și ajungă vorbele din urmă”, glumea actorul despre ticurile celebre ale personajului.
„Nea Mărin miliardar”, filmat în doar 32 de zile, a avut peste 20 de milioane de spectatori, depășind chiar și succesul „Mihai Viteazul”.
Amza Pellea a creat un univers: Veta, Mărin, rudele, prietenii, toți inspirați din Băilești. A fost primul actor român care a demonstrat că autenticitatea poate deveni patrimoniu național.
Un om cald, apropiat de public: „Mânca și plângea, mânca și plângea!”
Colegi precum Draga Olteanu Matei, Stela Popescu, Rodica Mandache, Marcel Iureș au povestit, de-a lungul anilor, despre omul blând și spiritual pe care-l iubea o țară întreagă.
Stela Popescu își amintea un borș de pește la Corabia, în care Amza a pus „cinci ardei iuți tocați pe șervețel”, mâncând „cu lacrimi în barba de plăcere și usturime”.
Marcel Iureș povestea cum Amza, director al Teatrului din Craiova, l-a încurajat să dea la actorie cu celebra replică:
„Cin’ te ține, mă? Te țin eu să nu te faci actor?
Un premiu internațional și un loc în istoria filmului românesc
În 1977, Amza Pellea a câștigat Premiul pentru Cel Mai Bun Actor la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, pentru rolul din „Osânda”. A fost una dintre cele mai importante recunoașteri ale cinematografiei românești de până atunci.
Director de teatru, profesor, mentor
Pe lângă rolurile sale, Amza Pellea a fost director al Teatrului Național din Craiova (1973–1974) și profesor la IATC, influențând generații întregi de actori.
Fiica sa, actrița Oana Pellea, îi duce astăzi mai departe numele cu demnitate și sensibilitate.
Ultimii ani și moștenirea lăsată României
Amza Pellea a murit pe 12 decembrie 1983, la doar 52 de ani, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.
De atunci și până astăzi, imaginea lui rămâne un reper cultural al României moderne:
Un actor complet, un oltean inegalabil, un creator de personaje care vor trăi cât trăiește limba română.
Pe scena craioveană realizează, în perioada stagiaturii de trei ani (1957-1959), nu mai puțin de 14 roluri, între care Jack Worthing (Ce înseamnă să fii onest de Oscar Wilde), Vedernikov (Ani de pribegie de Aleksei Arbuzov), Vladică Ilarion (Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu), Comandantul vasului (Tragedia optimistă de Vsevolod Visnevski), Bepe (Galcevile din Chioggia de Carlo Goldoni), Horatio (Hamlet de Shakespeare), Colonelul Dobre (Ecaterina Teodoroiu de Nicolae Tăutu), Otto Katz (Soldatul Svejk de Jaroslav Hašek), Esteban (Fântâna turmelor de Lope de Vega).
Pe scena Teatrului de Comedie creează alte personaje, printre care Brettschneider (Svejk în al doilea război mondial de Brecht- 1962), Pietro (Umbra de E. Svart- 1963), Manole (Somnoroasa aventură de Teodor Mazilu- 1964), Subcomisarul (Capul de rățoi de G. Ciprian- 1966), Platonov(Un Hamlet de provincie de Cehov- 1967), Voievodul Basarab (Croitorii cei mari din Valahia de Al. T. Popescu- 1969), Noah (Arca bunei speranțe de I.D. Sîrbu- 1970), Hrisanide (Interesul general de Aurel Baranga- 1972), Hickok (Buffalo Bill și indienii de A. Kopit- 1973),"inginerul" din Nic Nic.
Pe scena Teatrului Național din București dă viață lui Petre Dinoiu (Comoara din deal de Corneliu Marcu- 1977) și lui Vlad Țepeș (A treia țeapă de Marin Sorescu - 1979).
Ultimul rol creat la teatru îl readuce pe scena Teatrului de Comedie, realizând - în regia lui Gheorghe Harag - personajul bătrânului moșier Muromski în Procesul de Suhovo-Kobilin - 1983.
Amza Pellea a interpretat atât personaje istorice (Vladica Hariton din Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu, Voievodul Basarab din Croitorii cei mari din Valahia de Al. Popescu, rolurile din Tudor, Răscoala, Haiducii, Dacii, Columna, Mihai Viteazul), cât și personaje contemporane (Ailincii din Secunda 58 de Dorel Dorian, Manole din Somnoroasa aventură de T.Mazilu), dar și personaje din repertoriul clasic universal (Esteban din Fântâna turmelor de Calderon, Horațiu din Hamlet, Platonov din Un Hamlet de provincie de Cehov).
Rămas probabil în conștiința publicului prin rolul domnitorului din Mihai Viteazul și prin Nea Mărin, reușește în Atunci i-am condamnat pe toți la moarte să atingă ambele personaje. Umilul, și câteodată veselul Ipu recapătă, în finalul filmului, figura dârză și tragică a soldatului țăran din primul război.
A câștigat în 1977 premiul de interpretare masculină, cel mai bun actor, la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, pentru rolul său excepțional (Manolache Preda) din filmul Osânda, unde a jucat alături de Gheorghe Dinică și Ernest Maftei, într-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu după "Velerim și Veler Doamne" de Victor Ion Popa.
Între 22 martie 1973 și 24 septembrie 1974 a fost director al Teatrului Național Craiova.
A fost căsătorit timp de 25 de ani din 1958 până la moartea sa în 1983 cu Domnica Mihaela din familia Policrat din Craiova.Este tatăl actriței Oana Pellea.
A decedat în data de 12 decembrie 1983 la București în vârstă de 52 de ani. Este înmormântat la cimitirul Bellu.
Fundația Enciclopedică „Amza Pellea” a realizat un film documentar numit „Douăzeci de ani fără Amza”.[1]
Filmografie:
Setea (1960)
Darclée (1961)
Celebrul 702 (1962)
Tudor (1963)
Pisica de mare (1964)
Camera albă (1965)
Neamul Șoimăreștilor (1965)
Răscoala (1965)
Haiducii (1966)
Dacii (1967)
Columna (1968)
Războiul domnițelor (1969)
Mihai Viteazul (1971)
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)
Puterea și adevărul (1972)
Săgeata căpitanului Ion (1972)
Ciprian Porumbescu (1973)
Ultimul cartuș (1973)
Aventurile lui Babușcă (1973)
Nemuritorii (1974)
Proprietarii (1974)
Un august în flăcări (1974)
Porțile albastre ale orașului (1974)
Un comisar acuză (1974)
Stejar – extremă urgență (1974)
Cantemir (1975)
Ulzana, căpetenia apașilor (1975)
Evadarea (1975)
Tată de duminică (1975)
Osînda (1976)
Lumina pe coline (1976)
Trei zile și trei nopți (1976)
Tufă de Veneția (1977)
Împușcături sub clar de lună (1977)
Accident (1977)
Das Verschollene Inka-Gold - Omul de aur - film TV (1978)
Eu, tu, și... Ovidiu (1978)
Pentru patrie (1978)
Melodii, melodii (1978)
Revanșa (1978)
Ecaterina Teodoroiu (1978)
Brațele Afroditei (1978)
Nea Mărin miliardar (1979)
Mihail, cîine de circ (1979)
Duios Anastasia trecea (1980)
Casa dintre câmpuri (1980)
Poarta de aur a incașilor (1981)
Șantaj (1981)
Spectacolul spectacolelor (1981)
Detașamentul „Concordia” (1981)
Ana și hoțul (1981)
Capcana mercenarilor (1981)
Rămân cu tine (1982)
Cucerirea Angliei (1982)
Imposibila iubire (1983)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Timp Liber
