Astăzi despre: Una dintre doamnele artelor frumoase românești. Educată, talentată, rafinată - Nina Arbore - artista din străvechiul neam Arbore
Tamara Nina Arbore (n. 8 octombrie 1889, Tecuci, România – d. 7 martie 1942, București, România) a fost o pictoriță și graficiană română, fiica lui Zamfir Ralli-Arbore și sora Ecaterinei Arbore. A făcut studii de specialitate la Paris în atelierul-școala al lui Henri Matisse, ultima promoți.
Nina Arbore își face studiile liceale în București, perioadă în care ia lecții de pictură de la Nicolae Vermont. În anul 1906 se înscrie și urmează cursurile Academiei de Pictură din Munchen. Acolo studiază cu expresioniștii germani Friedrich Fehr, Angelo Jank și Karl Schmidt-Rottluff. A urmat de asemenea cursurile profesorilor – creatori de referință în epocă, Wilhelm von Debschitz și Albert Weisgerber.
Își continuă studiile la Paris unde va face parte din ultima promoție a școlii-atelier a pictorului francez Henri Matisse[3]. Cu ocazia unei expoziții personale pe care o deschide la București în anul 1928, Nina Arbore le aduce acestor maeștrii numeroase elogii. Fiind la Paris, Nina Arbore ia contact cu boema pariziană precum și cu radicalismul și nihilismul avangardei. Cu experiența pe care a câștigat-o se întoarce la București în 1914 și se integrează grupurilor și asociațiunilor avangardiste reprezentate de Victor Brauner, Marcel Iancu, Aurel Jiquidi, Nicolae Tonitza, Milița Petrașcu și Dida Solomon-Callimachi. Artista are un succes enorm, fapt demonstrat de către colecționarul Alexandru Bogdan-Pitești care-i cumpără o mulțime de lucrări precum și de critici mari ai epocii care scriu despre ea și îi analizează cariera artistică (vezi Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Ștefan Nenițescu, Oscar Walter Ciseck). Aceștia descriu opera Ninei și influențele ei expresioniste, cubiste, orfiste, impresioniste, foviste, neobizantine și chiar apropieri de pictura din Quattrocento.
A fost o prezență constantă și agreabilă la Saloanele Oficiale ale vremii și la alte expoziții de grup, de răsunet în epocă: Arta română, Arta nouă, Grupul nostru, Expoziția de artă futuristă de la Roma, Expoziția Internațională de Arte Plastice de la Barcelona (unde Nina Arbore este distinsă cu Diploma de Onoare Clasa I-a în anul 1929).
Artista este foarte cunoscută și datorită gravurilor cu tematică socială și a desenelor sale foarte expresive cu care a ilustrat în perioada interbelică revistele „Adevărul literar și artistic” și „Cuvântul liber”. De asemenea multe dintre desenele sale au apărut și în revista „România muncitoare” precum și în alte publicații periodice.
Nina Arbore este cunoscută și pentru ornamentarea Bisericii Sf Imparati Constantin si Elena din Constanța prin executarea unei picturi murale de 2.000 m².
Între anii 1927–1930, participă la expozițiile Societății de Arte Frumoase din Basarabia. Figurează în numeroase cataloage de artă ale timpului.
În numărul din 31 octombrie 1937 al revistei Adevărul literar și artistic, corespondentul Tache Soroceanu consemna:
„...Nina Arbore a avut de la începuturile existenței ei pictoricești îndemn spre suprafețele largi de culoare și liniile simbolice. I s-a dat, în fine, posibilitatea să-și arate întreaga măsură a talentului ei de decoratoare, încredințându-i-se zugrăvirea bisericii Sf. Constantin și Elena din Constanța. ...Căci păstrând canoanele stilului bizantin, Nina Arbore a făcut operă de înnoitor, operă personală.”
Nina Arbore leagă o prietenie strânsă cu Cecilia Cuțescu-Storck și cu Olga Greceanu, toate trei formând așa zisul „Grup al celor trei doamne” care s-a dorit o contrapondere al „Grupului celor patru”, reprezentat de Oscar Han, Tonitza, Sirato și Ștefan Dimitrescu.În 1916, alături de Olga Greceanu și Cecilia Cuțescu-Storck, artista a înființat „Asociația femeilor pictore și sculptore”, asociație prin intermediul căreia se organizau expoziții care promovau numeroase femei ce au reușit să-și expună public lucrările în perioada interbelică. Asociația era patronată de către Casa Regală a României prin Regina Elisabeta și mai apoi de către Regina Maria.
După reînregistrarea societății artiștilor plastici din Basarabia – Societatea de Belle Arte din Basarabia – Nina Arbore conlucrează alături de August Baillayre, Vasile Cijevschi, George Petrașcu, Milița Petrașcu, Alexandru Plămădeală ș.a., la viața artistică de la Chișinău, simultan antrenează plasticieni originari din Basarabia în acțiuni de creație în alte centre culturale din România.
Cuvantul liber nr 43, 1934
A fost profesor în învățământul artistic, Academia Artelor Decorative, 1926-1927.
După punerea într-un con de umbră, de la finele anilor 1940 până la mijlocul anilor 1960, opera sa, treptat-treptat, este repusă
în circuitul cultural. Abordările semnate de criticul de artă Tudor Stavilă, dar, în mod deosebit, de Gheorghe Vida, care
a editat o primă monografie despre opera și activitatea Ninei Arbore – Gheorghe Vida. Nina Arbore[6]. [Monografie-album]. – Ch., Editura ARC. Maeștri basarabeni din secolul XX, 2004. –80 P. + il. – redau dimensiunea adevărată a ceea ce înseamnă și poate să însemne Nina Arbore în arta românească și în dezvoltarea culturii secolului al XX-lea.
Operele sale au fost incluse în multiple colecții publice: Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Colecțiilor de Artă București, Muzeul Municipiului București, Biblioteca Academiei Române etc.
Mottoul dupa care lucra: „Urăsc tot ce-i vulgar și insistent, caut măreție și seriozitate clasică”.
Debutează cu trei lucrări: Pălăria verde, Portret, Un bătrân, la Salonul Oficial al Artiștilor în Viață, București, 1912.
În pictură, îndeosebi în genul portretului si autoportretului, a contribuit, indubitabil, prin originalitate, prospețime și sonoritate cromatică, la sporirea patrimoniului artistic.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tamara Nina Arbore s-a născut la Tecuci, în 8 ianuarie 1889, fiind cea
mai mică dintre copiii Ecaterinei și a lui Zamfir-Ralli Arbore, om de
litere.
A făcut parte dintr-o veche familie boierească de origine
basarabeană, cu un arbore genealogic ce se duce până în veacul al
XV-lea, la Cristea Arbore, pârcălab (conducătorul unui ținut, în
perioada medievală) de Neamț.
„Neamul Arbore a dat Moldovei boieri de frunte, printre care figura
lui Luca Arbore, sfetnicul de încredere al lui Ştefan cel Mare, […]
tatăl ei, basarabeanul Zamfir Arbore, scriitorul şi gazetarul. Nina
Arbore este ultima urmaşă a acestor boieri neaoşi şi cu adevărat
moldoveni”, scria jurnalistul cultural Petre Comărnescu.
A avut din copilărie mediul necesar pentru a-și forma o educație
solidă. Studiile liceale le-a urmat la București, perioadă în care
devine tot mai pasionată de artă și, timp de doi ani, a făcut primele
studii în pictură în atelierul pictorului Nicolae Vermont.
A plecat apoi la München unde s-a înscris la Academia de Artă, în clasa profesorului Angelo Jank, specializat ca pictor în scene cu cai și călăreți. Academia de Artă din München a rămas în istorie ca instituția ce a influențat gusturile artistice și estetice, promovând o artă inovatoare. În paralel, a mers și la cursurile susținute de alți profesori, artiști cunoscuți în epocă.
A fost interesată și de gravură, a studiat diferite tehnici de pictură, printre care fresca, și a învățat grafică, în special ilustrația.
Din Germania a mers în Franța, la Paris, pentru a explora „tainele culorilor”. Și unde altundeva ar fi putut să le afle mai bine decât în atelierul lui Henri Matisse, cel pentru care creația era „bucuria de a trăi”. A fost, de altfel, în ultima promoție care a avut privilegiul de a învăța de la faimosul pictor francez. În atelierul lui Matisse s-a perfecționat o altă artistă din România, Milița Petrașcu.
Perioada de la Paris a conturat și influențat pregnant stilul Ninei Arbore, fiind o adeptă a inovațiilor lui Matisse.
După cum a mărturisit Nina Arbore într-un interviu apărut în 1927, a fost și model pentru pictorul francez, portret aflat în colecția comerciantului rus Sergei Shchukin, unul dintre patronii pictorului francez și un bun prieten al acestuia, care a achiziționat numeroase lucrări ale artistului francez.
Artist Nina Arbore | Stânga: Portretul tatălui meu, 1914–1917, ulei pe pânză, Colecția Muzeului Naţional de Artă al României | Dreapta: Portret de bărbat, 1925, ulei pe carton, Colecția Muzeului Naţional de Artă al României
În mijlocul efervescenței lumii artistice de la Parisul începutului de secol XX, Nina Arbore cunoaște, descoperă, încearcă diferite viziuni artistice până își definește propriul stil.
„Demersul creator al artistei se revendică din inovaţiile aduse de simbolism, expresionism şi fovism, pe care le aplică moderat, cerebral unei arte inspirate dintr-o constantă căutare a idealului formal”, scria Gheorghe Vida, în monografia dedicată artistei.
În 1912, la Salonul oficial al Artiștilor în Viață, deschis la București, Nina Arbore și-a făcut debutul cu trei lucrări, Pălăria verde, Portret, Un bătrân. După doi ani, și-a finalizat studiile în Franța și s-a stabilit în București.
Lucrările ei au început să fie prezente în mod constant în diferite galerii și expoziții de grup, în București și în alte orașe din Europa. Genul portretului capătă, la Nina Arbore, originalitate și prospețime. În pictura ei, florile apar constant.
Gheorghe Vida nota că „atitudinea artistei în faţa acestei teme este una contemplativă, păstrând totdeauna interesul pentru subiect, chiar şi atunci când florile par un pretext pentru un exerciţiu cromatic, aidoma lui Matisse”.
Nina Arbore, frescă, 1936–1938, biserica Sf. Împăraţi din Constanţa
Perioada interbelică este înfloritoare și pentru artele frumoase, unde își fac loc tot mai multe doamne. După zece ani, de la apariția asociației „Femeile pictore și sculptore”, fondate de Nina Arbore, Cecilia Cuțescu-Storck și Olga Greceanu, se înființează „Cercul artistic feminin”.
Numele Nina Arbore rămâne legat și de realizarea unor lucrări în câteva biserici. Ea este autoarea picturii murale de la biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena din Constanța, considerată cea mai valoroasă operă a ei, o frescă ce acoperă peste 2000 de metri pătrați.
Într-o prezentare făcută de artistul și criticul de artă Eduard Andrei, acesta nota că, în Arhivele din Constanța, este păstrat documentul prin care a fost aprobată oferta Ninei Arbore și unde sunt menționate și câteva indicații despre lucrare. Astfel, se spune că „pictura se va executa al fresco (pe proaspăt) pe fond de aur 14 carate. Brâiele de demarcaţie, precum şi hramul de la intrare se vor face din mozaic. Nimburile se vor face în relief, mărginite de un brâu de mozaic şi vor fi aurite cu aur lucios 32 carate. Toată lucrarea se va executa sub supravegherea artistică a arhitectului diriginte, pentru a nu fi discordanţă între arhitectură şi pictură”.
Nina Arbore alături de pictorii I. Filatief şi Victor Ivanov pe şantierul bisericii Sf. Împăraţi Constantin şi Elena din Constanţa, 1936. Fotografie din colecţia Tudor Stavilă
Nina Arbore alături de pictorii I. Filatief şi Victor Ivanov pe şantierul bisericii Sf. Împăraţi Constantin şi Elena din Constanţa, 1936. Fotografie din colecţia Tudor Stavilă
Despre frumusețea acestei lucrări, scria pictorul Tache Soroceanu în Adevărul literar și artistic, în 1937: „O operă de înnoitor, o operă personală […] spontană şi lucidă până în detalii […] Aş putea spune că blânda fiică a lui Zamfir Arbore, aşa de modestă totdeauna, aşteptând o zi a ei, a ajuns la cea mai mare izbândă: s’a găsit pe ea însăşi”.
Ea și Olga Greceanu au susținut și înființarea Sindicatului Artelor Frumoase. Tot împreună au deschis la New York o expoziție, lucrările lor fiind admirate și de Eleanor Roosevelt, soția președintelui american de atunci.
Nina Arbore a realizat și pictura din biserica sfântul Ilie Tesviteanul, din Sinaia.
Artist Nina Arbore | Stânga: Portret de femeie, 1927, ulei pe carton, Colecția Muzeului Naţional de Artă al României | Dreapta: Portret de femeie cu câine, 1932–1928 , ulei pe pânză, Colecția Muzeului Naţional de Artă al României | Sursa: Wikipedia, domeniu public
Artist Nina Arbore | Stânga: Portret de femeie, 1927, ulei pe carton, Colecția Muzeului Naţional de Artă al României | Dreapta: Portret de femeie cu câine, 1932–1928 , ulei pe pânză, Colecția Muzeului Naţional de Artă al României | Sursa: Wikipedia, domeniu public
Artista care avea ca deviză „urăsc tot ce-i vulgar și insistent, caut măreție și seriozitate clasică” nu a putut fi placul comuniștilor.
În perioada de la începutul instaurării comuniste, numele ei s-a dorit șters din galeria artiștilor de valoare. După multe decenii, picturile ei au ieșit din nou la lumină și iubitorii de artă le pot vedea azi la Muzeul Național de Artă al României, la Muzeul Colecțiilor de Artă din București și la Muzeul Municipiului București.
Nina Arbore s-a stins din viață în 7 martie 1942, la București (editiadedimineata.ro)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Timp Liber
A XIII-a ediție a Festivalul Folcloric, ”La Muchia Bradului”, are loc, duminică, 24 septembrie 2023, ora 12.00, în comuna Nereju
De același autor
