Timp Liber

VIDEO Astăzi despre: „simbolul frumuseţii naturale”, un „tezaur naţional“ în Italia natală: Sophia Loren - o artistă desăvârşită, un talent cinematografic materializat în adevărate capodopere, create alături de alţi monştri sacri ai filmului mondial

Ziarul de Vrancea
20 sep 2022 938 vizualizări

Sophia Loren, pe numele la naştere Sophia Villani Scicolone, s-a născut la 20 septembrie 1934, într-un cartier sărac din Roma. Tatăl ei, Riccardo Scicolone, a refuzat să se căsătorească cu mama ei, Romilda Villani, dar a permis Sophiei şi surorii sale mai mici, Maria, să preia numele lui. Sophia Loren, numele de scenă al Sofiei Villani Scicolone Ponti (n. 20 septembrie 1934, Roma, Italia) este o actriță italiană de film. un talent cinematografic remarcabil, materializat în adevărate capodopere, create alături de alţi monştri sacri ai filmului mondial – Frank Sinatra, Cary Grant, Mastroianni, Anthony Quinn, De Sica şi alţii. Pentru realizările sale cinematografice, Soophia Loren este considerată un „tezaur naţional“ în Italia natală..(radioromaniacultural.ro)

Fiică ilegitimă a inginerului Riccardo Scicolone și a profesoarei de pian Romilda Villani (1910–1991), Sofia s-a născut la Clinica Regina Margherita din Roma, Italia.[5][6] Nu după mult timp se mută împreună cu mama de la Roma la Pozzuoli, nu departe de orașul Napoli, loc unde își petrece copilăria și parte din adolescență în timpul războiului, în condiții economice precare.

La 15 ani a plecat la Roma în căutarea succesului, tot împreună cu mama sa care, în 1932, câștigase un concurs ca sosie a Gretei Garbo. A debutat în filmul Quo Vadis?. A participat la mai multe concursuri de frumusețe printre care și Miss Italia în 1950 (unde a câștigat titlul de Miss Eleganza, titlu creat special pentru ea).

A pozat pentru mai multe photonovels și a participat la mai multe filme în roluri marginale care puțin câte puțin o făceau să iasă în evidență, acestea fiind axate mai mult pe calitățile sale estetice. Într-un singur an au fost aproximativ 15 filme în genericul cărora ea a apărut atât cu numele de Sofia Scicolone cât și cu pseudonimul de Sofia Lazzaro.

Joacă în filmul lui Giovanni Roccardi, Africa sotto i mari (1953) unde tânăra Sofia îl întâlnește pe cel care va deveni apoi soțul său, producătorul Carlo Ponti, care a rămas impresionat de potențialul său și i-a oferit un contract pe șapte ani.

Cu Carlo Ponti s-a căsătorit de două ori, prima dată în septembrie 1957, dar, din moment ce, în acea perioadă, divorțul nu era legal în Italia și astfel cuplul risca să fie acuzat de concubinaj (Loren) și de bigamie (Ponti), cei doi au emigrat în Franța unde au devenit cetățeni francezi și Ponti a putut să divorțeze de soția lui, Giuliana Fiastri, și s-au căsătorit pe data de 9 aprilie 1966 la Sevres (Franța).

La început jucase în filme ca: Carosello napoletano (1953), L'oro di Napoli (1954) și La bella mugnaia (1955).

Apariția ei pe coperta celebrei reviste Life Magazine în 1955 marchează începutul carierei internaționale, datorită frumuseții sale (care nu a amenințat să umbrească aspectul artistic) precum și a talentului său înnăscut de actriță.

Începând cu 1956 interpretează și în limba engleză producțiile filmate în SUA.

În timp, se va afirma din ce în ce mai mult ca o adevărată diva a cinematografiei italiene în lume; definitiva consacrare ca actriță va veni cu Premiul Oscar câștigat în 1961 pentru interpretarea din filmul său simbol La ciociara de Vittorio De Sica într-un rol care fusese refuzat de Anna Magnani.

Împărțită între Italia și Hollywood, joacă în numeroase filme de succes alături de cele mai mari staruri mondiale, filme conduse de regizori ca: Vittorio De Sica, Mario Monicelli, Ettore Scola, Dino Risi, Mario Camerini, Charlie Chaplin, Sidney Lumet, George Cukor, Michael Curtiz, Anthony Mann și André Cayatte. Interpretează roluri în opt filme regizate de Vittorio De Sica, adeseori alături de actorul Marcello Mastroianni.

Nicio actriță italiană n-a ajuns vreodată la o asemenea popularitate internațională. Fericirii aduse de succesul profesional i se adaugă cea a maternității când se nasc cei doi fii Carlo Jr. în 1968 și Edoardo în 1973.

În 1982 în urma vechilor probleme cu fiscul italian, este acuzată de evaziune fiscală și închisă timp de 17 zile în penitenciarul din Caserta. Responsabilitatea evaziunii fiscale a fost atribuită apoi impresarului său, dar nu i-a fost ușor să remedieze proasta publicitate create în fața opiniei publice italiene.

În anii 80' s-a ocupat aproape numai de participarea la producții TV: Sophia: Her Own Story film autobiografic pentru televiziunea americană după romanul omonim, Madre coraggio (1986), Mamma Lucia și remake-ul filmului La ciociara (1988) de Dino Risi: singura excepție a fost filmul Qualcosa di biondo (1984) în care joacă alături de fiul său Edoardo.

În 1994 Robert Altman a dorit-o în distribuția filmului său Prêt à porter.

În anul următor a fost partenera lui Jack Lemmon și Walter Matthau în That's amore - Due improbabili seduttori, iar în 1997 a interpretat rolul de mamă a unui băiat evreu care voia să devină comunist, în filmul Soleil de Roger Hanin.

În 2002 a jucat în Cuori estranei, condus de fiul său Edoardo Ponti, iar în 2004 a jucat în filmul Peperoni ripieni e pesci în faccia de Lina Wertmulle. Dar cel mai mare succes îl va avea în serialul TV Francesca e Nunziata (2001)' iar în 2004 joacă alături de Sabrina Ferilli în La terra del ritorno.

În februarie 2007 iese filmul Saturno Contro de Ferzan Ozpetek, coloana sonoră a filmului fiind melodia Zoo be zoo be zoo interpretată de Sophia.

În februarie 2009, în noaptea decernării Oscarului, a înmânat lui Kate Winslet, râvnita statuetă la categoria Cea mai bună actriță în rol principal. În același an, după o absență destul de mare din lumea cinematografiei, este invitată de Rob Marshall pentru a o interpreta pe mama protagonistului în Nine, omagiu muzical 8½ de Fellini.

În 2010 se reîntoarce în lumina reflectoarelor și devine protagonista miniseriei La mia casa è piena di specchi , inspirată din cartea autobiografică a surorii sale Maria Silicone. Sophia o interpretează pe mama sa, Romilda.(Wikipedia)


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.