Astăzi despre: un general și politician român, ministru de război (în mai multe guverne) și membru de onoare al Academiei Române: Gheorghe Adrian - pașoptistul înrolat într-una din legiunile lui Avram Iancu
Gheorghe Adrian (Andreescu) (n. 1820 – d. 14 decembrie 1889, București, România) a fost un politician și general român, ministru de război (în mai multe guverne) și membru de onoare (din 1875) al Academiei Române.
Generalul Gheorghe Adrian a fost pașoptist, înrolat într-una din legiunile lui Avram Iancu (1848 - 1849), după care s-a refugiat în Țara Românească unde a fost integrat în Armata Română avansând până la gradul de general. A fost luat prizonier la 6 mai 1848 la Abrud, de trupele maghiare conduse de maiorul de milițiile lui Hatvani Imre.
A fost eliberat din captivitate la 10 mai 1848, după ce Abrudul a fost cucerit de milițiile românești.
În 1863 a fost dat afară din armată, dar s-a angajat din nou în aceasta în 1866.
Carieră militară
A fost comandant și profesor de artă militară la Școala Militară de Ofițeri din Iași, aghiotant domnesc, ministru de Război al Moldovei între 1859-1861, al Munteniei între 1860-1861 și al României între 1867-1868.
În perioada - 28 iulie 1860 - 16 aprilie 1861; 24 mai 1867 - 11 august 1868 a fost Ministrul Apărării Naționale în cadrul Principatelor Unite.
Teoretician militar, a scris câteva lucrări militare ca: Idee răpide despre resbelul de partizani, Instrucțiuni asupra servițiului de campanie și Manual de fortificațiunea pasageră (1853).
Generalul Gheorghe Adrian a fost căsătorit cu Elena Sturdza.
Casa sa din București
Ea a fost construită, între
1885-1889, de generalul George Adrian (1821-1889); proprietatea era
înscrisă pe numele soţiei sale, Elena Adrian, născută Sturdza. Casa
figurează, cu exact planul care s-a păstrat până astăzi, pe planul
Bucureştilor de la 1911. Deşi nu s-a găsit (încă) autorizaţia de
construire, se ştie că edificiul figurează pe o listă de pe la 1900 a
caselor construite de arhitectul Louis Pierre Blanc (arhitectul
clădirilor Ministerului Agriculturii, Facultăţii de Medicină, casei H.
Speyer şi al casei Take Ionescu etc.).Clădirea
prezintă o importanţă cu totul deosebită din punctul de vedere al
istoriei arhitecturii Capitalei, fiind una dintre rarele case
bucureştene păstrate din perioada de trecere de la stilul academist,
caracteristic celei de a doua jumătăţi a sec. XIX, la stilul naţional al
perioadei următoare, cunoscut şi sub numele de stil neo-românesc şi
ilustrat cu precădere de arhitecţii Ion Mincu, P. Smărăndescu, State
Baloşin, Arghir Culina etc. Arhitectul Louis Blanc a mai construit numai
una sau două case în stil naţional.
Note
^ a b MEMBRII ACADEMIEI ROMÂNE din 1866 până în prezent
^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – A
Vezi și
Lista membrilor Academiei Române
Predecesor:
general Nicolae Golescu Ministrul Apărării Naționale
Ministru de război
28 iulie 1860 – 17 aprilie 1861 Succesor:
colonel Istratie Sămășescu
Predecesor:
general Tobias Gherghely Ministrul Apărării Naționale
Ministru de război
24 mai 1867 – 11 august 1868 Succesor:
Ion C. Brătianu
(Wikipedia)
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
