Timp Liber

Astăzi despre: Un naiv într-o lume sordidă - Dinu Pillat, scriitorul condamnat la 25 de ani de închisoare - manuscrisul romanului „încriminator” la 50 „Așteptând ceasul de apoi” contura ideea că Mișcarea Legionară fusese alimentată de Uniunea Sovietică

Dinu Pillat (n. 19 noiembrie 1921, București, România – d. 6 decembrie 1975, București, România) a fost un scriitor, critic și istoric literar român.

Romanul „Aşteptând ceasul de apoi“ al lui Dinu Pillat a fost publicat abia acum cinci ani. Cum aşa? „Romanul a fost descoperit în 2010, în arhivele CNSAS. Tata a fost condamnat la 25 de ani, iar romanul său la 50 de ani. Manuscrisele sale au fost confiscate şi i s-a spus că au fost arse. A scăpat această copie care a fost descoperită cu totul întâmplător.”( Monica Pillat adevărul.ro)

Romanul nepublicat „Așteptând ceasul de apoi”, în care se contura ideea că Mișcarea Legionară nu fusese alimentată din Germania, ci din Uniunea Sovietică, e proba principală în dosar.  Dinu Pillat este condamnat la 25 de ani de închisoare, la 1 martie 1960. „Pedeapsa de 25 ani m.s. (muncă silnică) i-a fost dată pentru faptul că împreună cu alţii în perioada 1945-1958 a desfăşurat activitate de propagandă şi agitaţie pentru schimbarea ordinei sociale existente în stat atît în discuţiile purtate cu ocazia întrunirilor organizate clandestin cît şi prin scrierile cu conţinut contrarevoluţionar redactate de el şi Noica Constantin. De asemeni a redactat şi expediat în Occident unui serviciu de spionaj imperialist informaţii tendenţioase şi calomnioase cu privire la situaţia din R.P.R.”  El suferă de tuberculoză în momentul încarcerării. Iar boala avansează. În combinație cu torturile de la Jilava și Gherla, e un miracol că scriitorul reușește să-și ducă zilele pentru următorii cinci ani și patru luni. Primul arestat e Constantin Noica, pe 11 decembrie 1958. Ancheta a condus la constituirea dosarului unui grup/lot de intelectuali: grupul „Noica-Pillat”, alcătuit din 23 de inculpaţi. În noaptea de 25 spre 26 martie 1959 este arestat şi Dinu Pillat, iar anchetatorii hotărăsc să constituie „lotul Noica-Pillat”, din care mai fac parte Păstorel Teodoreanu, Vladimir Streinu, Arşavir Acterian, Marietta Sadova, Sergiu Al. George, Alexandru Paleologu, Simina Caracaş-Mezincescu, Barbu Slătineanu și Nicolae Steinhardt. În 1975 Dinu Pillat se stinge din viață plin de remușcări și regrete, dar cu credința că, pe lumea cealaltă își va regăsi linișitea și va putea scrie din nou, de această dată „într-o grădină cu flori”.(actualdecluj.ro)

În martie 2010, din arhiva CNSAS a fost recuperată dactilograma manuscrisului romanului „Așteptând ceasul de apoi”, cel mai reușit roman al lui Dinu Pillat, după propria-i apreciere, roman considerat pierdut, confiscat odată cu arestarea autorului în 1959 A doua zi, in 11 martie, editura Humanitas a si semnat contractul de editare, romanul apărând pe piață în decembrie 2010. Romanul a fost tradus în limba franceză, En attendant l'heure d'après, în 2013

 

 

 

 

Dinu Pillat a fost fiul poetului interbelic Ion Pillat și al pictoriței Maria Pillat și fratele Piei Pillat. În anii 1940, a fost unul dintre asistenții profesorului George Călinescu la catedra de istoria literaturii române, alături de Adrian Marino, Ovidiu Papadima, Valeriu Ciobanu și Alexandru Piru.

A fost arestat de regimul comunist în 1959, alături de Constantin Noica și un grup important de intelectuali, printre care Alexandru Paleologu, Arșavir Acterian, Nicolae Steinhardt. Ei au fost implicați în cunoscutul proces "Noica-Pillat". Dinu Pillat a trecut prin penitenciarele Jilava și Gherla (Wikipedia)

Studii

Dinu Pillat își susține doctoratul la 22 iunie 1947, cu două subiecte sugerate de George Călinescu: Contribuțiuni la biografia lui Ion Pillat și Romanul de senzație în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Doctoratul, chiar dacă fusese susținut exemplar, nu-l va ajuta cu nimic, postul său fiind comprimat la 15 octombrie 1947.

Activitate literară

Începe să scrie încă din liceu, colaborând la revista „Vlăstarul” a Colegiului National „Spiru Haret” din București cu diverse cronici literare și proze lirice. Această activitate se va contura mai târziu pe două direcții, aceea de critic și istoric literar și aceea de romancier. Gabriel Dimisianu își amintește de colaborarea lui la revista Gazeta Literară prin anii 1964-1965.[7] Apare în foileton în paginile revistei „Albatros", cu prima încercare de roman, Jurnalul unui adolescent.

În martie 2010, din arhiva CNSAS a fost recuperată dactilograma manuscrisului romanului „Așteptând ceasul de apoi”, cel mai reușit roman al lui Dinu Pillat, după propria-i apreciere, roman considerat pierdut, confiscat odată cu arestarea autorului în 1959 A doua zi, in 11 martie, editura Humanitas a si semnat contractul de editare, romanul apărând pe piață în decembrie 2010. Romanul a fost tradus în limba franceză, En attendant l'heure d'après, în 2013.

Cum l-au arestat pe Dinu Pillat? Cum aţi perceput acest moment, aţi înţeles ce se petrece de fapt?

Eram în casă, era noapte când au venit. E ciudat că eu nu am pus întrebări. Mi-am dat seama singură de ce se întâmplă. Nu auzisem discuţii în casă despre astfel de probleme, dar ştiam că îl urmărea Securitatea. Ştiam, de pildă, că nu aveam voie să vorbesc la şcoală despre drama de acasă, deşi probabil că profesorii ştiau. Se poate ca un copil să devină imediat matur şi să înţeleagă lucruri pe care nu le ştie. Drama a fost atât de cumplită în noaptea aceea, când am luat seama că ne-au răvăşit toată casa, ne-au percheziţionat! Tata s-a îmbrăcat, era foarte palid, mama i-a făcut un mic bagaj şi l-au luat. Cred că a fost cea mai tristă zi din viaţa mea de până acum. De fapt, nu tristă! E un cuvânt prea slab. Nici nu ştiu dacă există vreun nume pentru ce-am simţit eu atunci.

V-au spus ceva când l-au luat?

Ştiam că este arestat, dar nu am ştiut unde l-au dus. Ulterior, a fost chemată mama la închisoarea Malmaison din Bucureşti. Acolo era ţinut. Au avut loc multe interogatorii cumplite. Sub tortură... 50 de interogatorii sub bătăi, ore şi ore de umilinţă. Timp de un an!

Cât a stat în închisoare aţi reuşit să ţineţi legătura cu el, poate prin canale informale?

Nu, deloc. Tatei i s-a spus că mama a divorţat, că eu şi mama lui am murit. Au făcut şi acest fel de tortură spirituală, psihică.

Ce acuzaţii i s-au adus?

În romanul acesta, „Aşteptând ceasul de apoi“, face o analiză lucidă şi obiectivă, chiar critică, a fenomenului legionar. Imagina o soartă fictivă a unor personaje tinere care cad în capcana extremismului. Şi ei au zis, a!, scrie despre legionari, atunci e legionar. Acum, cine citeşte cartea vede că era nevinovat. A fost un pretext. Pe de altă parte, venea dintr-o familie care trebuia distrusă: era nepotul Brătienilor şi era fiul lui Ion Pillat, fost moşier, înainte de a fi poet.

A fost şicanat mult timp de comunişti, dar a bănuit vreo clipă că va fi arestat?

Întâi a fost dat afară de la Universitate, unde era asistentul lui George Călinescu. A ajuns pontator la o fabrică de praf de sânge. În 1957, a fost chemat la institutul făcut între timp de Călinescu, care fusese şi el înlăturat, dar făcuse un compromis cu regimul pentru a putea înfiinţa acest institut. Totuşi, când s-a primit ordin ca tata să fie arestat, a vorbit pe hol, ca să-l audă toată lumea, cum se dezice de Dinu Pillat.

George Călinescu?

Călinescu. Deşi ţinea la el, erau apropiaţi, îi fusese profesor şi mentor. A fost o trădare impusă de regim. Tata a venit consternat acasă şi i-a povestit mamei ce s-a întâmplat, cum l-a acuzat Călinescu în şedinţă că e reacţionar, că are idei duşmănoase. Mama şi-a dat atunci seama că nu va mai dura mult până va fi arestat.

Aţi crescut într-o casă mereu plină de scriitori. S-a schimbat ceva după eliberarea tatălui?

Da, era tot timpul casa deschisă pentru ei. Din păcate, asta s-a întors împotriva lor, pentru că Dinu Pillat a fost urmărit şi toţi cei care-l vizitau au fost târâţi în procesul lotului Noica-Pillat. Când s-au întors, au fost nevoiţi să promită că nu se vor mai vedea. Dar au continuat să ţină legătura, iar tata a trăit ca un om liber, fără să ştie că era în continuare supravegheat. Mama îi mai spunea: „Nu mai vorbi la telefon lucrurile astea!“. Tata nu înţelegea de ce noi eram atât de timorate. Zicea: „Eu am fost cel arestat, eu am suferit în detenţie şi eu sunt liber. Iar voi vă purtaţi de parcă voi aţi fi fost închise!“. Nu am înţeles atunci de ce spunea asta.

Cum vă explicaţi acum?

După atâţia ani, am găsit răspunsul. În închisoare, aceşti oameni erau liberi. În sensul că nu li se putea întâmpla nimic mai mult decât deja li se întâmplase. Nu mai aveau de ce să se teamă. În schimb, noi eram afară, noi eram în continuare supravegheaţi. Afară era un alt tip de închisoare. Eu cu mama şi bunicile mele am fost nişte supravieţuitoare. Ni s-a indus încetul cu încetul spaima teribilă că cineva te poate turna la Securitate. Mă gândesc numai la faptul că, după ce tata a fost arestat, eram ca nişte paria. De frică, prietenii noştri treceau pe trotuarul celălalt când apăream de mână cu mama.(Monica Pillat adevărul.ro)

Viața personală

Dinu Pillat a cunoscut-o pe Cornelia (Nelli) Filipescu în 1941, pe vremea când erau studenți și colegi la Facultatea de Litere și Filosofie din București. Cu aceasta va avea o fiica, poeta Monica Pillat.

Între cei doi are loc una dintre cele mai impresionante povești de dragoste din cultura română, această poveste fiind reconstituită mai târziu, de către editura Humanitas, într-un volum de corespondență inedită, Biruința unei iubiri

Opera

    Așteptând ceasul de apoi,http://www.humanitas.ro/humanitas/a%C5%9Ftept%C3%A2nd-ceasul-de-apoi

    Jurnalul unui adolescent

    Tinerețe ciudată, 1943

    Moartea cotidiană, 1946

    O constelație a poeziei române moderne[1][nefuncțională]

    Ion Barbu[2][nefuncțională]

    Dostoievski în conștiința românească

    Mozaic istorico-literar. Secolul XX, editura Univers, 1971

    Itinerarii istorico-literare, Editura Minerva, București, 1978 (Wikipedia)

 

 

 

 

---