Astăzi despre: un artist al imaginii și al sensurilor, colaborator al postului de radio „Europa Liberă” cineastul Paul Barbăneagră - Discipol al lui Mircea Eliade, autor a numeroase filme documentare consacrate artei și culturii
Viitorul regizor,cineast, eseist şi colaborator al postului de radio “Europa Liberă” s-a născut în Isaccea, la 11 februarie 1929, în familia comerciantului Costachi Barbăneagră, în casa părintescă, existentă şi azi pe strada Nicolae Grigorescu, nr.7.Etapele şcolii primare şi gimnaziale (1935 -1943) sunt trecute în oraşul natal iar liceul de cultură generală “Vasile Alecsandri”, în Galaţi.
După studiile de medicină neterminate urmează Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L.Caragiale”, Bucureşti, secţia regie, devenind licenţiat în 1957.Între 1957 – 1964 lucrează la Studioul “Sahia” unde realizează cinci filme documentare, printre care cunoscuta peliculă “Nicolae Tonitza” şi obţine Premiul pentru cel mai bun documentar (1964).În acelaşi an participă la un festival de film la Tours (Franţa), cere azil politic şi se stabileşte la Paris, unde lucrează la Institutul d’Esthetique de pe lângă CNRS şi la Service de la Recherche al URTF, realizând pentru postul de televiziune “France 2”, trei filme despre artă şi tradiţie. Ele anunţau marele succes internaţional cu serialul “Arhitectură şi geografie sacră”, coproducţie a televiziunii “Fance 3” şi Cluny Te’le’ - Film, unde pelicula “Versailles, palatul – templu al Regelui Soare”, care constituie şi fundamentul seriei. Obţine Marele Premiu pentru scenariu la Festivalul Internaţional de Film (1976).
A mai realizat: “Mircea Eliade şi redescoperirea sacrului”, “Chateaubriand, desluşitor al istoriei”, “Zamfir sau rugăciunea sunetului”, “Reîntoarcerea în România”. Ultimul film în calitate de cineaist, “Sibiu - Hermannstadt”, a fost produs în 1999, împreună cu Dumitru Budrala.
Între alte distincţii de excepţie, amintim: Marele premiu pentru imagine la Festivalul Internaţional al Filmului de Artă (1980), Marea Medalie a Analizei Arhitecturale, decernată de Academia de Arhitectură Franceză (1989), Marele Premiu al Audiovizualului Francez pentru întreaga activitate (1990).
Volumul său “Arhitectură şi geografie sacră. Mircea Eliade şi redescoperirea sacrului” a fost publicat în limba română în 2000. În 2004 publică volumul “Simbolistica Parisului. Parisul sacru. Parisul mitic”.
Alături de Cristian Bădiliţă realizează volumul de interviuri “Întâlnirea cu sacrul” (şapte interviuri cu şi despre Mircea Eliade).
În 2009, la Paris, a primit “Meritul Cultural” decernat de Theodor Paleologu, Ministrul Culturii şi Cultelor.
Încă din anii studenţiei leagă o strânsă prietenie cu Ion Pisu şi Ion Caramitru.
Discipol al lui Mircea Eliade, Paul Barbăneagră rămâne în memoria noastră un ambasador peste timp.
Se stinge din viaţă la Paris pe 13 octombrie 2009.
isaccea.ro
