VIDEO Astăzi despre: Unul dintre cei mai iubiţi actori români: Ovidiu Iuliu Moldovan. Un actor cu o bogată activitate în film, radio, teatru, teatru radiofonic și televiziune. Adulat de spectatori, a murit singur și în uitare
Ovidiu Iuliu Moldovan (n. 1 ianuarie 1942, Vișinelu, Mureș, România – d. 12 martie 2008, București, România) a fost un actor român, cu o bogată activitate în film, radio, teatru, teatru radiofonic și televiziune.
Studii liceale: a absolvit Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Turda.
Studii superioare: a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București (promoția 1964), la clasa profesorilor Marțian Pop și Octavian Cotescu[5]. A debutat în teatru în 1965, cu rolul Mio, din piesa Pogoară iarna de Maxwell Anderson, pe scena Teatrului Național din Timișoara.(Wikipedia)
Viaţa marelui actor a fost marcată de pierderea prematură a tatălui, care a fost luat prizonier în război şi omorât de luptătorii lui Miklos Horthy (fost guvernator al Ungarieiîn timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când au fost deportări ale evreilor şi atrocităţi împotriva românilor). El a încercat toată viaţa să afle amănunte despre ceea ce s-a întâmplatcu părintele său, dar nu a reuşit. Din respect şi iubire faţă de el, actorul şi-aluat numele „Iuliu” (primul soţ al mamei actorului a fost Iuliu Moldovan).Moartea mamei sale, survenită în 1995, a sfâşiat inima actorului. După acest eveniment tragic, Ovidiu Moldovan a refuzat să mai joaceroluri în filme și a jucat numai în piese de teatru.
Iuliu Moldovan era foarte mândru că este român, mai ales din zona Ardealului şi şi-a păstrat accentul până în ultima zi a vieţii. Fratele său Mircea Moldovan povesteşte:
„Era o aniversare când mergeam la el, în Bucureşti.Avea un cerc de prieteni, printre care erau Dinică, Caramitru... Îi suna şi le zicea: «O vinit frăţioru' meu din Cluj cu palincă cu slănină.Haideţi repede!». Şi ei veneau şi petreceau. Lui Ovidiu Iuliu Moldovan îi plăcea la nebunie să urce pe scenă în spectacolele de teatru şi de poezie. Era ahtiat după Eminescu. Pelicula n-a iubit-o atât de mult!”(adevărul.ro)
Ultima apariţie scenică a lui Ovidiu Iuliu Moldovan, născut pe 1 ianuarie 1942, a fost alături de prietenii săi apropiaţi, actorii Valeria Seciu şi Ion Caramitru, pe 15 ianuarie 2008, de ziua lui Mihai Eminescu, într-un extraordinar recital de poezie, pe scena Naţionalului, teatrul căruia i-a fost devotat o viaţă întreagă. Actorul a murit două luni mai tâziu, pe 12 martie 2008.
Actorul Ovidiu Iuliu Moldovan şi-a ales cu grijă rolurile şi a jucat doar în filmele şi spectacolele celor mai mari regizori români. Înainte de Institutul de Teatru, a făcut doi ani de filosofie. A avut o inteligenţă nativă dublată de un studiu meticulos şi de o muncă sisifică. A sacrificat scenei şi filmului toată viaţa personală. Camarad adevărat, actor cu o nobleţe aparte, era foarte perfecţionist. Îşi pregătea cu o extraordinară meticulozitate toate rolurile, voind să scoată în evidenţă fiecare faţetă a personajului
Când avea 3 ani, tatăl lui, ofiţerul Iuliu Moldovan, implicat în faptele de la Oarba de Mureş, a dispărut în împrejurări ciudate în 1944. Mama şi-a luat fiul şi a pleacat la Turda să scape de primejdie. A fost lupta unei femei curajoase care a izbândit până la urmă.
Familia sa visa ca el să devină medic, însă, în ultimul an de liceu are loc o întâlnire care îi hotărăşte destinul. A văzut spectacolul după piesa „Domnişoara Nastasia” cu Tănase Cazimir, în rolul Vulpaşin, de 20 de ori. Atunci a hotărât să fie actor.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, promoţia 1964, la clasa profesorilor Pop Marţian şi Octavian Cotescu. A avut şansa unor colegi foarte talentaţi. Atât de talentaţi încât trecerea prin cei patru ani de studiu a fost ceva minunat. Furau unul de la altul farmec, bucurie, tot ce se putea. Fugeau în ajunul examenelor să se vadă unii pe alţii, acesta era trendul pe atunci: solidaritate de breaslă, iubire şi comuniune. A avut profesori cu vocaţie, cu carismă. Ei erau A. Pop Marţian, Jules Cazaban, Costache Antoniu, Beate Fredanov, Octavian Cotescu.
A înţeles că a fi actor însemna nu numai aplauze, luminile rampei, flori sau celebritate, însemna şi durere, singurătate, tristeţe, umilinţă, vulnerabilitate. În anul IV a avut producţia de licenţă „Cum vă place”, de Shakespeare. Era un an de cotitură în teatrul românesc şi ştacheta era foarte ridicată. Spectacolul era semnat Liviu Ciulei. Ovidiu Iuliu Moldovan a plecat la Timişoara cu Dora Cherteş şi Florina Cercel şi a strălucit. A revenit la Bucureşti datorită lui Radu Penciulescu. Acesta i-a oferit rolul lui Oswald în „Regele Lear”, de Shakespeare.(Loreta Popa)
Câteva pasaje dintr-un interviu acordat Ivonei Hristescu și consultat de Newsweek România
Datorită nu numai marelui tău talent, dar și fizicului tău (îmi amintesc că Mircea Veroiu, cel care te-a distribuit în majoritatea filmelor lui, obișnuia să spună despre tine că ai "un profil de medalie"), ai jucat multe "căpetenii". Și în teatru și în film. Ai întruchipat mulţi conducători de oști... Care ţi-a fost cel mai drag? (interviu din 2004)
- Greu de spus. Personajele astea mi-au fost dragi din diferite motive. Pe unele le-am iubit pentru că ele au reprezentat personalităţi emblematice pentru istoria Transilvaniei. Și când spun asta, mă gândesc la Horea - pe care l-am întruchipat în filmul lui Mircea Mureșan. Dar și la Avram Iancu - cel din piesa lui Lucian Blaga.
O lucrare de mare valoare pe care, spre lauda lui, neobositul Horea Popescu - un regizor oarecum dat deoparte pe nedrept din atenţia publica - avea să-l pună la Naţionalul bucureștean, cu mine în rolul titular. Și asta, după 40 de ani de la prima ei reprezentare pe scena! Mi-au plăcut și alţi "răzvrătiţi": Pantelimon din "Dreptate în lanţuri" - filmul lui Dan Piţa, mi-a plăcut și Alimandru, eroul atât de pitoresc din excepţionalul film al lui Veroiu, "Semnul Șarpelui" - realizat după o excelentă carte a lui Mircea Micu. Și mi-a mai plăcut, foarte tare, te asigur, și ""Burdea - revoluţionarul" - un personaj creat anume pentru mine de același Mircea Veroiu, în filmul lui - aș zice antologic - "Dincolo de pod"...
Hai să vorbim puţin, dragă Ovidiu, despre vocaţia ta pentru Poezie... Toata lumea e de acord că, alături de Ion Caramitru și de Adrian Pintea, tu ești unul dintre cei mai de seama interpreţi de Poezie din ţara noastră ...
- Relaţia mea cu Poezia datează încă din Institut... Împreuna cu Pino (Caramitru) și cu Vali Seciu am avut marele noroc de a-l avea ca profesor pe A. Pop Marţian, alături de alţi dascăli care demonstrau o "înălţime" intelectuală cum azi nu se mai prea găsește. A. Pop Marţian ne-a inoculat acest "cult pentru poezie". El ne-a trimis la Eminescu, la teatrul în versuri scris de Schiller, de Goethe, de Racine, de Corneille. El ne-a familiarizat cu ceea ce se cheamă metrică, ritmică, muzicalitate, incantaţie. El ne-a trimis în lumea magică a teatrului antic. Acestui excepţional profesor din tinereţe, acestui studiu aprofundat făcut la timp le datorez marile mele bucurii de mai târziu.
-..Adică din vremea când, împreuna cu Poldi Bălănuţă, cu Iosif Sava și cu Aurelian Octav Popa, "fugeaţi" de rigorile Capitalei, de cenzura de la "vârf" și însufleţeaţi "Nobila Provincie" cu trecereavoastră prin marile orașe ale ţării, prin centre culturale unde oamenii vă așteptau cu braţele deschise, pline de flori și cu inimile pline de dragoste!
Leopoldina Bălănuţă și cu tine spuneaţi Eminescu și Nichita și Blaga, Iosif Sava ţesea - în jurul vostru și al Poeziei - adevărate dantelării verbale, iar Aurelian Octav Popa vă însoţea cu muzica lui, ca un binevenit creator de atmosferă!
- Să știi că acest "fenomen" - mă refer la dragostea cu care eram întâmpinaţi peste tot de marele public, s-a repetat și mai târziu, după Revoluţie.
De vreo opt ani încoace, Valeria Seciu, Ion Caramitru și cu mine - însoţiţi de același nepreţuit Aurelian Octav Popa - am colindat ţara în sus și în jos, spunând Poezie... Iar publicul ne răspunde de fiecare dată cu aceeași dragoste, demonstrând o acută nevoie de sensibilitate poetică.
O mare bucurie pentru noi a fost și este prezenţa masivă a tineretului, a elevilor, a studenţilor la astfel de manifestări... Sunt creștin convins, cred în curcubee. Semnul curcubeului a fost interpretat încă din Vechiul Testament - așadar înaintea nașterii Mântuitorului. Da, cred în curcubee! Din câte știu, în câteva momente importante din istoria omenirii, acest semn s-a dovedit a fi unul aducător de bine.
Așadar cred, sunt convins chiar, că de-acum încolo, mai devreme sau mai târziu, ne va fi și nouă mai bine.
Vulgarizarea limbajului
”Am senzaţia vulgarizării limbii române în multe spectacole. O parte a publicului savurează pitorescul de mahala, golănismele, şi am văzut actori care cultivă acest gen de succes comercial. Firescul pe care-l urmăresc eu nu e firescului argoului”, recunoştea Ovidiu Iuliu Moldovan.
Întâlnirea cu Petre Țuțea
Pe când juca în „Caligula“, Moldovan l-a cunoscut pe filozoful Petre Ţuţea. Într-o seară de iarnă, fusese la spectacol cu scriitorul Marcel Petrişor într-o sală unde era la fel de frig ca afară; după aceea, s-au dus o parte dintre actori şi spectatori la restaurantul „Berlin“. Toate restaurantele se închideau după 23.00, iar odată ce i-au anunţat chelnerii că a sosit momentul să plece, au ieşit. Acolo, în ger, Ţuţea le-a ţinut patru ore un discurs lui Moldovan şi lui Marcel Petrişor despre filozofia lui Camus. Lui Moldovan nu i-a venit să creadă cât era de vioi, în ciuda bătrâneţii şi a bolii. S-au împrietenit.
Cariera de actor
Activitate teatrală
Teatrul Național Timișoara
Mio - Pogoară iarna de M. Anderson, regia Emil Reus
Paul - Dactilografii de Schisgall, regia Ianis Veakis
Alan Squeir - Pădurea împietrită de Sherwood, regia Constantin Anatol
Emilian - Romulus cel Mare de F. Durrenmatt, regia Constantin Anatol
Adam - Anotimpurile de Werker, regia Aureliu Manea
Sebastian - A 12-a noapte de W. Shakespeare
Teatrul Național București
Oswald - Regele Lear de William Shakespeare, regia Radu Penciulescu;
Ian - Prima zi de libertate de Leon Kruczkovski, regia Dan Nasta;
Thieste - Thieste de Seneca, regia Nicky Wolkz;
Thomas - Fundația de A. B. Vallejo, regia Horea Popescu;
Antonio - Furtuna de W. Shakespeare, regia Liviu Ciulei;
Caligula - Caligula de Albert Camus, regia Horea Popescu;
Malvolio - A 12-a noapte de W. Shakespeare, regia Anca Ovanez;
Despot - Despot Vodă de Vasile Alecsandri, regia Anca Ovanez;
Gelu Ruscanu - Jocul ielelor de Camil Petrescu, regia Sanda Manu;
Carson - Marea de E. Bond, regia Horea Popescu;
Baiazid - Moștenirea de T. Popovici, regia Horea Popescu;
Iason - Medeea de Seneca, regia Andrei Șerban;
Avram Iancu - Avram Iancu de Lucian Blaga, regia Horea Popescu;
Orsino - A 12-a noapte de W. Shakespeare, regia Andrei Șerban;
Lopahin - Livada de vișini de A. P. Cehov, regia Andrei Șerban;
Tamerlan - Tamerlan cel Mare de Christopher Marlowe, regia Victor Ioan Frunză;
Platonov - Platonov de A. P. Cehov, regia Ivan Helmer;
Penteu - Bacantele de Euripide, regia Mihai Maniuțiu;
Baronul - Azilul de noapte de M. Gorki, regia Ion Cojar și
Protasov - Cadavrul viu de L. Tolstoi, regia Gelu Colceag.
Filmografie
1973 - Despre o anume fericire, regia Mihai Constantinescu
1975 - Actorul și sălbaticii
1975 - Hyperion
1975 - Cercul magic
1975 - Concert din muzică de Bach (film TV)
1976 - Dincolo de pod
1976 - Ultimele zile ale verii
1976 - Misterul lui Herodot
1976 - Bunicul și doi delincvenți minori
1976 - Trei zile și trei nopți
1977 - Tufă de Veneția
1977 - Buzduganul cu trei peceți
1978 - Profetul, aurul și ardelenii
1978 - Avaria - Hristu
1979 - Între oglinzi paralele
1979 - Un om în loden
1979 - Cumpăna
1980 - Artista, dolarii și ardelenii
1980 - Bietul Ioanide
1981 - Pruncul, petrolul și ardelenii
1981 - Castelul din Carpați
1981 - Detașamentul „Concordia”
1981 - Duelul
1982 - Semnul șarpelui
1982 - Întîlnirea
1982 - Cucerirea Angliei
1983 - Viraj periculos
1983 - Misterele Bucureștilor
1983 - Acțiunea Zuzuc, regia Gheorghe Naghi
1984 - Un petic de cer
1984 - Vreau să știu de ce am aripi
1984 - Dreptate în lanțuri
1984 - Horea
1985 - Sosesc păsările călătoare
1985 - Masca de argint
1985 - Din prea multă dragoste
1987 - Punct... și de la capăt
1987 - Cuibul de viespi
1987 - Egreta de fildeș
1989 - Flori de gheață, regia Anghel Mira
1989 - Misiunea - serial TV, regia Virgil Calotescu
1992 - Krystallines nyhtes
1994 - Somnul insulei
1994 - Nopți de cristal, regia Tonia Marketaki (Grecia)
1996 - Craii de Curtea Veche
1996 - Crăciun însângerat, regia Claudio Nasso (producție Canada)
1999 - Anii tineretii noastre (1999) - povestitor
Activitate în televiziune:
Film
1975 - Un august în flăcări, regia Dan Pița, Radu Gabrea (13 episoade)
1984 - Nimeni nu moare, regia Constantin Chelba
1988 - Misiunea, regia Virgil Calotescu (13 episoade)
1995 - Ion și Adriana, regia Niky Wolkz (producator ZDF Berlin)
Horea, Cloșca și Crișan
Teatru TV
1973 - rolul Robespierre - Robespierre după R. Rolland;
1975 - rolul Alexander - Cei din urmă după M. Gorki, regia Radu Penciulescu;
1980 - rolul Gelu Ruscanu - Turnul de fildeș după C. Petrescu, regia Cornel Todea;
1983 - rolul Grig - Steaua fara nume de M. Sebastian, regia Eugen Todoran;
1984 - Hanul de la răscruce după Horia Lovinescu, regia Olimpia Arghir și
1985 - rolul Bălcescu - Băcescu după Octav Măgureanu, regia Letiția Popa.
Alte emisiuni TV
Peste 80 de emisiuni de poezie - recitaluri “Eminescu”
Teatru radiofonic
Peste 60 de roluri în piese de teatru radiofonic (regizori, Constantin Moruzan, Cristian Munteanu, Dan Puican, Leonard Popovici, ș.a.)
(Wikipedia)
