Timp Liber

Astăzi despre omul de litere căruia „viața i-a acordat onoarea nenorocirii” Mihail Sebastian - unul dintre cei mai importanți discipoli ai filosofului Nae Ionescu, renegat de evrei şi vânat de antisemiţi - mort în plină tinerețe creatoare intr-un accident

Ziarul de Vrancea
17 oct 2021 724 vizualizări

Mihail Sebastian (nume real: Iosif Mendel Hechter, alt pseudonim: Victor Mincu; n. 18 octombrie 1907 Brăila, România – d. 29 mai 1945, București, România) a fost un om de litere român, de origine evreu, care a scris romane, dramaturgie și critică literară. A fost de asemenea activ ca publicist, ținând printre altele și cronică muzicală.

Mihail Sebastian a murit pe 28 mai 1945 pe Bulevardul Elisabeta, intr-un accident care l-a ucis pe loc. Sebastian fusese la prânz la părinții săi și pleca spre Universitate, ca să țină studenților o lecție despre Balzac. Un camion, în mare viteză, l-a proiectat pe trotuar de pe carosabil, dar toți martorii oculari spun că el se afla nu pe carosabil, ci pe refugiul stației de tramvai. Mihail Sebastian a fost omorât. Motive ar fi fost destule. Scrisese o carte, „Vin rușii”; dar și discursul către țară, de pe 31 august, al Regelui tot el îl scrisese. Se simțea, dupa cum marturisea prietenilor, urmărit si hărțuit. Moartea lui în acea splendidă zi de mai va rămâne pentru totdeauna o taină. Iată ce scrie D.I. Suchianu despre acea zi, despre acel om, despre acea întâmplare! „Lui Mihail Sebastian viața i-a acordat onoarea nenorocirii! Accidentul a venit după un șir lung de mari necazuri: i-a ars casa de două ori, i s-a furat valiza unde avea unicul exemplar al unui roman pe care îl terminase și lucrase la el cinci ani... și atâtea altele!”

Mihail Sebastian a fost unul dintre cei mai importanți discipoli ai filosofului Nae Ionescu. Un scandal fulminant în epoca interbelică l-a cauzat prefața antisemită a lui Ionescu la romanul „De două mii de ani” prefață pe care Sebastian a publicat-o intactă. Deriva înspre extremismul de dreapta a generației sale și circumstanțele politice din timpul celui de-al Doilea Război Mondial l-au îndepărtat de maestrul său și de foștii săi prieteni. În această perioadă a ținut jurnal publicat abia în 1995. Acolo se dezvăluie intelectualul neliniştit, scriitorul care iubeşte literatura franceză, melomanul, îndrăgostitul fără leac de actriţa Leni Caler, actriţă evreică, faimoasă în epocă.

După moartea lui subită, posteritatea i-a fost asigurată în principal de piesele de teatru, până în 1996, când jurnalul, care rămăsese peste 60 de ani inedit, a fost tipărit pentru prima dată. Cartea a suscitat controverse aprinse în societatea românească, fiind contrară imaginii idealizante a elitei intelectuale interbelice.

Născut cu numele de Iosif Hechter într-o familie evreiască din Brăila, Mihail Sebastian face studii universitare de drept și filozofie la București. Are o tentativă de a-și da doctoratul în drept la Paris, soldată cu un eșec. Lucrează apoi ca secretar la o importantă casă de avocatură din epocă, fiind și avocat pledant. Descoperit de Nae Ionescu, președintele comisiei sale de bacalaureat, a fost invitat de acesta să colaboreze la revista Cuvântul, unde îl cunoaște pe Mircea Eliade, unul din viitorii săi prieteni. Prin legislația antisemită de la începutul anilor '40, i s-a interzis să mai funcționeze ca jurnalist și i se retrage și licența de avocat pledant, deși a avut curajul să pledeze în instanţă pentru Geo Bogza, acuzat de imoralitate pentru „Poemul invectivă", sau să-i sprijine prin articole pe Eliade, Arghezi, Aderca, toţi acuzaţi de... pornografie. Dar solidaritatea nu i-a fost întoarsă.. Reprezentarea pieselor sale a fost interzisă din cauza faptului că era evreu. „Jocul de-a vacanța este interzisă”, iar pentru a putea reprezenta piesa „Steaua fără nume” a folosit un al doilea pseudonim, Victor Mincu. Piesa „Ultima oră” s-a jucat după moartea lui Sebastian, la Teatrul Național București, sub direcția lui Zaharia Stancu.

Moare în plină tinerețe creatoare, lovit de un camion în 1945, la numai câteva luni după lovitura de stat de la 23 august 1944.

 

Cariera literară

A debutat în literatură în 1932 cu un volum foarte scurt, Fragmente dintr-un carnet găsit, apoi în același an a publicat un volum de nuvele, „Feme”i. A publicat mai multe romane, „Orașul cu salcâmi” (1935) (roman al adolescenței), „Accidentul” (1940) (roman de dragoste), influențate de Marcel Proust, Gustave Flaubert și de alți romancieri francezi. În anul 1934 publică un alt roman, „De două mii de ani” de această dată despre ce înseamnă să fii evreu în România. Cartea a căpătat o celebritate nedorită, mai ales în urma prefeței semnată de magistrul lui Sebastian și al generației Criterioniste, profesorul Nae Ionescu. Textul lui Nae Ionescu încerca să fundamenteze antisemitismul din perspectivă teologală, conchizând că evreii nu au nici o putință de salvare întrucât sunt evrei. La scurt timp va publica și „Cum am devenit huligan” în care adună articolele apărute în presă, care reprezintă un dosar al receptării operei sale. Procedeul foarte modern îl reia pe cel folosit de romancierul André Gide în romanul „Falsificatorii de bani” (Les Faux Monnayeurs).

Sebastian se impune în literatura română ca dramaturg cu piesele de teatru „Steaua fără nume”, „Jocul de-a vacanța”, „Ultima oră”. Piesa „Insula” a rămas neîncheiată.

Manuscrisul inițial al romanului Accidentul, cuprinzând cinci capitole, i-a fost furat lui Mihail Sebastian în Franța, iar autorul nu l-a mai găsit. A fost nevoit să-l rescrie de la zero.

Fenomenul receptării lui Sebastian a fost unul dintre cele mai spectaculoase, atât în timpul vieții scriitorului, cât și în posteritate. Scandalul generat de prefața lui Nae Ionescu la volumul „De două mii de ani” (1934) a făcut ca autorul, discret plasat până atunci pe scena literară, unde se impusese mai ales prin foiletoane critice, să ajungă brusc în centrul atenției. Capriciile istoriei nu l-au putut împiedica pe Sebastian să aibă succes și ca dramaturg, încă din timpul vieții. După moartea sa prematură în 1945, la nici 38 de ani, el rămâne în atenția publicului mai ales ca autor de teatru. Piesele i se joacă din când în când, dar tinerii îl ignoră. Atât criticul cât și romancierul din el intră în umbră pentru o jumătate de secol, până când, în 1996 (anul publicării Jurnalului său din perioada 1935-1944), se redeșteaptă interesul cititorilor pentru tot ce a scris Mihail Sebastian. Piesele sale Steaua fără nume, Ultima oră și Jocul de-a vacanța au fost chiar ecranizate, prima dintre ele transformându-se într-o coproducție româno-franceză (Mona, l'étoile sans nom [Mona, steaua fără nume]- 1967), în care rolul principal feminin a fost interpretat de Marina Vlady.

 

Jurnalul intim

Jurnalul său intim, ținut în anii unei sălbatice resurecții a antisemitismului, adică în perioada 1935-1944, a fost publicat postum, abia în 1996. Originalul a fost scos din țară prin curier diplomatic de fratele său mai mic, Andrei Benu Sebastian, și a ajuns la Ierusalim. În prezent originalul se găsește la Universitatea din Ierusalim, frații săi aflându-se în posesia unor copii fotografice. Harry From, regizor evreu din Romania care a trăit în SUA, a creat Fundația „Mihail Sebastian”. După mulți ani de insistență, a obținut cele 9 caiete de la familia lui Sebastian ( respectiv dna Beatrice Sebastian, văduva fratelui scriitorului, Beno) și a încheiat un contract între familie și Editura Humanitas. Leon Volovici, istoric și critic literar israelian originar din România, a prefațat ediția publicată la Editura Humanitas, cartea fiind un document de mare valoare istorică care documentează între altele, antisemitismul societății românești în anii războiului (care a dus la masacrarea a între 280.000 și 380.000 evrei cetățeni ai României și ai Ucrainei).[6] Între timp, Jurnalul a fost publicat și în Franța, SUA, Olanda, Cehia și de curând și în Germania și Suedia. Opera sa este pe cale de a fi (re)descoperită atât în țară cât și în străinătate. 2007 fiind anul centenarului nașterii lui Mihail Sebastian, în țara sa și în străinătate au fost publicate noi studii despre scriitor și creația sa.

În Germania Jurnalul a fost publicat sub numele Voller Entsetzen, aber nicht verzweifelt / Tagebücher 1935-1944 (Îngrozit, dar nu disperat/ Jurnal) și a apărut în editura Claassen Verlag, Berlin 2005. Pentru acest Jurnal, foarte recent, la 20 noiembrie 2006, lui Mihail Sebastian i s-a conferit postum la München importantul premiu de carte „Geschwister Scholl” pe anul 2006, premiu ce este conferit în fiecare an începând din 1985 de către Börsenverein des Deutschen Buchhandels (Asociația germană a librarilor). Premiul de 10.000 de euro a intrat în posesia celor două nepoate de frate ale scriitorului, Michelle și Dominique Hechter, care locuiesc în Franța și în Israel.

Evoluții controversate: studiul Martei Petreu

Un recent studiu al Martei Petreu, intitulat Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian, e susceptibil să modifice percepția asupra figurii morale a lui Sebastian în epocă

Sumarizat, cartea afirmă existența unui Sebastian până astăzi necunoscut, care, în prima sa tinerețe, mai exact în vremea colaborării la Cuvântul lui Nae Ionescu, ar fi avut clare simpatii de extremă dreapta și o orientare radical contrară celei cunoscute până acum de public din Jurnalul său.

Alături de mentorul său Nae Ionescu, afirmă autoarea, Sebastian a început prin a fi, în anii 1927-33, antidemocrat, antieuropean, împotriva parlamentarismului, adept al dictaturii, susținător al Anschluss-ului, profascist și admirator declarat al lui Mussolini. Citatele - masive - din numeroase articole semnate de Sebastian în presa vremii par să confirme afirmațiile. Dacă nu e foarte explicit că atitudinea „antiliberală” a lui Sebastian privea sistemul democrației liberale ca atare sau doar partidele omonime ale vremii, ori că admirația pentru „primul” Mussolini, pe atunci personaj mai degrabă de stânga, ar putea fi considerată „fascistă” în sensul pe care-l cuprinde astăzi cuvântul, cartea Martei Petreu repune totuși în discuție, cu sobrietate, argumente și documentație densă, rolul și raportarea lui Mihail Sebastian la epocă, într-o perioadă din trecutul acestuia care rămăsese în general necunoscută.

Studiul a provocat o surpriză redutabilă, reacțiile de uimire și dezamăgire în legătură cu Sebastian alternând cu protestele împotriva autoarei. Până acum, articolele polemice care au urmat în presa culturală (Dilema, Observator cultural, România literară, Cultura etc.) nu par a viza foarte limpede fondul sau teza centrală a cărții, ele reproșând totuși concluziile prea aspre, unele erori de apreciere și tonul general părtinitor.

Astfel, comparând unele pasaje citate de Marta Petreu și textul publicistic semnat de Mihail Sebastian, criticul literar Daniel Cristea-Enache observă că autoarea „a sărit peste pasajele, numeroase, care îi infirmă net teza «extremismului»; le-a rezumat pe altele într-un mod convenabil; și-a reluat cu insistență aceleași câteva fraze bine decupate de restul, pentru a obține un efect reprobator extins asupra întregii gazetării politice a lui Sebastian„, trăgând concluzia: „Cartea ei, cu premise false, analize improprii, rezumate tendențioase și răstălmăciri în toată regula, intră în speța malpraxisului critic” (vezi Idei în dialog, nr. 9/septembrie 2009, nr. 10/octombrie 2009[8]). În pasaje numeroase apărute în revista Tribuna (nr. 171/octombrie - 175/decembrie 2009), se reface cercetarea asupra textelor publicate de Mihail Sebastian în perioada interbelică și e subliniată orientarea democratică, antitotalitară a tânărului evreu. În concluzia sa, Laszlo Alexandru susține că „monografia Martei Petreu despre activitatea interbelică de ziarist a lui Mihail Sebastian reprezintă unul dintre cele mai scandaloase abuzuri din cercetarea literară română contemporană. Un gest descalificant profesional și incalificabil moral”.[9]

Alte luări de poziție critice au apreciat volumul, insistând asupra seriozității cercetării. Textele, consultabile, există și ele au fost scrise de Mihail Sebastian, dificultatea trecerii peste textele autorului însuși fiind de la sine evidentă. Ca distincție formală, reacțiile contra cărții au aparținut în general criticilor literari, iar cele pro, unor gânditori, eseiști, filozofi și antropologi familiarizați cu istoria ideilor politice (V. Tismăneanu, Andrei Cornea ș.a.).

Volumul a fost distins cu premiul „Cartea Anului 2009”, acordat de Asociația Revistelor, Imprimeriilor și Editurilor Literare (ARIEL) în 27 ianuarie 2010.

Opere publicate

Proză

    Fragmente dintr-un carnet găsit (1932)

    Femei, nuvele, 1932

    Orașul cu salcâmi (1935), roman

    Accidentul (1940), roman. A fost reeditat la Editura EST-Samuel Tastet Editeur, in 2001

    De două mii de ani. Texte, fapte, oameni (1935), roman, și Cum am devenit huligan, dosarul receptării sale

Piese de teatru

    Jocul de-a vacanța (1939)

    Steaua fără nume (1942)

    Ultima oră

    Insula - text neterminat, a scris doar primele două acte, cel de-al treilea fiind completat de prietenul său Mircea Ștefănescu. Piesa a avut premiera în 17 septembrie 1947, la Teatrul Municipal, în regia lui Mircea Șeptilici.[10]

Jurnal intim

Jurnal, 1935-1944, Text îngrijit de Gabriela Omăt. Prefață și note de Leon Volovici, București, Editura Humanitas, 1996;

Publicistică

    Corespondența lui Marcel Proust (1939)

    Cronici. eseuri. Memorial, ediție de Cornelia Ștefănescu, Editura Minerva, 1972

    Opere, vol. I, ediție de Cornelia Ștefănescu, Editura Minerva, 1990

    Jurnal de epocă. Publicistică

    Jurnal indirect, 2006, ediție de Teșu Solomovici

Vezi și

    Scriitori evrei interziși în România sub regimul Antonescu

    Afacerea Protar - ecranizare a piesei Ultima oră

Note

    ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

    ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

    ^ a b c d Mihail Sebastian, Brockhaus Enzyklopädie

    ^ N. Carandino, De la o zi la alta. Memorii. Ed. Cartea Românească, 1979. Articolul "Mihail Sebastian", p.273

    ^ Tragediile care s-au ținut lanț de marele scriitor Mihail Sebastian: moartea l-a pândit în stația de tramvai, iar iubirea vieții lui nu l-a iubit niciodată, 28 mai 2016, Elisabeth Bouleanu, Adevărul, accesat la 28 mai 2016

    ^ „Raportul final al comisiei de studiere a Holocaustului în România” (PDF). p. 204. |chapter= ignorat (ajutor)

    ^ Stigmatele lui Mihail Sebastian: evreul chibzuit, legionar și comunist, 5 noiembrie 2016, Medeea Stan, Adevărul, accesat la 6 noiembrie 2016

    ^ http://www.ideiindialog.ro/articol_1043/cum_a_devenit_huligan__despre____extremistul____mihail_sebastian__ii.html

    ^ http://www.revistatribuna.ro/imgdb_fck/file/Sebastian.pdf

    ^ Insula de Mihail Sebastian

Bibliografie

    Mihail Sebastian, Sebastian sub vremi. Singurătatea și vulnerabilitatea martorului, Editura Universal Dalsi, Caiet cultural nr.(6) al revistei „Realitatea evreiască”, Redactor șef: Dorel Dorian, coordonarea volumului: Geo Șerban

    Mihail Sebastian interpretat de..., antologie, prefață, tabel cronologic și note de Anatol Ghermanschi, Biblioteca critică, Editura Eminescu, 1981

    Dorina Grăsoiu, Mihail Sebastian sau ironia unui destin, București, Editura Minerva, Colecția „Universitas”, 1986

    Cornelia Ștefănescu, Mihail Sebastian, Editura Tineretului, 1968

    Aurel Martin, Mihail Sebastian, romancierul. Considerații aproximante, București, Editura Minerva, 1993

    Ion Brăescu, Mihail Sebastian, cercetător al literaturii franceze, București, 1965

    Iulian Băicuș, Mihail Sebastian, proiecții pe ecranul culturii europene, București, Editura Hasefer, 2007

    Romulus Bucur, Mihail Sebastian sau despre inconvenientul de a te fi născut evreu, Brașov, Editura Aula, 2007

    Iulian Băicuș, Mihail Sebastian, sau lăcomia de tragic, București, Editura Corect Books, 2013, e-book

    Grete Tartler, Mihail Sebastian, critic muzical, în: Luceafărul, nr. 4-6/februarie 1997, p. 19

Bibliografie suplimentară

    Evreul improbabil. Mihail Sebastian: o monografie ideologică, Mihai Iovănel, Editura Cartea Românească, București, 2012 - recenzie

Legături externe

    Mihail Sebastian, Steaua fără nume și serviciile secrete

    video: M. Sebastian, „Jurnal”, „Un livre, un jour”, France 3, 11.01.08 (subtitr. în română)

    [1], Capitolul al treilea din cartea on line Dublul Narcis despre romanele lui Sebastian]

    Mihail Sebastian - precursor al „criticii bogate” de Nicolae Bârna

    [2], o piesă de teatru scrisă de Dumitru Crudu, Steaua fara... Mihail Sebastian, inspirată de Jurnalul acestuia

    [3], articol despre doua romane de Mihail Sebastian.

    [4], Fragment din romanul Accidentul

    [5], Fragmentele 3 și 8 din Fragmente dintr-un carnet găsit

    en Alice Kaplan, The New York Times: Endangered by All His Friends

    Un pact faustic: Despre Mihail Sebastian si Nae Ionescu, 1 iulie 2013, Vladimir Tismăneanu, Evenimentul zilei

    „Figura lui Sebastian a fost mistificată cu premeditare“ - Interviu cu Marta PETREU, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 482, iulie 2009

    Intrebari care isi asteapta raspunsul, Carmen Mușat, Observator cultural - numărul 393, octombrie 2007

    Andrei Oisteanu, “Mihail Sebastian și Mircea Eliade: Cronica unei prietenii accidentate”, “Revista 22”, nr. 49, 4-10 decembrie 2007, pp. 10-11;

    M. Sebastian, înger sau om?, Ion Vianu, România literară - anul 2009, numărul 45, romlit.ro

    Mihail Sebastian, disputat la tribunal, 3 februarie 2010,evz.ro

    Tribunalul București - Informații dosar: Constatarea apartenenței drepturilor de autor de pe urma defunctului autor, Mihail Sebastian, portal.just.ro

    „De două mii de ani”, cartea care a aruncat în aer scena interbelică, Cătălin Olteanu, 21 mai 2016, evz.ro

Articole biografice

    SENATUL EVZ: Extazul demonismului: Nae Ionescu, M. Sebastian și extremismul revoluționar, 5 august 2009, Vladimir Tismăneanu, Evenimentul zilei

    Moartea lui Mihail Sebastian, 11 iunie 2011, Ionela Roșu, Adevărul

    Boema tragică, 4 noiembrie 2011, Rodica Mandache, Jurnalul Național

    Valori ale culturii naționale: 102 ani de la nasterea lui Mihail Sebastian, 18 octombrie 2009, Amos News

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.