Astăzi despre: Omul care a găsit soluţia Unirii de la 1859: Vasile Boerescu. La 12 februarie 1856 făcea primul pas
Vasile Boerescu (n. 1 ianuarie 1830, București, Țara Românească – d. 18 noiembrie 1883, Paris, Franța) a fost un avocat, ziarist, jurist și un om politic român, ministru cu diverse portofolii în varii guverne, susținător al ideilor liberale moderate
La 12 februarie 1856, Boerescu înainta către guvernul francez un memoriu prin care promova solide argumente în favoarea formării unui stat național al românilor, cu o politică de sine stătătoare și o existență garantată de către puterile europene ale vremii.
În 1857, după reîntoarcerea în țară, este numit profesor de drept comercial la Colegiul Sfântul Sava, iar din 1859 este profesor la Facultatea de Drept din București. În martie 1871 devine rector al Universității din București, iar în octombrie 1873 este numit decan al Facultății de Drept.
Vasile Boerescu nu a fost doar un om politic original şi curajos, ci şi unul dintre cei mai importanţi intelectuali români. A fost avocat, ziarist, jurist, traducător și om politic, remarcându-se prin talentul său oratoric.
Întors în ţară, Boerescu s-a implicat în politică în tabăra unionistă, unde se regăseau cei mai mulţi dintre revoluţionarii de la 1848. Vasile Boerescu a fondat ziarul „Naţionalul“, una dintre cele mai influente publicaţii care militau în favoarea Unirii.(alephnews.ro)
Omul care a găsit soluţia Unirii de la 1859
Vasile Boerescu a fost ales deputat în Adunarea Electivă, cea care, în conformitate cu Convenţia de la Paris, trebuia să aleagă un domnitor al Valahiei. În această calitate, Vasile Boerescu a dat dovadă de geniu politic.
Ideea alegerii lui Cuza a fost menţionată prima oară în noaptea de 23 ianuarie, la o întâlnire a membrilor Partidei Naţionale. Atunci Vasile Boerescu a avansat surprinzătoarea propunere a alegerii lui Alexandru Ioan Cuza drept conducător al Munteniei. Boerescu și-a pus colegii din adunarea electivă să facă chiar jurăminte că îl vor vota în unanimitate pe Cuza, ceea ce aceștia au și făcut când au revenit la lucrări. Toate cele 64 de buletine aveau să poarte numele lui Cuza, unele având chiar şi urări adresate domnitorului: „spre mărirea patriei”, „spre fericirea românilor”.
În şedinţa Adunării Elective a Munteniei, de pe 24 Ianuarie 1959, prezidate de mitropolitul ortodox al Ungrovlahiei, Nifon, deputatul Vasile Boerescu se adresează colegilor săi cu următoarele cuvinte: „Pentru ce suntem împărţiţi în două câmpuri? Pentru ce ne numim noi şi voi? Ori nu suntem toţi români? Ori nu avem toţi aceeaşi patrie? […] De ce să nu zicem noi, românii?”.
Vasile Boerescu face acum oficial propunerea ca Alexandru Ioan Cuza, proaspăt alesul domnitor al Moldovei, să fie ales conducător al statului muntean.
„A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezintă acest principiu. Astă persoană este Alexandru Ioan Cuza, Domnul Moldovei! Să ne unim ca fraţi asupra acestui nume şi posteritatea ne va binecuvânta […] şi conştiinţa noastră va fi împăcată că ne-am împlinit o dorinţă sfântă”, a spus el atunci în fața Adunării.
Boerescu și-a argumentat propunerea prin faptul că doar astfel vor fi depăşite dezbinarea şi ura politică existente în cadrul Adunării de la Bucureşti.
Vasile Boerescu a fost inspirat şi a argumentat juridic dubla alegere invocând modelul reprezentat de Suedia şi de Norvegia, care aveau acelaşi monarh.
Propunerea sa a fost votată şi astfel, românii au eludat ingenios și cu curaj voinţa Marilor Puteri, care doreau să impună domnitori separaţi la Iaşi şi la Bucureşti.
Într-o altă variantă, ideea dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza ar fi provenit de la trimișii Moldovei, care se îndreptau către Constantinopol, spre a comunica rezultatul alegerilor din țara lor. Indiferent dacă dubla alegere a fost sau nu exclusiv ideea lui Vasile Boerescu, el a avut meritul uriaș de a fi fost cel care a emis într-un cadru oficial propunerea dublei alegeri și apoi, printr-o susținută muncă de convingere, s-a asigurat că majoritatea membrilor adunării elective din Țara Românească va vota în favoarea lui Cuza.
Susținător al unirii românilor după abdicarea lui Cuza
După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. Vasile Boerescu a făcut tot ce i-a stat în putință pentru salvarea Unirii, care nu era recunoscută internaţional decât pe durata domniei lui Alexandru Ioan Cuza. El a făcut parte din delegaţia românească ce a mers la Düsseldorf, la Palatul Jagerhoff, pentru a-l convinge pe principele Karl von Hohenzollern-Sigmaringen să accepte tronul Principatelor Unite. Astfel, şi prin eforturile sale, a fost fondată Dinastia Română, prin Carol I.
În 1866 avea să fie votată prima lege constituţională în adevăratul sens al cuvântului din istoria României. Constituţia respectivă, printre părinţii căreia se numără și Vasile Boerescu, era printre cele mai bune legi de acest fel din Europa. Printre altele, Constituţia de la 1866 interzicea confiscarea averii şi pedeapsa cu moartea, două prevederi care au fost reintroduse în legislația românească după căderea comunismului.
Pentru prima dată, Constituţia din 1866 consacra utilizarea numelui oficial de România, în locul celui de Principatele Unite.
Tot Vasile Boerescu este cel care, pe 9 mai 1877, l-a interpelat pe ministrul Afacerilor Străine, Mihail Kogălniceanu, în plenul Camerei Deputaţilor, în legătură cu „chestiunea neatârnării față de Imperiul Otoman”. Răspunsul lui Mihail Kogălniceanu a fost că statul român devenise deja unul independent. Au urmat apoi rezoluțiile Parlamentului și proclamarea Independenței.
În ziua următoare, românii au putut citi în Monitorul Oficial, că țara lor devenise una independentă și că alocările bugetare prevăzute până atunci pentru plata birurilor către Înalta Poartă aveau să fie virate, pe viitor, în conturile armatei țării.
Vasile Boerescu a făcut parte şi din diferite guverne, atât sub Alexandru Ioan Cuza, cât şi sub Carol I. A fost director al Eforiei Şcolilor, ministru al Justiţiei, ministru al Afacerilor Străine şi ministru al Cultelor şi al Instrucţiunii Publice (alephnews.ro/)
În perioada Revoluției de la 1848, Vasile Boerescu era elev la Colegiul Sfântul Sava din București și colabora la ziarul "Pruncul român"[2]. A terminat colegiul în anul 1850, iar după o perioadă de pregătire la Școala de Drept din București, a plecat la Paris, unde obține licența în anul 1855 și doctoratul în științe juridice în 1857. În perioada petrecută în Franța, Vasile Boerescu a militat pentru drepturile politice ale Țărilor Române și pentru unirea acestora sub un principe străin. În 1857, după reîntoarcerea în țară, este numit profesor de drept comercial la Colegiul Sfântul Sava, iar din 1859 este profesor la Facultatea de Drept din București. În martie 1871 devine rector al Universității din București, iar în octombrie 1873 este numit decan al Facultății de Drept.
Fondarea ziarului Naționalul
În octombrie 1857, Vasile Boerescu a fondat ziarul Naționalul,tipărit la Tipografia Nationala a lui Iosif Romanov si în ale cărui pagini sunt promovate ideile unioniste ale vremii. În ianuarie 1859 Boerescu a fost ales deputat în Adunarea Electivă din Muntenia. După unire a fost numit director al Eforiei Școalelor, iar în continuare a îndeplinit numeroase funcții în guvernele post-unioniste: ministru al justiției (28 mai - 5 iulie 1860; 13 iulie 1860 - 14 aprilie 1861; 16 noiembrie 1868 - 21 ianuarie 1870), ministru al afacerilor străine (28 aprilie 1873 - 7 noiembrie 1875), ministru al cultelor și instrucțiunii (13 iulie - 17 octombrie 1860; 9 ianuarie - 7 aprilie 1874), membru în Consiliul superior al Instrucțiunii (octombrie 1863) și vicepreședinte al Consiliului de Stat (1864). Vasile Boerescu a făcut parte din delegația care a reprezentat România la Conferința de la Paris în 1866, susținând aducerea unui prinț străin. A fost ales în Adunarea Constituantă care a dezbătut și a adoptat Constituția din 1866, iar mai târziu în același an, Boerescu a fost ales în Parlamentul României.
Avocat, orator, traducător
S-a distins ca un foarte bun traducător, avocat și orator, fiind unul dintre principalii artizani ai Convenției comerciale româno-austro-ungare din 1875. În anul 1876 a încercat împreună cu Dimitrie Ghica sa fondeze o grupare politică de centru. Nereușind impunerea acestei grupari pe scena politică romanească, s-a înscris în Partidul Național Liberal în 1879, dar în 1880 constituie gruparea dizidentă "Partidul Liberalilor Sinceri", împreună cu George D. Vernescu.(alephnews.ro)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Timp Liber
