Timp Liber

Astăzi despre Olga Tudorache - Să nu-i uităm pe Marii actori ai României

Ziarul de Vrancea
18 oct 2020 1341 vizualizări

Olga Maria Tudorache (n. 11 octombrie 1929, Oituz, Oituz, Bacău, România – d. 18 octombrie 2017,[3] București, România[4]) a fost o actriță română și profesor universitar la București.

Referitor la meseria de actor, Olga Tudorache declara: „În meseria noastră învățăm veșnic. Actorul, chiar dacă nu are la activul său o carieră îndelungată, trebuie să se simtă mereu ca la primul rol, să aibă starea de spirit a unui ucenic. Actoria e o meserie de disciplină. Ca milităria. Trebuie să faci un lucru atunci când ți se cere. Fără talent nu ajungi la meseria de actor, fără disciplină nu poți să o practici.“

Olga Tudorache s-a dedicat în totalitate scenei. A iubit fiecare rol – fără discriminare, fără clasamente, fără mofturi – şi a jucat până când a simţit că personajul său este desăvârşit. Singurul moment delicat din carieră a venit abia în 2012, când marea actriţă a suferit un accident vascular şi a trebuit să fie transportată la spital. Fidel, publicul său a rămas în sală şi a aplaudat-o zeci de minute, în semn de susţinere.

Acolo, la Metropolis, Olga Tudorache îşi avea publicul său fidel, oameni care veneau poate pentru a treia oară s-o vadă în acelaşi spectacol. „Erau oameni care o ştiau din «Regina Mamă». Publicul ştia spectacolul şi venea să o venereze în ­continuare“, adăuga Creţulescu. Olga Tudorache suferise un accident vascular tranzitoriu, în urma căruia nu au apărut alte complicaţii. Totuşi, a fost un semnal de alarmă pentru actriţă care, un an mai târziu, se retrăgea din viaţa publică.

A chemat-o Maria până la vârsta de 1 an Încă din timpul facultăţii, Olga Tudorache (foto: dreapta) îşi dorise cu patos un singur lucru: să mănânce scena cu pâine dacă era posibil. Totuşi, să devină actriţă n-a fost planul ei iniţial. Se visase aviatoare – ca tatăl ei – şi medic chirurg.

Copilăria Olgăi Tudorache pare desprinsă din cinematografia lui Tarkovski. Născută în comuna Oituz, judeţul Bacău, pe 11 octombrie 1929, Olga Tudorache s-a numit în primul an al vieţii Maria, pentru ca apoi să primească numele de Olga, după naşa ei. A trăit în casa parohială a bisericii din comună, pe care o construise chiar bunicul din partea tatălui, preotul Ion Tudorache. În cimitirul în care odihnesc eroii din Primul Război Mondial, lângă gardul bisericii, avea să apară prea devreme o cruce neagră din fier forjat pe care se poate citi: „Pilot Eusebiu Tudorache“. Tatăl Olgăi avea 35 de ani când a murit. „Draga mea mamă a trăit până la 91 de ani“, completa, cu amărăciune, actriţa, povestind despre acest episod care, conform Tamarei Creţulescu, s-a petrecut când avionul pilotat de tată „a încălecat“ crucea bisericii.

De fiecare dată când Eusebiu Tudorache îşi începea un zbor, cobora uşor în dreptul balconului lor, de unde micuţa Olga şi mama ei îi făceau cu mâna. În ziua în care s-a întâmplat accidentul, la balcon a ieşit doar copilul, iar mama, dintr-un motiv necunoscut, a rămas în casă. „A rămas cu această supărare: de ce n-a ieşit mămica ei să facă cu mâna atunci“, completa, în acelaşi interviu, Tamara Creţulescu. Dar supărarea ei nu implica şi o învinuire a mamei, fiind pur şi simplu o amărăciune pentru că lucrurile se suprapuseseră astfel. La scurt timp, când ţara a fost lovită de război, Olga Tudorache a fugit împreună cu mama sa la Iaşi, la o mănăstire, unde a făcut şi şcoala. Avea să studieze canto, ­pian şi balet, toate din dorinţa mamei, dar şi echitaţie – din proprie voinţă.

„Secunda care ne-a dăruit-o pe marea Olga Tudorache“ După război, s-au mutat la Bucureşti. Mama sa, care a fost învăţătoare şi, ulterior, profesoară de limba română, a ajuns directoare la o şcoală din Tunari. Ani mai târziu, când venea împreună cu Creţulescu la Teatrul Metropolis, îi spunea uneori: „Uite, aici era şcoala în care am învăţat, iar eu stăteam într-o căsuţă lipită de ea“. Cum a ajuns Olga ­Tudorache să dea la actorie? A fost vorba de o simplă secundă, în urma unei combinaţii între curiozitatea ei şi o conjunctură exterioară: faptul că la canto, unde venise să dea examen, era coadă. „Erau două uşi, canto şi teatru. La canto era coadă, multă lume, şi ea a zis: «Să intru puţin la teatru, să văd ce e aici». Asta a fost secunda care ne-a dăruit-o pe marea Olga Tudorache“, explica, în aceeaşi emisiune, Creţulescu.

A intrat în Institutul de Teatru cu „un accent înfiorător moldovenesc, proaspăt descălecată din Moldova“. A ajuns în clasa lui Moni Ghelerter şi a Mărioarei Voiculescu, aceasta din urmă fiind cea care a scos din ea accentul „cu cleştele“. Probabil că în profesoara Olga Tudorache de ani mai târziu ­s-au regăsit şi personalităţile şi învăţăturile mamei, dar şi ale Mărioarei Voiculescu care i-a fost cea mai dragă dintre profesori, pentru că era o „inefabilă îmbinare de graţie, sobrietate, prestanţă, forţă“, după cum explica chiar ea, citată de „Ziarul Metropolis“. Profesoara Voiculescu a avut grijă să o ghideze în primii ani la institut, fiind dură, dar întotdeauna dreaptă.

Rolurile, ca iubirile În teatru, actriţa şi-a strâns toate forţele şi le-a condensat în fiecare rol pe care l-a făcut: Cleopatra („Antoniu şi Cleopatra“ de William Shakespeare), Beatrice („Efectul razelor gamma asupra anemonelor“ de ­Paul Zindel), Regina („Regina mamă“ de Manlio Santanelli) şi Doamna T („Portretul Doamnei T“ de Ana-Maria Bamberger) fiind doar câteva dintre personajele cu care Olga Tudorache a rămas în memoria publicului românesc. A făcut-o devenind din ce în ce mai disciplinată, transformându-se dintr-un adolescent greu de trezit dimineaţa într-un soldat gata să intre oricând sună gongul. „Se simte bine, nu se simte bine, actorul trebuie să joace. «Nu mă simt bine» nu există pentru un actor, decât dacă este în spital... Deci el trebuie să-şi disciplineze organismul, să-l obişnuiască să-l asculte“.

Citeste mai mult: adev.ro/pzyx99

„N-am mai devenit

aviator, pentru că tatăl meu a murit când aveam eu 10 ani, în accident

de avion. Deci s-a terminat cu aviaţia“.


Citeste mai mult: adev.ro/pzyx99„N-am mai devenit aviator, pentru că tatăl meu a murit când aveam eu 10 ani, în accident de avion. Deci s-a terminat cu aviaţia“.


Citeste mai mult: adev.ro/pzyx99

 

Olga Tudorache s-a

dedicat în totalitate scenei. A iubit fiecare rol – fără discriminare,

fără clasamente, fără mofturi – şi a jucat până când a simţit că

personajul său este desăvârşit. Singurul moment delicat din carieră a

venit abia în 2012, când marea actriţă a suferit un accident vascular şi

a trebuit să fie transportată la spital. Fidel, publicul său a rămas în

sală şi a aplaudat-o zeci de minute, în semn de susţinere.


Citeste mai mult: adev.ro/pzyx99

Olga Tudorache s-a

dedicat în totalitate scenei. A iubit fiecare rol – fără discriminare,

fără clasamente, fără mofturi – şi a jucat până când a simţit că

personajul său este desăvârşit. Singurul moment delicat din carieră a

venit abia în 2012, când marea actriţă a suferit un accident vascular şi

a trebuit să fie transportată la spital. Fidel, publicul său a rămas în

sală şi a aplaudat-o zeci de minute, în semn de susţinere.


Citeste mai mult: adev.ro/pzyx99

În septembrie 1951 a fost angajată la Teatrul Tineretului din București, unde și-a desfășurat activitatea neîntrerupt până în 1966, când teatrul a fuzionat cu Teatrul Nottara. La noul teatru, Teatrul Mic, a rămas angajată până în 1978. Din anul universitar 1976 a fost conferențiar universitar la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, la catedra de actorie, iar din 1978 cu funcția de bază aici. Din 1990 a devenit profesor universitar. A avut șase promoții de actori, până la pensionare (1997). Retragerea efectivă din învățământ a avut loc în anul 2000.

Roluri în teatru

Teatrul Tineretului din București

    1951 – Dealul vrăbiilor de Alexei Simukov - rolul Valea (Valia)

    1952 – Student în anul trei – rolul Katea (Katia)

    1953 – De la patru în sus de H. Nicolaide – rolul Zinca

    1953 – Simion Albac de Th. Mănescu, rolul Valentina Peicu

    1954 – Ani de pribegie de Aleksei Arbuzov, rolul Galina Sergheevna

    1954 – Libelula de Nicoloz Baratașvili – rolul Makvala

    1954 – David Copperfield de Charles Dickens – rolul Edith

    1955 – Cadavrul viu de Tolstoi, rolul Masa

    1957 – Suflete tari de Camil Petrescu, rolul Ioana Boiu

    1957 – la Teatrul Național din Craiova (colaborare): Tragedia optimistă de Vsevolod Vișnevski, rolul femeia comisar

    1958 – Antigona de Sofocle, rolul Antigona

    1959 – Tânara gardă de Maksim Fadeev, rolul Liubov Șevțova

    1959 – Nila toboșara de Afanasi Salînski, rolul Nila

    1960 – Ocolul pământului în 80 de zile de Pavel Kohout, rolul văduva

    1961 – la Teatrul Nottara (colaborare): Antoniu și Cleopatra de Shakespeare, rolul Cleopatra

    1964 – Vulpile de Lillian Hellman - rolul regina

    1965 – Cinci schițe de Caragiale și Cântăreața cheală de Eugen Ionescu, rolul doamna Smith

Teatrul Mic

    1966 – Richard al II-lea de Shakespeare, rolul Ducesa de Gloucester

    1968 – Tango de Sławomir Mrożek, rolul Leonora

    1968 – Baltagul de Mihail Sadoveanu, rolul Vitoria Lipan

    1969 – Maria 1714 de Ilie Păunescu, rolul Maria

    1970 – Don Juan moare ca toți ceilalți de Teodor Mazilu, rolul Maria Magdalena

    1970 – Emigrantul din Brisbane de Georges Schehade, rolul Ana

    1970 – Premiera de John Cromwell, rolul Fany Ellis

    1971 – Fata care a făcut o minune de William Gibson, rolul Keith Keiller

    1971 – Cum se jefuiește o bancă de Samy Fayad, rolul văduva Altavilla

    1972 – Vicleniile lui Scapin de Molière, rolul Geronte (travesti)

    1972 - Cu cât cânt atîta sânt – Teatrul Țăndărică (nocturn)

    1972 – la Teatrul din Brăila – regia spectacolului Ospățul scafandrilor de Ilie Păunescu

    1972 – După cădere de Arthur Miller, rolul Rose

    1973 – Stâlpii societății de Henrik Ibsen, rolul Lona Hessel

    1974 – Philadelphia, ești a mea de Bryan Friel, rolul Madge

    1975 – Cu cărțile pe față de Antonio Buero Vallejo, rolul Anita

    1974 – Profesiunea domnei Warren de George Bernard Shaw, rolul Kitty Warren

    1976 – Două ore de pace de Dumitru Radu Popescu, rolul Crina

    1977 – Efectul razelor gamma asupra anemonelor de Paul Zindel, rolul Beatrice

    1978 - Unchiul Vanea de Anton Cehov, rolul Maria Vasilievna

    1978 - Nebuna din Chaillot de Jean Giraudoux, rolul Aurelie

    1978 – la Teatrul Național București: Cavoul de familie de Pierre Chesnot, rolul Marie Saint Laurent,

    1981 – Înaintea pensionării de Thomas Bernhard, rolul Vera Holler

    1981 – Fluturi... fluturi de Aldo Nicolaj, rolul Edda

    1983 – Richard al III-lea de Shakespeare, rolul Ducesa de Glouchester

    1985 – la Teatrul Nottara (colaborare): Amintirile Sarah-ei Bernhardt de John Murrell, rolul Sarah

    1985 – la Teatrul Giulești (colaborare): Să nu-ți faci prăvălie cu scară de Eugen Barbu, rolul Elena Domnișor

    1986 – Aimez vous Brahms de Françoise Sagan, rolul Paula;

    1988 – Noapte bună, mamă! de Marsha Norman, rolul Thelma

    1993 – la Teatrul Odeon, sala Pod (colaborare): Întâlniri în pădure de Ofelia Strahl, regia Cătălina Buzoianu, rolul Mama; turneu în Franța, jucat la Juvisy-sur-Orge, mai 1993, la Thèatre de l’Eclipse

    1997 – la Teatrul Național București (colaborare): Regina mamă de Manlio Santanelli, rolul Regina

    2000 – la Teatrul Mic (colaborare): Cimitirul păsărilor de Antonio Gala, rolul Emilia

    2003 – la Teatrul Național București (colaborare): Noiembrie (Sărutul) de Ana Maria Bamberger, rol Marga, regia Alice Barb, premiera la Los Angeles, apoi Toronto (turneu de o lună în America siCanada)

    2004 la Theatrum Mundi București (colaborare): Pește cu mazăre de Ana Maria Bamberger, rolul Mama și regia spectacolului.

Spectacole regizate la Studioul Casandra

    Romeo și Janette de Anouilh și Trandafirul și coroana, în 1980, cu prima promoție

    Suflete tari de Camil Petrescu, în 1984, cu promoția a II-a

    Urmașul de C. Ottescu, cu promoția a III-a, în 1988.

    Lecția de engleză de Natașa Tanska, cu ultima promoție de studenți, 2000

Filmografie

    Directorul nostru, regia Jean Georgescu,1955;

    Când primăvara e fierbinte, regia Mircea Săucan, 1960;

    Tudor, regia Lucian Bratu, 1962;

    Cartierul veseliei, regia Manole Marcus, 1964;

    Răpirea fecioarelor, regia Dinu Cocea, 1967;

    Răzbunarea haiducilor regia Dinu Cocea, (1968)

    Mihai Viteazul 1970

    Un zâmbet pentru mai târziu, regia Al. Boiangiu, 1974

    Mastodontul, regia Virgil Calotescu, 1975;

    Profetul, aurul și ardelenii (1978)

    Clipa, r. Gheorghe Vitanidis, 1979

    Bietul Ioanide regia Dan Pița, 1979;

    Dragostea și revoluția, regia Gheorghe Vitanitis, 1983

    Vreau să știu de ce am aripi, regia Nicu Stan, 1984;

    Surorile (1984)

    Domnișoara Aurica – regia Șerban Marinescu, 1986;

    François Villon - Poetul vagabond (1987)

    Tusea și junghiul regia Mircea Daneliuc, 1990 - Premiul UCIN

    Balanța, regia Lucian Pintilie, 1991;

    Doi haiduci și o crâșmăriță, regia George Cornea, 1993

    Nostradamus, regia Roger Christian, 1993;

    Drumul câinilor, regia Laurențiu Damian; - Premiul UCIN

    O vară de neuitat, regia Lucian Pintilie, (1993)

    Femeia în roșu (1997)

    Faraonul, regia Sinișa Dragin, 2004

    Magnatul, regia Șerban Marinescu, 2004

    Cenușă și sânge (Cendres et sang), regia Fanny Ardant, 2009

Colaborări la radio și televiziune

    Troienele (1967) de Jean-Paul Sartre, rolul Hecuba;

    Nunta însângerata de Federico Garcia Lorca (1976), rolul Mama;

    "Efectul razelor gamma asupra anemonelor" (1977) - Beatrice

    Nunta însângerată de Federico Garcia Lorca, rolul Logodnica;

    "Prețul succesului"(1977) - soția lui Fein

    "Trenul din zori nu mai oprește aici" (1992) de Tennesee Williams, rolul Sisy.

    "Gaițele" de Alexandru Kirițescu (1993), rolul Fräulein;

    Patima roșie de Mihail Sorbul, rolul Tofana;

    Patima de sub ulmi de Eugene O’Neill, rolul Abbie;

    Năpasta de I.L. Caragiale, rolul Anca;

    Medeea de Euripide, rolul Medeea;

    Casa Bernardei Alba de Garcia Lorca, rolul Bernarda;

    Hedda Gabler de Ibsen, rolul Hedda;

    Macbeth de Shakespeare, Lady Macbeth;

    "Galy Gay" de Bertolt Brecht. rolul Molly;

    Neîntlegerea de Albert Camus, rolul Martha;

    Richard al III-lea de Shakespeare, regina Margareth;

    John Gabril Borckman de Ibsen, rolul Dna Borckman;

    Vlaicu Vodă de Alexandru Davila, rolul Doamna Clara;

    Neisprăvitul de Fonvizin, rolul Prostakova;

    "Viața ce ți-am dat"

Premii și distincții

În teatru

    Premiul I pe țară la cel de-al II-lea Concurs republican al tinerilor actori, pentru Domnișoara Nastasia de George Mihail Zamfirescu

    Premiul I pe țară la cel de-al treilea Concurs republican, în 1959, pentru interpretarea rolului Nila tobosara

    Premiul pentru cea mai buna interpretare a anului 1968, dat de CSCA, pentru Baltagul, rolul Vitoria Lipan

    Premiul I pentru interpretare la Festivalul Național de Teatru din 1969, pentru Baltagul și Maria 1714

    Premiul Amfora 1968 pentru cea mai buna interpretare a unui rol principal feminin din acea stagiune

    Premiul special al juriului pentru contribuția artistică și pedagogică deosebită la realizarea celui mai bun spectacol al Festivalului de Artă Contemporană, Brașov 1978, Efectul razelor gamma asupra anemonelor

    Premiul de interpretare feminină pe anul 1977 ex-aequo, acordat de A.T.M. Biroul de Critica dramatica, pentru Efectul razelor gamma asupra anemonelor

    Premiul pentru cea mai buna interpretare feminina de la Colocviul despre arta comediei, ediția a 3-a Galați, Nebuna din Chaillot, 1978

    Premiul revistei Săptămâna pentru 25 de ani de activitate teatrală, 1979

    Premiul I la Festivalul Național Cântarea României, ed. a V-a pentru Să nu-ți faci prăvălie cu scară de Eugen Barbu, rolul Elena Domnișor, anul 1985

    Premiul I la Festivalul dramaturgiei contemporane Brașov, 1986 pentru Elena Domnișor din Să nu-ți faci prăvălie cu scară

    Premiul special al juriului la Gala dramaturgiei românești actuale Timișoara 1987, cu Elena Domnișor

    Premiul revistei Flacara 1985

    Diploma de onoare a Săptămânii teatrului scurt, Oradea, ediția a 7-a 1988, pentru Noapte bună, mamă, rolul Thelma

    Premiul revistei Teatrul, 1988, pentru rolul Thelma din Noapte bună, mamă!

    Spectacolul REGINA MAMA a primit Diploma de onoare la Festivalul de Dramaturgie Contemporană – Brașov, decembrie 1997

    Premiul Fundației TOFAN pentru Cea mai importanta personalitate teatrală a anului 1997, decembrie 1997

    2000 - Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Ofițer acordat de Președintele României

    2001 - Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și patrimoniul Cultural Național Suceava acorda Diploma de onoare pentru înnobilarea scenei și ecranului românesc

    2001 - Prefectura Județului Iași conferă Diploma de excelență

    2001 - Municipiul București Sector 2 conferă Titlul de Doamna a scenei românești

    2001 Consiliul General al Municipiului București acorda titlul de Cetatean de onoare al Municipiului București

    2001 VÂRSTA DE AUR – Premiul special, distincție creată și decernată de Ion Antonescu, secretar de stat în Ministerul Culturii și Cultelor

    2004 - Trofeul Festivalului Național de Teatru I. L. Caragiale

    2006 - Doctor Honoris Causa, acordat, în ședință extraordinară, de către senatul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică [5]

    2013 - Decorația Regală „Nihil Sine Deo”, acordată de Alteța Sa Regală Principesa Margareta a României, în numele Majestății Sale Regelui Mihai I, la 18 mai 2013, într-o ceremonie desfășurată la Teatrul Mic. [6] [7] [8]

Premii ale Uniunii Teatrale din România (UNITER)

    Premiul pentru întreaga activitate, Gala Premiilor UNITER, 1995

    Premiul UNITER pentru Cea mai buna actriță în cadrul Galei Premiilor UNITER, pentru rolul din

spectacolul Regina mamă de Manlio Santanelli, martie 1999

    Diploma de popularitate, Gala Premiilor UNITER, 2002

    Premiul Criticii pentru Cea mai buna actriță a anului 1997, acordat de secția română a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AICT) – Fundația Teatrul XXI, pentru rolul din spectacolul REGINA MAMA de Manlio Santanelli, februarie 1998

Premii în cinematografie

    1992 - Uniunea Cineaștilor din România, Premiul pentru interpretare, rol principal feminin în Drumul câinilor și Tusea și junghiul

    1996 - Diploma Opera Omnia, Uniunea Cineaștilor

    2001 - Diploma Artistă de onoare a filmului românesc

    2002 - Premiul de excelență, Centrul Național al Cinematografiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.