Astăzi despre una dintre cele mai frumoase și apreciate actrițe de pe scena bucureșteană, fiind asemănată adesea cu Greta Garbo: Lilly Carandino - Tragica soartă a frumoasei actrițe din închisorile „tovarășilor”
Lilly Carandino (născută Lilly Gușeilă; n. 28 februarie 1909, Brăila, România – d. martie 1995, București, România) a fost o actriță română.
Studii
A studiat la Conservatorul de Artă Dramatică din București pe care l-a absolvit în 1928. Ulterior, în perioada 1928-1931, a studiat cu bursă la Paris sub îndrumarea profesorilor Charlotte Muttel, Georges Adet și Madame Simon.
Lilly Carandino a fost una dintre cele mai frumoase și apreciate actrițe de pe scena bucureșteană, fiind asemănată adesea cu Greta Garbo, prin prisma fizicului, dar și al talentului său.
Între 1929 și 1969 a jucat zeci de roluri pe marile scene din București și din România, debutând pe scena Teatrului „Regina Maria” la întoarcerea din Paris:
Teatrul Național București (1929-1931, 1935-1946);
Compania Bulandra (1932);
Teatrul Maican (1933-1935);
Teatrul Odeon (1946);
Teatrul Victoria (1947);
Teatrul de Stat din Ploiești (1965-1969).
Între 1948 și 1964 i-a fost interzis să profeseze din cauza soțului ei, Nicolae Carandino, care era jurnalist, simpatizant al Partidului Național-Țărănesc[3] și deținut politic sub regimul comunist.
Printre rolurile sale se numără:
- „Moartea în vacanță” la Teatrul Regina Maria;
- „Fete în uniformă” la Fantazio;
- „Omul și masca” la Teatrul Național;
- „Despot Vodă” la Teatrul Național;
- „Poveste de iarnă” la Teatrul Național;
- „Joc primejdios” la Teatrul Național;
- „Mult zgomot pentru nimic”, la Teatrul Național;
- „Clopotul scufundat” la Teatrul Național;
- „Fântâna Blanduziei” la Teatrul Național;
- Desdemona în „Othelo” la Teatrul Ligii Culturale.
A rămas cunoscută în presa vremii nu atât datorită rolurilor jucate, cât mai ales din cauza prezenței în „grupul de la Tămădău”,
un grup de susținători ai Partidului Național-Țărănesc. Deși au
încercat să fugă în Occident, au fost prinși de autoritățile comuniste
pe 14 iulie 1947.
S-a stins din viață în 1995 la București
Lilly Carandino (născută Gușeilă) s-a născut la Brăila, în 1909, iar
pasiunea pentru arta teatrului avea să o ducă în Capitală, unde urma
cursurile Conservatotului de Artă Dramatică, până în anul 1928.
A debutat la scurt timp pe scena Teatrului Național, ca mai apoi să
obțină o bursă de studii la Paris. Aici, ea îl întâlnește pe cel ce avea
să-i devină soț, Nicolae Carandino.
Ea revine în România, inclusiv pe scenă, interpretând o serie de
roluri la teatrele Regina Maria, Maican, Odeon, Victoria sau Bulandra.
În anul 1941, primeşte Premiul pentru creaţie, dar tinerilor actori, impresionând cu rolul Margaretei, din Faust.
„Avea un temperament de o natură cu totul aparte, puternic şi adânc
şi, în acelaşi timp, de o mare delicateţe, avea o apariţie de o paloare
stranie, fascinantă, ca şi când ar fi iradiat lumină, când intra în
scenă”, declara, despre Lilly Carandino, Fory Etterle, un alt actor
cunoscut al vremurilor respectiv.
Din nefericire, numele lui Lilly Carandino nu a rămas în istorie prin
prisma artei pe care a practicat-o cu atâta grație, ci din cauza
grupului din care a făcut parte, ramură a Partidului Național Țărănesc,
care avea să-i aducă una dintre cele mai mari nefericiri în viață.
Lilly Carandino, victima opresiunii comuniste
Lilly Carandino a fost arestată, în 1947, împreună cu soțul său, în
momentul în care încercau să fugă din țară, alături de alți membri ai
grupului de țărăniști de la Tămădău.
„Maniu îmi spusese că nu e cazul să ne luăm cu noi nevestele. Se
făcea o singură excepţie: N. Penescu condiţionase plecarea lui de
plecarea simultană a soţiei sale. Fără să am vreo certitudine, ba chiar
dimpotrivă, i-am spus (lui Lilly) că o iau şi… să-şi facă bagajele. Le-a
făcut într-o stare de exaltare care, mai târziu, examinate de
Securitate, urma să provoace legitime nedumeriri. Obiecte secundare,
mănuşi, fotografii, ziare înghesuite.
Rochiile indispensabile în schimb, se împătureau puţine şi la
întâmplare. Lilly nu avea, fireşte vocaţie politică, dar în momentul dat
era alături de mine, iar eu, bănuind ceea ce ar fi urmat, în defavoarea
ei, dacă o părăseam, m-am grăbit – din bunăvoinţă – să o îmbarc într-o
aventură din care nu s-a mai putut degaja.
Fiecare dintre noi pluteam în absurd, fără să ne dăm seama că oricât
de legitime, oricât de raţionale ne-ar fi faptele, destinul avea
socotelile lui aparte, socoteli în măsură să le răstoarne pe cele
individuale.
Am ajuns relativ repede la Tămădău, lângă Fundulea, unde urma să
sosească la ora 6 dimineaţa avionul. Cele câteva ore care ne mai
despărţeau de ora fatală le-am petrecut în conversaţii mai mult sau mai
puţin glumeţe.
Devreme ce zarurile erau aruncate, nu credeam că ezitările
melancolice, anxietăţile şi spaimele aveau vreun rost. De altfel, dintre
noi toţi, singură Lilly avea presimţirea catastrofei care ne aştepta.
Sensibilitatea ei de femeie şi mai ales formaţia profesională i-au
permis presimţiri uluitoare. În timp ce noi vorbeam în general despre
viitor, ea examina cu ochi lucizi prezentul. Şi descoperea că toţi
călătorii care ne însoţeau erau în realitate agenţi, că intrasem într-o
capcană îngrozitoare şi că eram de o teribilă inconştienţă devreme ce nu
ne dădeam seama de adevăr”, scria Nicolae Carandino, în „Nopţi albe şi
zile negre. Memorii din închisorile şi lagărele comuniste”, citat de adevarul.ro.
Ca drept urmare, ea a fost condamnată la 6 luni de închisoare comunistă și a fost eliberată în 1948 din Penitenciarul Central de Femei din Ilfov.
„Ne-a povestit mai târziu mama, cât de impresionant era sa o vezi pe
marea şi frumoasa Lilly Carandino cum urca pe prici şi recita De la
Nistru pân’ la Tisa cu atâta pasiune încât şi gardiencele ce ascultau la
uşa şi se uitau prin vizetă, cereau: mai zi o dată, doamna artistă”, relata Lia Lazăr-Gherasim, fiica fruntaşului PNŢ Ilie Lazăr, arestat la Tămădău, potrivit sursei menționate anterior.
Până în anul 1964, i-a fost interzis să profeseze. Ulterior, a mai jucat, până în 1969, la Teatrului de Stat din Ploieşti.
Lilly Carandino a murit la Bucureşti, în anul martie1995.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Timp Liber
De același autor
