Astăzi despre: Jean Georgescu, pionier al filmului românesc. Regizorul care a depășit granițele epocii. L-a lansat pe Fernandel și l-a adus pe Caragiale pe marele ecran. Comuniștii l-au marginalizat și l-au constrâns să divorțeze de soția sa, franțuzoaică
Jean Georgescu (n. 12 februarie 1904, București - d. 8 aprilie 1994, București) a fost un regizor, scenarist și actor român.
Actorul, scenaristul și regizorul român Jean Georgescu și-a manifestat pasiunea pentru cinematografie în anii în care această artă începea să evolueze și în țara noastră, rămânând cel mai bine cunoscut pentru regia filmului „O noapte furtunoasă“ (1942), film produs de Ion C. Cantacuzino, cu Radu Beligan în rolul lui Rică Venturiano.
La începutul anilor ’30, Jean Georgescu pornea spre Paris cu doar 100 de franci în buzunar și cu o cutie metalică în care se afla scurtmetrajul Așa e viața. Curajul și talentul său aveau să fie răsplătite: în capitala Franței a realizat filme precum La miniature și Ça colle (1933), acesta din urmă contribuind la consacrarea marelui actor Fernandel
Revenirea în România și întâlnirea cu Caragiale
Reîntors în țară în 1939, Jean Georgescu și-a legat definitiv numele de opera lui Ion Luca Caragiale. Filmul O noapte furtunoasă (1943), produs de Ion C. Cantacuzino, cu Radu Beligan în rolul memorabil al lui Rică Venturiano, rămâne și astăzi un reper absolut al cinematografiei românești.
Au urmat alte ecranizări de referință – Vizită, Lanțul slăbiciunilor, Mofturi 1900 – dar și comedia Directorul nostru (1955), unde Grigore Vasiliu Birlic a realizat unul dintre cele mai iubite roluri ale sale.
Marginalizare, dar nu uitare
În perioada regimului comunist, Jean Georgescu a fost treptat marginalizat, iar în plan personal a fost constrâns să divorțeze de soția sa franțuzoaică. Cu toate acestea, moștenirea sa artistică a supraviețuit timpului și rămâne esențială pentru istoria culturii române.
A murit în 1994, la București, lăsând în urmă o filmografie impresionantă și o lecție de curaj artistic.
Bucureșteanul Jean Georgescu – născut pe Calea Griviței în 1904 – o pornea, la începutul anilor ’30, pe drumurile Europei, dornic să cucerească Parisul, și descindea în orașul-lumină cu 100 de franci în buzunar și cu o cutie metalică în care avea scurt metrajul „Așa e viața” de Marin Iorda (în care avea un rol seducător, era simpaticul Gioni, un umil slujbaș rămas șomer, care recurge la tot felul de expediente pentru a-și astâmpăra foamea și nevoia de tutun).
Actorul, scenaristul și regizorul român Jean Georgescu și-a manifestat pasiunea pentru cinematografie în anii în care această artă începea să evolueze și în țara noastră, rămânând cel mai bine cunoscut pentru regia filmului „O noapte furtunoasă“ (1942), film produs de Ion C.Cantacuzino, cu Radu Beligan în rolul lui Rică Venturiano. Jean (Ion) Georgescu s-a născut în februarie 1901, în București. După absolvirea studiilor la Conservatorul Regal de Artă Dramatică, a debutat ca actor în anii ’20, jucând în diferite companii teatrale alături de actori de renume ai momentului, printre care și Elvira Popescu.
Jean Georgescu, bucureșteanul care a dus filmul românesc la Paris. Povestea unui pionier al cinematografiei
Născut la început de secol XX, într-un București aflat în plină efervescență culturală, Jean Georgescu rămâne una dintre figurile fundamentale ale cinematografiei românești. Actor, scenarist și regizor, Jean Georgescu a fost un deschizător de drumuri într-o perioadă în care filmul românesc își căuta identitatea, iar recunoașterea internațională părea un vis îndrăzneț.
De la Calea Griviței la Paris, cu filmul în valiză
Bucureștean get-beget, Jean Georgescu s-a născut în februarie 1901 și a absolvit Conservatorul Regal de Artă Dramatică. În anii ’20, debuta ca actor în companii teatrale prestigioase, jucând alături de nume sonore precum Elvira Popescu. Fascinat de noua artă a imaginii în mișcare, a pășit rapid și în cinematografie, debutând ca actor în filmul Țigăncușa de la iatac (1923).
La începutul anilor ’30, Jean Georgescu pornea spre Paris cu doar 100 de franci în buzunar și cu o cutie metalică în care se afla scurtmetrajul Așa e viața. Curajul și talentul său aveau să fie răsplătite: în capitala Franței a realizat filme precum La miniature și Ça colle (1933), acesta din urmă contribuind la consacrarea marelui actor Fernandel.
Revenirea în România și întâlnirea cu Caragiale
Reîntors în țară în 1939, Jean Georgescu și-a legat definitiv numele de opera lui Ion Luca Caragiale. Filmul O noapte furtunoasă (1943), produs de Ion C. Cantacuzino, cu Radu Beligan în rolul memorabil al lui Rică Venturiano, rămâne și astăzi un reper absolut al cinematografiei românești.
Au urmat alte ecranizări de referință – Vizită, Lanțul slăbiciunilor, Mofturi 1900 – dar și comedia Directorul nostru (1955), unde Grigore Vasiliu Birlic a realizat unul dintre cele mai iubite roluri ale sale.
Marginalizare, dar nu uitare
În perioada regimului comunist, Jean Georgescu a fost treptat marginalizat, iar în plan personal a fost constrâns să divorțeze de soția sa franțuzoaică. Cu toate acestea, moștenirea sa artistică a supraviețuit timpului și rămâne esențială pentru istoria culturii române.
A murit în 1994, la București, lăsând în urmă o filmografie impresionantă și o lecție de curaj artistic. Pentru publicul din Vrancea, povestea lui Jean Georgescu este un exemplu despre cum talentul românesc poate depăși granițe și epoci.
În cinematografie și-a început cariera tot ca actor, în filmul „Țigăncușa de la iatac” (1923), unde interpreta rolul unui „bonjurist”. Atras din ce în ce mai mult de cinematografie, a început să scrie scenarii de film.
Dintre acestea – „Milionar pentru o zi” (1924, pe care l-a și regizat), „Maiorul Mura” (1928, regia Ion Timuș) și „Așa e viața” (1928, regia Marin Iorda). La începutul anilor ’30, cineastul s-a îndreptat spre Paris, unde a rămas până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
Și acolo, a realizat filme în calitate de regizor-scenarist, printre care mediumetrajele „La miniature” (1933) și „Ça colle” (1933), în care rolul principal era interpretat de Fernandel, aceasta fiind una dintre aparițiile pe ecran ce l-au consacrat pe celebrul actor francez de comedie.
Reîntors în România în 1939, Jean Georgescu și-a îndreptat atenția către Caragiale, adaptând piese de teatru și povestiri scurte scrise de acesta. „O noapte furtunoasă” rămâne și astăzi un reper al istoriei cinematografiei românești. I-au urmat „Vizită” (1952), „Lanțul slăbiciunilor” (1952), „Mofturi” (1965).
În filmul „Directorul nostru”, realizat în 1955, Grigore Vasiliu Birlic realiza un rol de comedie memorabil. În perioada comunistă, Jean Georgescu a fost marginalizat ca regizor, în viața personală fiind silit să divorțeze de soția sa franțuzoaică. A murit în 1994, în București(identitatea.ro)
Cu sprijinul operatorului Nicolae Barbelian realizează primul său film, Milionar pentru o zi.
Filmografie
Regizor
Milionar pentru o zi (1924)
Poveste de iubire (1929) - scurtmetraj de reclamă
Război fără arme (1929) - film de propagandă antialcoolică
Le miniature (1933) - Franța
L'Heureuse aventure (1935) - Franța
Les amis de St. Hubert (1937) - Franța
Ziua cumpătării (1942) - scurtmetraj
O noapte furtunoasă (1943)
Visul unei nopți de iarnă (1946)
Petrolul (1949)
Pădurile (1950)
În sat la noi (1951) - în colaborare cu Victor Iliu
Vizită (1952) - scurtmetraj
Lanțul slăbiciunilor (1952) - scurtmetraj
Arendașul român (1952) - scurtmetraj
Directorul nostru (1955)
Lanterna cu amintiri (1962)
Mofturi 1900 (1965)
Pantoful Cenușăresei (1969)
Amiciție (1976) - scurtmetraj TV
Scenarist
Milionar pentru o zi (1924)
Maiorul Mura (1928) (r. Ion Timuș)
Așa e viața (1928) (r. Marin Iorda)
O noapte furtunoasă (1943)
Visul unei nopți de iarnă (1946)
Furtul de la Arizona (1946) (r. Mircea Botez)
Două lozuri (1957) - în colaborare cu Aurel Miheleș și Gheorghe Naghi
Mofturi 1900 (1965)
Pantoful Cenușăresei (1969) - în colaborare cu Alexandru Culescu
Amiciție (1976) - film TV
Actor
Țigăncușa de la iatac (1923) (r. Alfred Halm)
Năbădăile Cleopatrei (1925) (r. Ion Șahighian)
Milionar pentru o zi (1924)
Maiorul Mura (1927) (r. Ion Timuș)
Așa e viața (1928) (r. Marin Iorda)
Televiziune (Ce va fi mâine) (1931) (r. Jack Salvadori)
Nu filmăm să ne-amuzăm (1975)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
