Astăzi despre: Ion Țuculescu, medic și pictor, descoperit târziu și uitat devreme - A fost medic pe front în cel de-al Doilea Război Mondial - A studiat compoziţia apei şi nămolului de la Techirghiol
Ion Țuculescu (n. 19 mai 1910, Craiova – d. 27 iulie 1962, București), personalitate complexă, biolog și medic, s-a făcut cunoscut însă mai ales ca pictor.
În albumul „Ion Țuculescu”, publicat în 1972, la zece ani de la moarteaa pictorului, A. E. Baconsky scria despre descoperirea târzie, dar nu tardivă, a operei plastice create de un om de știință de o valoare recunoscută: „Din păcate pentru noi toți – poate în primul rând pentru cei ce-l cunoscuseră, în timpul vieții numele lui Ion Țuculescu n-a depășit surâsul de admirație flască și dacă nu s-a auzit niciun strigăt e cu atât mai trist pentru cei ce, dându-și seama de pe atunci că se află în prezența unui mare artist, n-au fost capabili să-l articuleze. Unde? Indiferent. Fie și în cea mai obscură cafenea, unde-și exhibă invidia și neputința geniile de coterie”.
Prima expoziție personală, în studenție
Autor al unei strălucite teze de doctorat, Ion Țuculescu a avut prima expoziție personală la Ateneul Român în 1938, când era încă student la Facultatea de Medicină.
A absolvit în 1939, cu distincţia „magna cum laude”, Facultatea de Medicină din Bucureşti.
A fost medic pe front în cel de-al Doilea Război Mondial. După 1947 s-a dedicat cu predilecţie picturii.
A lucrat la laboratorul de bacteriologie de la Institutul de balneo-fizioterapie din Bucureşti şi a fost, totodată, cercetător ştiinţific extern al Academiei Române, în cadrul Spitalului Brâncovenesc, unde era şef de lucrări (1951-1954).
A studiat compoziţia apei şi nămolului de la Techirghiol şi a susţinut o comunicare la I.M.F. Bucureşti în 1953, manuscrisul în totalitate fiind publicat postmortem: „Biodinamica lacului Techirghiol” (Bucureşti, 1965) sintetizând lucrări din 1928, 1952, 1954, unele fiind în colaborare, potrivit aman.ro. Ion Ţuculescu a fost un pictor autodidact, cu un stil singular, reprezentativ. S-a inspirat cu precădere din filonul popular românesc, lucrările sale de pictură expresionist-populară cu evoluţie spre abstracţionism, impunându-se în epocă.(editiadedimineata.ro)
Numele lui Ion Țuculescu a izbucnit exploziv în primăvara lui 1965, odată cu neuitata lui retrospectivă postumă, care a situat publicul pe negândite în fața unuia dintre marii pictori europeni ai epocii de după război.
Ion Țuculescu s-a născut la 19 mai 1910 la Craiova, provenit dintr-o familie de intelectuali. Urmează cursurile Colegiului Național "Carol I" din Craiova, unde în orele de desen primește primele îndrumări de la profesorul său Eugen Ciolac, de la care a aflat o parte din tainele picturii. Prima expoziție la care a fost remarcată prezența "pictorului diletant Ion Țuculescu" - alături de a fratelui său Șerban - este cea organizată în 1925, în sala de recepții a Palatului Administrativ al județului Dolj. Deși apreciat pentru talentul său artistic, Țuculescu nu se va îndrepta către o școală superioară cu profil artistic, ci se înscrie la Facultatea de Științe Naturale a Universității din București, pe care o va absolvi în 1936. Paralel frecventează și Facultatea de Medicină, obținând doctoratul în 1939 cu calificativul magna cum laude. Deși se dedicase studiului, Ion Țuculescu continuă să picteze și are prima expoziție personală în 1938 în sala Ateneului Român din București.
Până în anul 1960 participă la mai multe expoziții colective, expune la Salonul Oficial în 1941 și 1945, deschide șapte expoziții personale în clădirea Ateneului Român.
Dacă medicina nu l-a solicitat prea mult, cu excepția anilor de război, când fiind medic militar uimește prin devotament și abnegație, biologia devine celălalt pol al existenței sale în calitate de cercetător științific la Academia Română, zilele și nopțile împărțindu-le între paletă și microscop.
Mormântul lui Ion Ţuculescu la mănăstirea Cernica.
Pictura a învățat-o ca autodidact și distanța de la primele sale tablouri până la cele din epoca maturității a parcurs-o muncind cu înverșunare disperată. Deși a fost prezent în viața artistică fără întrerupere, opera lui a rămas aproape fără ecou, adevăratele sale dimensiuni vădindu-se abia în anii când nu mai expune, claustrat în locuința lui, unde materia lui plastică avea să se cristalizeze orbitor după îndelungate și misterioase mutații.
În vara lui 1962 o boală neiertătoare îl doboară. Este înmormântat în cimitirul mănăstirii Cernica, în cavoul familiei Galaction.
Postum, pictura lui Țuculescu provoacă o revelație uluitoare, descoperindu-se un mare artist al cărui nume, în timpul vieții, n-a depășit surâsul îngăduitor al unei admirații palide. Tablourile sunt acum expuse în nenumărate expoziții organizate în țară și străinătate.
Pictura lui Țuculescu frapează prin excepționala ei forță cromatică, culorile sale obligă însă să se vorbească mai curând despre magia decât despre violența lor. Astfel încât nu este hazardat să se spună că avem de a face cu un "expresionist întârziat de extracție impresionistă", oricât de paradoxal ar părea această afirmație. În realitate opera lui Țuculescu este produsul unic al unui artist original de geniu, care tocmai prin aceasta se refuză oricărei încadrări artificiale.
Cronologie
1917–1922 – urmează gimnaziul la școala „I. H. Rădulescu” din Craiova;
1925 - deschide împreună cu fratele său Șerban prima expoziție;
1923-1927 – urmează cursurile Colegiului Național „Carol I” din Craiova unde-l are ca profesor pe Eugen Ciolac
1927 - lucrează cu Theodor Romanați în atelierul acestuia
1928 – se înscrie la cursurile Facultății de Științe Naturale din București făcând studii de biologie care-l vor pasiona întreaga viață
1929 – se înscrie la cursurile Facultății de Medicină din București
1934 - se apucă de pictură la sugestia și insistențele soției sale fără să cunoască nimic despre acest domeniu
1936–1937 - îndeplinește funcția de profesor în cadrul Seminarului telogic al Măsătirii Cernica. Aici l-a cunoscut pe pictorul Octavian Angheluță. Trimite lucrarea Crapul la expoziția Salonului oficial
1938 - are prima expoziție personală în sala Ateneului Român din București
1939 – își dă doctoratul în Medicină, cu calificativul „Magna cum Laude”
1941 - cu ocazia unei expoziții personale afișează o notă mai echilibrată, ușor impersonală, abordând tematica portretelor și a peisajelor
1942 - prezintă lucrări expresioniste și nonconformiste
1943 - se remarcă prin, ceea ce unii au definit ca un moment crucial al plasticii românești, lucrări tranșante și fără echivoc. În acest an este trimis pe front ca medic
1950 - îndeplinește funcția de cercetător științific în cadrul Academiei Române
1951–1954 - îndeplinește funcția de șef de lucrări la Spitalul Brâncovenesc din București
1943–1960 - deschide o mulțime de expoziții colective și a avut circa șapte expoziții personale găzduite de Ateneul Român
27 iulie 1962 - se stinge din viață[1]
Creația
Creația lui Ion Țuculescu se grupează în cicluri de lucrări[1] cu subiecte inspirate din realitate și prezentate în imagini simbolice:
Faza „folclorică”, desfășurată în perioada 1947–1956. Ion Țuculescu a descoperit și a pus în valoare sugestiile artei populare în domeniul decorativ.
Faza decorativ-abstractă. Aceasta este un ciclu în care acordul cromatic definit de raportul albastru-oranj face să anticipeze evoluția artistică a pictorului din ultima perioadă a creației sale. Reprezentativă pentru această fază este lucrarea „Marina cu fluturi oranj”.
Faza „neagră” face parte din perioada simbolic-abstractă de creație a pictorului, fază în care motivul ochilor apare cu prioritate și devine definitoriu. Astfel, ochiul care este considerat partea cea mai expresivă a feței umane, devine la el un laitmotiv simbolic-fantastic și pictural, într-o viziune total personală. Cele mai importante lucrări de acest gen sunt: „Ochii demiurgului”, „Ochi călători”, și altele. Negrul nu mai este folosit ca fundal ci are o funcție substanțială ce potențează prin contrast culorile calde.
Citate
„Am vrut să las oamenilor o operă plină de dragoste de viață – am vrut să calc peste toate tristețile, peste toate neliniștile sufletului meu, dar n-am putut. [...] Ce aș putea spune oamenilor pentru a-i convinge că viața e frumoasă, veselă și fericită? Ca să fiu sincer, în viața de toate zilele nu mai pot trăi fericirea. Nu mai trăiesc decât în artă, în pictură și mai ales în muzică.”
—Ion Țuculescu în „Contemporanul” Nr. 8, din 1965
„„Rațiunea a dirijat o pictură senină, senină ca scoarțele oltenești. Pictorul secret din mine a visat la altceva, la misterul cosmic... Nu mi-a fost dat să urc până Sus.”
Aprecieri critice
„Țuculescu a revoluționat într-un fel cromatismul picturii românești.”
„Pictura lui Țuculescu surprinde prin excepționala ei forță cromatică, prin insolitul raporturilor de culoare, prin intensitățile care ni se imprimă obsesiv pe retină.”
—(A. Baconsky, 1972)
„Ion Țuculescu a pictat până în ultima clipă, credincios țelului său, lăsând în urma lui o operă trainică și cutezătoare, cu care, în anii următori, poporul nostru se va mândri tot mai mult, cum s-a petrecut și cu opera lui Constantin Brâncuși. Biruința lui Țuculescu este mare și pilduitoare, fiindcă este una dintre acele biruințe mari și pilduitoare de după moarte care, din timp în timp, ne zguduie conștiințele și îmbogățesc tezaurul spiritual al omenirii.”
—(Geo Bogza, extrase din „Timpul începutului”)
„Baza stilului său de neconfundat va fi o contaminare neobișnuită și fericită a elementelor naturaliste și fantastice, de realitate și de abstracție, motive vii, folclorice și de rafinate începuturi literare. Forța imaginației sale, temperamentul vulcanic, libertatea și spontaneitatea în pictură, sensurile filosofice și mitice legate de originile folclorului, i-au conferit originalitatea artistică, un sens umanist întregii creații și un prestigiu valoric, care l-au situat printre fruntașii artei românești și universale.”
—(Lorenza Trucchi, în „Fierra Litteraria”)
Listă selectivă de lucrări
Începuturi
Flori albe
Peisaj de țară
Fetița
Interior de pădure
Expresionism
Interior țărănesc
Portretul bunicului
Perioada folclorică
Albăstrele de câmp
Triplu autoportret
Compoziție cu 2 fazani
Drama folclorică
Peisaj cu lac
Autoportret pe fond galben
Turc cu șalvari roz
Perioada totemică
Ochi călători
Pasiune
Metamorfoza
Pană de păun
Răsărit de soare
Totem solar
Ochi verzi
Totem sub copac
Ruginile toamnei
Opoziție
Urme
Compoziție Copii în grădină
Peisaj cu țărănci
Peisaj din Grecia
Birja la Costinești
Spre larg
Accente negre
Fecioara cu Pruncul
Circuite
Vieți multiple
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Timp Liber
De același autor
